Mancare pt pisici si pistoane

Novation

2011-11-23T00:15:00.001+02:00

E un sentiment ciudat pe care adesea il confund cu insasi starea normala a lucrurilor. Pe parcursul unei zile ma incearca tot felul de situatii si trec prin tot felul de stari de spirit. Un buchet de emotii si trairi care alcatuiesc aceasta minunata opera numita viata. Viata mea. Ma bucur de ea in fiecare zi, chiar si atunci cand nu imi ofera ceea ce societatea ar considera ca fiind ce va "bun". Sunt o persoana normala, incerc sa ma integrez cat de bine pot in orice situatie, uneori incerc chiar prea mult si ajung sa emulez personalitati si caractere sau franturi din ele. Stiu ca suntem un amestec de culori pe Pamant, dar cumva cu totii reusim sa ne incadram in stereotipuri si tipare. Apoi e chestia asta. Nu stiu cum sa o numesc, nu cred ca i s-a dat un nume pana acum si nu ma voi aventura eu acum in decizii atat de mari. Presupunand ca e posibil sa nu ma gandesc la nimic, sa am o claritate impecabila in minte, sa fiu complet in afara timpului, ea ramane acolo. Nici nu s-a clintit din loc. Apoi mi se aduna diferite ganduri, cum se aduna norii deasupra unui lac de munte. Nu trebuie sa caut mai departe de prima perdea difuza ca am si gasit-o. In timp ce ascult o piesa, ma uit la un film, citesc un rand, conduc, port o conversatie banala, port o conversatie interesanta, ma uit la meci, fac dus, ma plimb prin camera, ma plimb prin Piata Muzeului, beau o bere sau stau pe o canapea. E acolo. Mi-e frica sa o pierd asa ca-mi plasez repere temporale in telefon. Apoi imi schimb telefonul si pierd reperele, dar ea nu dispare. In timp ce scriu ca nu va disparea niciodata superstitia mea va incerca sa o stearga, sa o alunge. Poate odata cu divulgarea acestor randuri ea se va speria si va fugi. Daca dimineata va fi tot acolo voi sti ca sunt bine. Nu e nimic de inteles din randurile scrise de mine pana acum pt ca eu insumi nu inteleg despre ce vorbesc. Mi-ar placea sa o fac, chiar in fata unei fantani cantatoare, dar sunt doar vise. Multe vise, multe sperante, lucruri cu care ma identific. As spune ca ma identific cu ea dar nimeni nu m-ar crede. Candva, fara poate.

6:02 AM EST

2011-04-25T22:49:00.005+03:00

I was walking down the street, enjoying my chocolate ice-cream when all of a sudden a giant cobra appeared, stole my kindle and left me a note. P.S. : he was listening to some weird MGMT track on his iDon'tcarewhatplayer.

N-am deschis hartia decat a doua zi. Am avut treaba in seara cu fantasticul eveniment iar a doua zi, in timp ce imi bagam buzunarele la loc dupa ce mi-am tras pantalonii pe mine, degetele mi s-au zgariat de textura ieftina a hartiei. Nu am simtit nimic in timp ce o deschideam. Apoi, dupa primul cuvant scris neglijent cu un creion mecanic, imagini au inceput sa-mi apara in spatele ochilor. O pajiste verde, dar roasa de ierbivore, la marginea unei paduri. Dealuri, probabil Transilvania. Un cer albastru deschis, un motor de unu.sase litri pe motorina, un fir de iarba rosie, o blonda (aproape doua). Am trecut repede la urmatorul cuvant, apoi la urmatoarea insiruire haotica de caractere. N-o sa-ti imaginezi niciodata ce era de aceea iti voi spune: un link. Am dat fuga la calculator, l-am pornit si m-am dus sa-mi fac o cafea. In timp ce doua siroaie negre curg din masina de cafea in ceasca metalica ma mai gandesc o data la acel cuvant si incerc sa-mi schimb imaginea care-i corespunde. Un beep scurt si cafeau e gata. Ca de obicei .. whatever. Ajung in fata calculatorului, introduc link-ul si astept (internetul e cam lent dimineata). Pe ecran apare un dreptunghi mare negru, cu un triunghi in mijloc. Apas, porneste clipul. O fata in jur de doisprezece ani apare intr-un cadru ca de interviu pt un documentar si incepe sa vorbeasca. Tenebre, iar mi-s inchise boxele! Le deschid cat pot de repede si incerc sa dau replay. Imposibil. Fie, sa ascult de-aici incolo. Nota: In continuare vei citi transcrierea vorbelor ei in totalitate, fara nici cea mai mica alteratie.

"...nu, nu am reusit inca. Nici nu cred ca voi reusi vreodata.

Mi-ar fi placut sa fie aici, langa mine, langa mama mea, sa ne sustina, sa fie stalpul de care am nevoie. De care avem nevoie. Nu-mi sunt de ajuns cartile, prietenii.

Ieri, cand ma jucam de-a v-ati ascunselea cu Robby, Jane si Mayflower am luat-o pe o carare pe care n-am mai fost pana acum. Intotdeauna mama imi zicea ca pe acolo merg padurarii si vanatorii si e foarte periculos pt mine. Am ascultat-o de fiecare data, dar dupa alaltaieri nu mai am ce asculta. Nu mai am pe cine asculta. Am mers vreo trei minute pe acea carare apoi m-am oprit si m-am asezat in spatele unui copac cazut. Avea niste flori frumoase pe el, violet. Vroiam sa fiu gasita, intr-un fel, pt ca imi place foarte mult sa fiu eu cea care cauta dar azi a fost randul lui Jane. Prostuta. E cea mai buna prietena a mea, ne place sa facem turta dulce impreuna si sa bem ciocolata calda cu paiul.

Am asteptat in spatele copacului cam cinci minute dar m-am plictisit. Asa ca m-am miscat putin pe langa el si am vazut o luminita foarte stralucitoare. M-am indreptat spre ea fara sa-mi dau seama ce fac si am ajuns la marginea padurii. Soarele stralucea puternic pe cer iar in fata mea erau niste cai superbi care pasteau. Un drum trecea serpuind pe dealuri, la cativa metri in fata mea. Pe marginea drumului era oprita o masina alba, micuta, cu geamurile coborate. Da, am o memorie foarte buna. Un domn era rezemat de ea, fumand. Am pornit spre el cu gandul sa il intreb de ce s-a oprit tocmai acolo. Pe masura ce ma apropiam de el aveam o senzatie tot mai ciudata. Imi veneau in minte fotografiile pe care le-am gasit in lada aceea mare de lemn, in care un barbat o tinea in brate pe mama. Mama mi-a spus ca e varul ei, Lionel. Domnul nu ma observase venind spre el si a tresarit surprins cand am ajuns langa el. Purta ochelari de soare foarte mari, cu ramele maro. M-a intrebat ce e cu mine acolo si i-am povestit cum am ajuns sa il vad si de ce m-am dus la el.

Parea foarte uimit sa ma gaseasca acolo si mi-a spus ca are niste ciocolata in masina. Cand s-a aplecat pe geam sa o ia, i-au cazut ochelarii pe scaun dar nu i-a mai ridicat. In urmatorul moment am reusit sa zaresc pt o clipa ambalajul galben de Africana ca imediat privirea mi-a fost atrasa de ochii lui. Castanii, luminosi dar tristi in adancul lor, cu o perdea fina de umor dar ascunzand secrete tragice. Identici cu ai mei. Instinctul mi-a fost sa-i sar in brate dar am luat-o la fuga pe acel drum, si am fugit vreo cincisprezece minute incontinuu pana nu am mai putut respira. M-am asezat pe marginea drumului, intr-un final, dar imediat ai sosit dumneata si m-ai luat cu masina. Cam asta e povestea mea. Vreti sa mai adaug ceva? Bine."

Sunt confuz. De ce am vazut interviul asta? Ceva nu e in regula. Hm.. Mai sorb o data din cafea, dar nu apuc sa pun bine cana pe masa ca suna telefonul. Numar necunoscut, de ce nu ma surprinde!?

" - Alo?

- Fata pe care tocmai ai vazut-o in inregistrare e in stare grava la Spitalul Municipal. Vino repede, ai sa regreti daca o pierz...

- Cine esti? Cine e fata?

- Spitalul Municipal, te astept la poarta. Grabeste-te!

- Dar..!

*static* "

A inchis. Nu am alta varianta decat sa ma duc. Totul e prea ciudat, prea misterios, nu poate fi vorba de o gluma. Chiar nu cred ca e o gluma.

Night of desirable objects

2011-04-15T23:47:00.001+03:00

Iarba rosie, iarba verde,

De-o vreme ochi nu te mai vede.

In schimb vad iarba neagra. Nu stiu daca e un semn bun sau rau, daca e sa fie sau nu, dar stiu ca mi-a venit iar in minte notiunea de "iarba" ( poate pt ca se apropie 4/20 ), dupa tine.

Ochii ei, ca doua scantei negre, intunecate, umbriti de buclele abanos ii lumineaza chipul ca o raza de Luna, filtrata prin nori usori dar puternic contrastanti de narghilea. Am vazut-o prima data in urma cu cateva luni, sorbind dintr-o ceasca de nepasare intr-un colt afumat de cantina. Apoi azi. Poetic.

Nu te inteleg. Atat. Nu pot merge mai departe pt ca nu reusesc sa deslusesc niciun cuvant din cate-mi spui. E adevarat ca intr-o vreme trecuta marturiseai mai mult, ma hraneai mai cu pofta. Aveai pofta de viata. Dar se pare ca la tine anotimpurile functioneza invers si profu meu de sport are dreptate cu "lenea de primavara". La tine nu e lene, cel putin nu fireasca, deci n-ai de ce sa iei in seama cuvintele unui supraponderal in trening, dar ai putea sa fii mai vioaie, mai previzibil schimbatoare. Nici un puzzle, nicio problema de matematica sau enigma intriganta nu mi-a dat atata bataie de cap cat imi dai tu. Poate ca asta e si planul tau pt a fi prezenta cat mai des in gandurile mele. Iti place sa le joci pe degete, sa le deformezi, invarti, sucesti apoi sa le scufunzi in zahar ca pe un mar copt glazurat. Le servesti incredibil de dulci, aproape ca-ti fac scarba. Iti plac atat de mult incat le folosesti pe post de masuta de cafea in fiecare dimineata, dandu-le portia zilnica de stiri cand asezi neglijent ziarul pe ele si amarandu-le cand mai scapi din neatentie cate un strop de cafea. Oh, cruda nemurire!

Daca ar fi sa traiesc in linistea unui satuc austriac de la poalele Alpilor, cu un lac albastru de Voronet, lapte proaspat si cascaval cu paine crocanta, as fi atat de fericit incat nu s-ar pune problema de ganduri. Totul ar fi asternut pe hartie ingalbenita si probabil as deveni un Rubens specializat in portretele tale. Dar pana atunci ma voi zbate pe aceasta plaja Baleara si voi incerca sa arhivez cat mai multe momente cu tine.

Dar nu stiu de ce.

There's More Than One of Everything

2011-03-31T03:10:00.002+03:00

Carne. Carne vie. A venit un gand care a taiat in gandurile mele precum un cutit taie painea proaspata. A lasat marginile zimtate, rupand nepasator bucati din ele si lasandu-le sa cada la intamplare pe bucata de lemn atent finisata.

Nu poti sa sustii ca nu insemni nimic pt nimeni, niciodata, pt ca tocmai ai luat locul unei persoane extrem de importante in viata mea. Cu totii stim despre cine e vorba. La cat de usor ma las descoperit probabil ca si portarul liceului stie despre cine e vorba. Asta in cazul in care a intrebat vreodata. Dar acum pot spune ca era vorba, nu mai e. Sa explic:

In urma cu cativa ani imi gaseam inspirarea de a mazgali in pixeli in cele mai nepopulare piese de la Coldplay. Si mazgaleam cu ceea ce mi se parea mie a fi talent. A fost cea mai prolifica perioada a vietii mele de pana acum, visam intr-o zi cati altii in sapte. Fotografiam fara sa stiu ce fotografiez, dar intotdeauna ieseau poze bune. Ma plimbam pe munti si dealuri si imi era frica de masini, desi le iubeam. Eram chiar incantat ca sunt posesorul unui blog pe care pot sa-mi exprim ilegal de liber opiniile si .. sentimentele banuiesc. Aveam un fel de tel, desi nu era chiar un tel. Nu sunt capabil de trairi ordinare pt ca nu-mi e in fire. Aveam atat cat imi trebuia.

Apoi:

A venit o seara in care am considerat suficienta suferinta inexistentei si m-am hotarat sa ma indrept spre ceva mai real, mai palpabil. Zeii m-au ascultat si mi-au dat ce mi-am dorit, dar nu era ce aveam nevoie. Intotdeauna punem dorintele in fata nevoilor, doar pt ca suntem oameni. Eu am nevoie de tine, dar acum nu te doresc. Mi-a spus "nu sunt suficient de feminina". Am raspuns naiv "ba sigur ca esti", chiar daca habar nu aveam despre ce vorbea.

Amintirile ma gonesc in coloseumul mintii mele acum ca ascult mizeriile astea.

As vrea ... mi-ar placea ...

Vreau sa te ascult, sa-ti sorb fiecare cuvant cum sorb ciocolata calda, chiar inainte sa se transforme in budinca. Vreau sa te ascult inainte sa te transformi intr-o femeie pe care sa n-o mai pot recunoaste dintre mii. Pentru ca acum pot. Mi-am dat seama si de ce iti place sa mergi in J., cand iti place. Zgomotul iti acopera identitatea iar multimea nu cere niciodata detalii. Te vede ca pe un intreg, un intreg pe care tu esti dispusa sa-l cedezi. Apropos de voi: am aflat dintr-o comedie mild ca sunteti capabile de sentimente. E o crima faptul ca nu le folositi. Ati putea cuceri lumea, eventual. Ati putea ...

Cu aceasta greseala editoriala I go "back to square one" in privinta multor lucruri. Tradez, dezvalui, nu mint si presupun. Imi ramane sa mai astept, de dragul strazii care da in piata obeliscului. Cat?

"not swallowed in the sea, no .."

ipocrizie.marinimie.tarie

2011-03-17T02:43:00.000+02:00

Tremur. Ma simt in pozitia in care ar trebui sa fii tu si asta ma nelinisteste. Dar exista speranta.

Speranta este, probabil, ultimul lucru spre care ar trebui sa ma indrept in privinta ta. Tu mananci sperante pe paine la micul dejun. Te hranesti cu visele tinerilor si le hranesti imaginatia cu resturile persoanei tale. Am auzit ca persoana-ti intreaga, miezul cum s-ar zice, ti-a cunoscut-o o singura faptura. Firava si ciudata.

Nu ma pot abtine, cel putin subconstient, de la tine. Esti ca un drog, nu ca as sti eu care-i treaba cu ele. Dependenta mea de tine e la nivelul firelor electrice, acolo unde aerul incarcat cu wi-fi mangaie in trecere sarmele pline cu energie electrica, banala. Eu nu stiu de aceasta dependenta, mi-e necunoscuta si o neg din aceasta cauza de fiecare data. Poate ar trebui sa stiu de ea si sa ma prefac ca nu stiu, de dragul aparentelor. Dar aparentele nu mi-s dragi. In plus, cui ii mai pasa de aparente in zilele noastre? Centrul universului nostru cotidian e socializarea, raspandirea ideilor, gandurilor, idioteniilor si vulgaritatilor noastre pe o arie cat mai larga. Socializarea e malefica pt ca e o minciuna. Omul nu a trait niciodata impreuna cu inca o suta de semeni de-ai lui in aceiasi casa, nu si-i impartasit starea de spirit cu atat de multi oameni. Si nu pt ca nu ar fi avut posibilitatea, ci pt ca nu e vital. Singurul lucru vital omului e perechea lui. De acolo porneste totul.

O fi magic, o fi poetic, poate alegoric, dar cu siguranta e uman. Da, dragostea e umana in primul rand, chiar acolo in fata. Cand Dumnezeu isi arunca betele in public, dragostea il prinde pe primul. Dragostea e baza. Despre ea se scriu cele mai multe cantece, poezii, piese de teatru, scenarii de filme etc. Nici nu stiu daca ar trebui sa-i spun "ea". Ar trebui zamislit un pronume nou pt dragoste, special. Generatia noastra ar putea fi prima care se bucura de acest nou cuvant.

Eu cred ca tu l-ai gasit deja si ti-e frica. E un secret prea mare pt tine, esti in pericol. Ai nevoie de protectie si simti ca eu nu ti-o pot oferi. Probabil ca asa e, dar lucrurile se schimba. La fel cum nimeni nu si-a inchipuit ca am putea folosi candva un pronume special pt dragoste, motivul pt care traim.

Lucrurile sunt mai complicate decat par, mereu vor fi. Astazi am simtit pt prima oara, dupa inimaginabil de mult timp, dorinta de a scrie avand bucurie pura in inima. Pana acum totul a fost intunecat, trist, pt ca nu am stiut si singurele cuvinte care-mi izvorau din degete erau nascute fie din regret, fie din dorinte fara speranta.

Iti cer mai putin decat imi poti da, dar tu vrei sa-ti cer mai mult ca sa ma poti refuza.

Nu ma voi conforma dorintei tale, nu acesteia. Ma simt prea bine ca sa aud un nu, asa ca nu-ti irosi respiratia si spune direct da.

switch.

2011-02-27T00:17:00.001+02:00

It's been like a switch.

Sunt adult deja de ceva vreme si ar trebui sa-mi amintesc de asta, macar cateodata.

Apoi e sentimentul de uitare. Trebuie sa fie una din cele mai mari frici, aceea de a fi uitat. Lasat in urma. Chiar si lasat inainte. Ca atunci cand parintii iti promit o caramea daca iei locul intai la concursul de spus povesti, iar dupa ce reusesti nu primesti nimic de la ei. Chiar daca premiul a constat in mult mai multe dulciuri decat ai fi avut tu nevoie atunci, nu erau de la cine le vroiai tu.

Acum, sau acum cateva ore, cineva mi-a spus ca atunci cand toata povestea asta cu trecerea de la iarna la vara va fi sfarsita Luna se va arata din nou. Vestea proasta e ca vara noaptea e mai scurta. Vestea buna e ca Luna e prezenta si ziua, uneori. Revenind la prezent, observ ca ma aflu intr-un hiat intunecat, cu o singura speranta de lumina. Spre ea ma indrept, dar pot fi oricand tras inapoi. Ca un intrerupator: la un moment dat se afla undeva la mijloc, in interimar, si nu stii niciodata daca va lumina sau nu becul de la capatul firului.

Poate se va arde. Like...terminus.

The Gathering - Saturnine

Reciprocitate

2011-02-24T02:40:00.001+02:00

Era o zi ploioasa. Nu ploua cu adevarat dar iti dadea acea senzatie de greutate neplacuta. Cerul era intunecat, desi limba mare a ceasului nu trecuse de zece iar data abia se schimbase. Asfaltul ud slabea si se sfarama sub cauciucul rece care invelea rotile unui Saab 9-3 Turbo. Nimic din atmosfera inconjuratoare nu trada evenimentele urmatoare.

Am parcat pe marginea drumului, foarte aproape de bordura insa fara a zgaria jantele in trei spite care decorau exteriorul automobilului. Am iesit din masina si m-am indreptat catre locul de intalnire. Nimic mai banal decat un parc. Nimic mai frumos decat cursul raului. Sperand sa-mi pastrez calmul cat timp va fi nevoie ma asez pe cea mai apropiata banca si astept. Nu trece mult si Hermes isi face simtita prezenta, fluturandu-si aripile. Are un mesaj pt mine. E o invitatie. Ma indeamna sa o deschid si imi sugereaza ca ar fi mai bine sa o accept. Ar fi fost o nebunie din partea mea sa nu-i ascult sfatul, asa ca ii comunic raspunsul. El imi zambeste aprobator si pleaca in graba.

Cateva ore mai tarziu, pe o alee intunecata, cea mai frumoasa seara pe care a vazut-o orasul avea sa isi pudreze nasul cu fulgi usori de zapada si sa-si usuce parul cu un vant racoritor. Dorinta mi-a fost indeplinita asa ca nu aveam altceva de facut decat sa admir tablouri si sa ascult scancetele zapezii crude de sub talpi. Curand, Luna mi se alatura si vrea sa ma urmeze oriunde as duce-o. Se increde in mine, as putea spune. Lumina ei, care de fapt nu e a ei, e atat de puternica incat cu greu reusesc sa fac umbra pietrei cubice. E amuzanta, frumoasa, atotstiutoare si, cum cateva generatii inaintea mea corect au observat, romantica. Dar romantismul ei nu sta in lumina care o defineste in mod eronat de cele mai multe ori si a carei povara trebuie sa o poarte, ci in prezenta ei. In felul in care urmareste, completeaza, admira, critica si priveste. Ma. Ce a urmat a fost aproape perfect. A fost o companie foarte placuta, a fost o seara foarte placuta, a fost foarte placuta. Din nefericire a trebuit sa ma paraseasca spre dimineata, caci avea si alte locuri de luminat si urmarit, completat etc. E in continua miscare iar eu nu o pot opri. Sper doar ca va pastra amintirea lucrurilor care au mers asa cum trebuiau, nu si a celorlalte. Si sper sa o reintalnesc a doua seara.

Ziua urmatoare: banal. Mi-am zgariat o janta fortand o parcare. Pana mi-a fost acoperita zgarietura am luat tramvaiul pt o plimbare. Prea zgomotos, prea rigid, iti da senzatia ca ruleaza direct pe asfalt. Aveam impresia ca va iesi de pe sine in orice moment si va rata curba. Nu s-a intamplat, dar poate ar fi fost mai bine sa se fi intamplat. In sfarsit vine seara, imi setez cursul spre alee. O caut printre nori, ii vorbesc si o gasesc pana la urma. Luna pare entuziasmata in aceasta seara. Ma apuc sa-i povestesc despre vreme. Cliseic, in timiditatea mea. Nu pare a fi interesata, dar niste stele ii soptesc calea. Ma pierd, nu reusesc sa ma gasesc, o pierd si pe Ea, nici Ea nu ma gaseste.

Nu stiu unde ma aflu acum, de aceea fac apel la toti cei care mi-ar putea da vreo informatie despre Luna, orice informatie mi-e buna. Mi-ar placea totusi sa stiu unde o gasesc. Nu cand, pt ca am tot timpul care mi-a ramas sa o gasesc, dar vreau sa stiu unde sa o caut. Pt ca am nevoie de Ea ca sa ma desavarseasca. Si Ea are nevoie de mine din acelasi motiv, deci este o chestiune de a fi sau a nu fi. Ajuta-ma sa las iarna in urma si sa imbratisez primavara, pt ca aceasta succesiune de cald si rece, de Soare si fulgi albi e naucitoare. In plus, dauneaza anvelopelor.

7:00 AM, Baker St., London

Momentum deferred

2011-02-09T01:34:00.002+02:00

E o fabuloasa zi de februarie. Frigul iernii nu a parasit pietrele, dar nici nu are cum pt ca suntem inca in iarna. Soarele incearca sa arunce, dar aparent e lipsit de putere, niste raze calde, hranitoare. In noaptea urmatoare acestei zile eu meditez la curbele metalului si imi inchipui miros de cauciuc ars. In timp ce ma chinui sa scriu, folosindu-ma de niste taste mult prea uzate pt a fi silentioase si mult prea murdare pt a fi capabil de o transcriere precisa a gandurilor, adresa de e-mail si parola in casutele corespunzatoare din browser o mica interferenta se produce la nivelul nasului meu si stranut. Ajung intr-un final in casuta de e-mail si ghici ce gasesc? O nota scrisa de mine cu cateva seri in urma pe dispozitivul portabil in care descriu caracterul si felul de a fi in general a unei persoane intrata de curand in atentia mea. Trec repede peste greselile de inserare (zeci, datorate orei tarzii, lipsei ochelarilor de pe nas, degetelor adormite si vantului zgomotos) si ajung la greselile de substanta. Acele ingrediente care fac o descriere descriere, la fel cum portocalele fac fresh-ul si strugurii vinul. Sunt multe greseli, majoritatea inexactitati, dar n-ar fi o problema chiar asa de mare daca as fi oarecum in drept sa scriu aceasta descriere. Vreau sa spun, pe langa faptul ca persoana respectiva nu are habar de ea (are acum), nu si-a dat acordul (nici acum), e doar o schita (sper sa nu ramana asa), mai e si incredibil de prost scrisa. E ca si cand Luna ar lumina verde.

M-am gandit ca ar fi corect din partea mea, atat fata de subiectul tinta cat si fata de mine, sa rescriu acea descriere odioasa. Sau daca nu, macar sa o transform in ceva digerabil, macar masticabil. In stadiul asta zau ca-ti rupi dintii in ea. Si m-am mai gandit ca cea mai usoara cale de a corecta aceasta majora greseala este sa o corecteze chiar cea care e victima atrocitatilor mele - subiectul. Si cand ma gandesc ca as fi vrut sa o public pe blog ... . Dar mi-a luat-o inainte. Ca de obicei sunt peste masura de lenes, cu o usoare inclinatie spre apatie (care nu-mi displace deloc), neatent si dezorganizat. Las timpul sa treaca, de parca granita prezentului meu ar fi granita dintre Franta si Germania, si ma trezesc candva in viitorul acelei clipe scriind aceste randuri pt ca nu mi-a mai ramas nimic altceva de facut. S-a scris tot ce era de scris, s-a corectat in detaliu mentinand un voal de fireasca retinere tot ce era de corectat, s-a comentat, s-a publicat, s-a discutat pe margine, s-a terminat. Poate doar a inceput, dar stiindu-ma captiv (oarecum) in bula mea de rosu si liniste nu voi lua niciun fel de initiativa. Ce vorbesc? Poate nu e cazul.

Oricum, ma plimbam adineaori (ciudata combinatie de vocale, imi da impresia ca sunt patru) pe un coridor lung, tapitat, cu portrete atarnate pe un perete si ferestre pe celalalt si asteptam sa gasesc o usa. Mi-a fost promisa, am intrat in coridorul acela cu scopul de a gasi acea usa, dar ea totusi nu se infatisa sub nicio forma. Dupa indelungate conversatii cu ego-ul meu (are parul putin mai scurt si poarta alt ceas) am decis sa ma intorc de unde am venit, infrant, dar cu vlastarul unui somn adanc rasarind din imaginatia mea. O ultima privire catre fundul cor... Dar stai! Ce se intrevede acolo, in spatele caruciorului cu rochii si a bicicletei rosii? Pare a fi ... un cufar? Trebuia sa gasesc o usa si ... asta?! Pare a fi incuiat. hmm Puteau sa-mi dea o cheie, sau o harta. Se aud niste pasi.

Nu, ceea ce vezi nu e o biserica. E un far. Si ai dreptate, chiar se aude Marea, valurile. Uite iarba ce proaspata e. Soarele s-ar bucura sa o vada, daca n-ar fi inchis in cufarul noptii. Ce?

la cald

2011-01-25T21:57:00.003+02:00

E posibil. Da, s-ar putea.

Nu e cine stie ce, vreau sa zic, se intampla zilnic, momentic chiar, in toate colturile lumii. Desi lumea nu are colturi, nefiind un afurisit de paralelipiped. Dar mi-ar fi adus o farama de satisfactie in plus. Nu trece seara fara sa verific dispozitivul de cel putin doua ori inainte sa-mi pun castile pe urechi si sa ascult acea trupa plina de sens. E absolut fantastica vocea iar imaginea solistei unduindu-se pe scena e ca un bonus.

Dar e singurul bonus pe seara respectiva si mi-as fi dorit inca unu. Si nu ar fi fost doua, in cazul asta, pt ca daca as fi primit al doilea bonus primul nu ar mai fi existat din motive evidente.

Crezi, probabil, ca a fi imbracat in mov e suficient pt a-ti plati facturile. De asemenea, ai impresia ca tot ce se petrece in jurul tau se invarte in jurul unei cesti de ceai nu unei persoane. Nu unui om, pana la urma. Crezi ca un laptop fabricat in Malaezia e de doi bani, chiar daca e Toshiba. Admiri un hit de la o trupa slaba dar nu poti accepta un esec al unei trupe extraordinare. Asta poate ca nu in totalitate, dar oricum ai condamna instant, fara niciun regret, o fapta rea a unei fiinte bune.

Poate ca esti, in fine, un simplu om si tu, ca toti ceilalti... " 'cause you're so special, just like everybody else" Te credeam zeu, cel putin semi-zeu, am avut sperante chiar. Nu, nu am avut niciodata sperante. Nici macar iluzii. Am stiut inca de la prima vibratie ca totul avea sa se termine catastrofal pt mine, cum s-a mai intamplat de doua ori pana atunci. Singura vibratie care s-a incheiat frumos a fost cea din vremea Inchizitiei. Aveam pe atunci prea putini ani pt a apecia un val sau un fir de iarba. In schimb imi placeau cornurile cu ciocolata si cutiutele parfumate. Acum am uitat acele simple mirosuri din cauza celor ca tine. Pseudo-zeite. Sau pseudo-semi-zeite. Sau tu.

Poate ca intr-o zi vei realiza ca facebook e supra-evaluat, motorina e prea scumpa, video-chat-ul e o minciuna si Nokia nu face cele mai bune telefoane. Dar din nefericire nu vei realiza decat nimicuri. Banalitati.

Sper insa ca vei realiza ca nu esti limitata de asfaltul de sub tenisi sau de paginile cartii. E ceva mult in spate. La foarte mare departare de cuvintele vulgare pe care le accepti spunand ca exprima adevaruri intr-o maniera usor de receptat. La si mai mare departare de monotonia unei excursii la mare.

Gaseste-mi cuvintele, dupa ce le cauti, si descopera-te sub lumina blandei Luni. "Waiting for the end"

muzica peretelui

2011-01-16T21:19:00.003+02:00

Ce e un perete alb pt un trecator? Nimic acum, cand trece pe langa el grabit spre o intalnire pe care e posibil sa nu o prinda. E posibil pt ca orice e posibil. Mai putine lucruri sunt probabile, desi natura ne invata in mod constant ca nu e necesar sa probam tot ce intalnim in drumul nostru prin acest segment uluitor cunoscut si sub numele de viata. Probat chiar ca fiind viata. Uneori e suficient sa acceptam. Sa urmam, sa gustam, sa inotam, sa pasim, sa zambim. Ne-am putea informa, am putea afla. Dar daca ce am descoperi nu ne-ar conveni, am fi capabili sa ne mintim?

Suntem oare destul de integrati social incat sa ne vedem pe noi ca parte a intregului si nu ca simpli egoisti? Nu.

Ascult muzica intins in pat, dar de fapt e ea cea care ma asculta. Crezi ca toate acele variatii ale vibratiilor acustice simplist reprezentate in Visualization-ul Winamp-ului sunt chiar atat de simple? Capacitatea lor de a integra valuri si ganduri e mai mare decat cea a simplelor pagini. Fara sunetul scrijeliturii creionului pe hartie nu am fi capabili sa comunicam ceva prin acea mazgalitura. La fel fara clinchetul metalic al tastelor masinii de scris, sau banalele sunete plastice ale tastaturii de pe care scriu acum.

Imagineaza-ti un sunet dand viata Universului: bang! Ai primit nota zece atunci cand te-ai nascut pt ca ai strigat de te-a auzit intreg spitalul. Preferi restaurantul slow-food celui fast-food pt ca mancatul cu mana sau cu tacamuri din plastic pur si simplu nu-ti transmite nicio emotie. Nici nu stii ca mananci, de-aia-ti vine sa te joci pe telefon intr-una.

Atunci, de ce sa te grabesti spre intalnire si sa nu arunci o galeata de vopsea pe peretele pe langa care urmeaza sa treci? I-ai schimba viata, i-ai da o identitate - o viata de fapt. Si nu uita de splash!-ul satisfacator. Cred ca e unic pt fiecare perete in parte.

E un beculet aprins. Ce trebuie sa fac?

2011-01-09T16:04:00.003+02:00

Se intampla uneori sa nu am chef. Adesea, mai bine zis. Stau o zi intreaga cu un ecran in fata ochilor, pe care il vad fara sa il privesc. Mai dau peste un blog fain cateodata sau ma apuc sa citesc ce scriam eu mai demult. In trecut, cand totul era diferit. Cand zilele erau insorite doar pt ca aflasem o veste buna, nu pt ca era Soare. Cand drumul pana la scoala era la fel de linistit si de placut precum statul in varful patului toata ziua, cu gandul la stele de frisca si cai lactee. Cand iarba era verde, asfaltul ud si aerul atat de proaspat. Atat de proaspat!

Sunt melancolic in aceste zile de toamna cardiaca si am redescoperit-o pe Katie Melua, desi la radio ascult din ce in ce mai mult Kiss FM. Ma uit la covorul crem-maro, ars de carbunele incins, pe care sta intinsa Anna, the lady in charge si ma gandesc din ce in ce mai mult la faptul ca am aproape douazeci de ani dar as vrea sa am saisprezece. As vrea sa fiu iar in cafeneaua 74, sau in centru, sau in parc.

Vreau sa-mi regasesc umanitatea, sa o renasc, Camelia. Asta daca a fost vreodata acolo. Daca nu, sa am un inceput, de la saisprezece ani pt ca am deja planul facut pt toata viata mea de acolo inainte. In linii mari e acelasi cu cel aplicat deja pana acum dar as face niste schimbari care i s-ar putea parea evidente oricui ma cunoaste bine. Dar eu cred ca nimeni nu ma cunoaste bine, pt ca nu mi se pare posibil ca cineva sa ma cunoasca atata timp cat nici eu nu ma cunosc. Ma las influentat si imi spun ca eu aleg sa se intample asa, dar de fapt e singurul lucru la care ma pricep. Am revazut seria Harry Potter pt ca am avut impresia ca va schimba ceva in viata mea, cum a schimbat cand aveam treisprezece ani, dar se pare ca nu. Acum boala e putin mai grava si necesita o pastila mult mai tare. Dupa experienta Schmitt ma gandeam sa citesc Evangheliile, dar nu mai cred ca o carte m-ar putea ajuta vre-un pic. In fond, e scrisa tot de un om, chiar daca scriitorii sunt diferiti de ceilalti oameni. Scriitorilor le place sa fumeze, sa fie boemi si sa-si cheltuie timpul pe cele mai productive activitati. Sau pasivitati.

Sunt student la facultatea de mecanica, iar desi nu cred ca mi se potriveste continui sa-i gasesc calitati care sa ma faca sa raman. Apoi mai e si groaza de schimbare. E nevoie sa fii om ca sa te poti schimba. Tot mai multe persoane imi spun ca m-am schimbat groaznic de cand am venit la Cluj, dar eu nu-i cred. Nu au cum sa aiba dreptate. Ei nu stiu ce eram eu inainte sa vin la Cluj. Nici eu nu stiu. Si nu stiu in continuare, deci nu poate fi nimic schimbat.

Daca incercati sa ma schimbati sunteti niste insensibili manipulatori si ma considerati un robot programabil dupa bunul plac. Ajutati-mi sa ma cunosc, eventual. Apoi, vom vedea.

Fuga de Lumiere

2010-12-28T00:24:00.001+02:00

Toccata e Fuga de Bach e, cred, creatia mea preferata din baroc. E atat de plina de energie incat la un moment dat explodeaza intr-o ploaie de teroare incantatoare capabila sa te inspaimante in asa hal incat sa te bucuri de mizeria ta.
E o lumina revelatoare care izbucneste brusc, de parca cineva a lovit din greseala cu cotul intrerupatorul de pe perete, si continua intr-o maniera deosebita pana cand te lumineaza complet. Nu trebuie sa te pricepi deloc la muzica pt a fi in stare sa simti asa ceva. E chiar mai bine sa nu te pricepi la muzica deoarece ai putea sesiza niste detalii tehnice care ar strica tot momentul. Insa e esential sa fi trait o emotie puternica in viata ta, ceva ce doar tu sa stii si sa fii trist ca nu poti impartasi cu restul lumii. Frica, dragoste, mila, ura, admiratie.
Ciudata chestie si lumina. Este, ca orice notiune definita din lume, opusul altcuiva. Al intunericului, de exemplu. Se vorbeste adesea despre lumina interioara, cea care ii diferentiaza pe oamenii buni de cei rai, cei rai avand desigur intuneric interior. Dar cineva a spus ca nu exista oameni buni si oameni rai pt ca fiecare om are si rau si bine in el. Cum nu se poate mai adevarat. Iar explicatia e simpla: lumina trebuie sa aiba o sursa, neaparat; daca un om ar avea doar lumina ar trebuie sa fie absolut gol, pt ca orice denivelare, orice caracteristica oricat de mica ar determina aparitia unei umbre, care e intuneric. In concluzie un om absolut bun e un om gol, un nimeni. Asta inseamna ca suntem definiti de umbrele noastre, de faptele noatre rele, de intunericul din noi. Iar lumina ramasa nu poate compensa decat daca am mari cumva acest spatiu in care se afla. Lucru destul de simplu, dar de multe ori dureaza o viata de om. Si e foarte bine, pt ca e o decizie extrem de importanta.
Acel spatiu in plus se numeste suflet pereche. El ne ajuta sa ajungem la "nimeni". Or does she?

Dau colinde

2010-12-19T22:57:00.005+02:00

A trecut ceva timp de cand n-am mai poposit pe aceasta pagina. A trecut si mai mult timp de cand n-am mai scris ceva aici. In seara asta, dupa ce am vazut un film cu si despre idioti, am gasit un moment, o portita, prin care sa ma strecor din nou aici si sa mai intind niste randuri.
Intr-adevar, a trecut atat de mult timp de la ultima mea scriere incat nu-mi mai tin minte propriile metafore. Sau propriile sabloane de scrieri. It's a mess.
Dar iata-ma aici, in preajma sarbatorilor de iarna, ascultand colinde calzi pe ContraFM Xmas - o sursa destul de satisfacatoare, zic eu. Stiu ca in curand va trebui sa scriu deja celebrul articol de sfarsit de an si de cateva pagini in care sa-mi insir stii tu ce.
Ah, uite, era sa uit ce-am mai uitat! Sau mai bine zis ce n-am uitat: pe ea. Mda, Transilvania e tot acolo si la fel e si ea, dar eu sunt aici, acasa, si e complet diferit. Anul viitor va fi diferit. E adevarat ca in fiecare an zic la fel, dar la fel de adevarat e si faptul ca in fiecare an se schimba ceva. Anul acesta de exemplu... nu-ti stric surpriza. ;)

Nu-mi place deloc sa aleg cadouri. Nu, imi place foarte mult sa fac cadouri si ma simt extraordinar de bine atunci cand cineva primeste ceva de la mine, dar trebuie sa fie lucrul potrivit. Si-mi e atat de greu sa "citesc" persoanele. De fapt, cred ca nu-mi e greu sa le citesc, ci mi-e mai greu sa ma impac cu ce-am citit. Sunt perfect si ma astept ca si ceilalti sa fie iar cand nu sunt nu stiu ce sa le daruiesc. Nu-mi place sa fiu obligat sa daruiesc. Imi place ca acum, inainte de Craciun, sa trimit carti postale to a selected few. E vorba de persoane care m-au ajutat in vreun fel special sau care mi-s dragi pur si simplu. E vorba de maxim sapte persoane. Daca citesti asta e posibil sa nu o primesti. Dar e posibil si sa o primesti. Vom vedea.
Ma aflu cateodata in situatia de a mi se cere ceva si a nu vrea sa dau acel ceva. De cele mai multe ori e vorba de teme. Sa copiezi tema e cel mai comunist lucru posibil in scoala, dar ma deranjeaza intr-o masura foarte mica. Dar nu-mi place sa ofer tema persoanelor de la care nu am nicio asteptare, iar majoritatea colegilor mei actuali se afla in aceasta pozitie. Si nu vreau sa-i dau bani unui cersetor care in ziua urmatoare va fi tot acolo. Nu e tocmai in spiritul Craciunului aceasta ultima fraza.
E simplu. S-ar putea sa scriu si maine.

Sapte batai in plus pe minut

2010-09-05T23:01:00.000+03:00

va urma ...

Peninsula/Felsziget 2010

2010-07-14T18:11:00.002+03:00

Korn, Europe si multi altii + cea mai tare atmosfera de festival din Romania :D.

Originea simetriei

2010-06-07T00:51:00.003+03:00

Nu m-am mai gandit de mult la tine in timp ce scriu un articol. Probabil ca s-a reflectat destul de mult asta in felul in care mi-am scris operele dar si in cantitatea lor.
Pentru ca nu m-am gandit la tine am avut suficient timp sa ma gandesc la alte lucruri. Unele interesante, cum ar fi subiectul acestei scrieri, altele plictisitoare iar altele dezamagitoare. Cum ziceam, cugetam in timpul trecut la simetria lucrurilor. La cum fiecare lucru, val sau raza de soare are opusul sau in lumea opusa lui. Sa iau ca exemplu un val, un simplu val. Felul in care el exista si se dezvolta e strans legat de originea lui, de miezul valului daca vrei. Acest miez al valului este nici mai mult nici mai putin decat un 0, un punct nestabilit dar stabil. E chiar mai mult decat stabil, e de nemiscat. Piatra de temelie a Universului. In esenta omul. De ce omul? Pt ca in jurul omului se invarte totul. Nu Pamantul e centrul Universului, nici Soarele, nici chiar Centrul Universului. Ci omul. Eu. Tu.
Stii ca daca vrei sa arunci cu o piatra intr-un geam trebuie sa duci putin mana in spate, sa-ti iei avant. Sau daca vrei sa sufli in lumanarile de pe un tort - tragi cu putere aer in plamani, ii umpli, apoi sufli cu putere. Sau daca vrei sa musti dintr-un sandwich - deschizi gura apoi o inchizi, muscand. E chiar atat de simplu. E chiar principiul sau regula de functionare a Universului, a intregului. E regula de functionare a ta. Mi se pare ca desi e destul de asemanatoare, chestia cu actiune-reactiune e putin cam formala si rece pt un conglomerat asa de cald ca "sufletul" omului. Nu trebuie sa faci ceva ca sa se intample altceva. Faci ceva apoi faci altceva. Mult mai simplu, mult mai uman.
Si toate astea datorita simetriei. Imagineaza-ti o lume nu paralela, ci in continuarea lumii tale. Un fel de vecin cu care ai un gard in comun. Gardul esti tu. In aceasta lume continua se intampla lucrurile cu minus in fata. Tot ce iti doresti tu sa faci, tot felul tau de a fi, toate hainele pe care le imbraci sunt purtate in aceasta lume complet pe dos. Ca sa nu ma complic in culori, daca eu port un tricou negru acum, minus eu poarta un tricou alb. In acest fel eu pot purta tricoul meu negru fara a-mi face vreo idee despre ce efect va avea fapta asta asupra vietii mele. Pentru ca nu e nicio reactiune in lumea mea. Echilibrul se pastreaza datorita vecinului. Simetricul existentei mele. Cel despre care existenta mea nu va afla niciodata nimic. Ori de cate ori va incerca sa faca un pas spre simetricul ei, viata mea se va lovi de mine si nu va putea trece mai departe. Completa ignoranta multumita noua insine. Suntem prosti din vina noastra. De fapt nu, suntem prosti si atat. Vecinul e cel destept. Dar daca e si el prost? Cu siguranta ca e si el prost. Atunci cum mai e opusul meu? Pai... e un alt fel de prost. Si totusi avem ceva in comun: pe mine.

Take care :)

Pe roti

2010-04-29T00:21:00.001+03:00

Cati dintre voi aveti deja permis de conducere? Asa putini? Nu vroiam sa incep chiar asa, dar nu ma pot abtine sa nu ma laud: tocmai am luat permisul de conducere. Azi am fost dupa dovada. Dar ce e totusi aceasta mitica dovada? Spun mitica pt ca absolut toti aspirantii, de indata ce vad scris pe acel formular "admis", nu fac altceva decat sa vorbeasca despre a doua zi cand vor merge la ghiseu sa isi ridice "dovada". Eu am fost a treia zi, pt ca am uitat a doua. Dar nu asta conteaza. Conteaza ca acum am si eu o dovada si ma pot folosi de ea la fel ca de un permis full-fledged.
Mai devreme, in timp ce imi savuram portia zilnica de hoinarit prin lumea fantasticului intrinsec, am gasit o posibilitate pe cat de amuzanta si practica pe atat de ilegala si revoltatoare. Poate nu chiar asa de revoltatoare totusi. Este vorba de posibilitatea de a intra in orice masina de pe marginea drumului si de a o face a ta. Mi-ar placea ca dovada asta sa poata face lucruri din astea. Din moment ce dureaza numai 14-15 zile ar putea foarte bine sa fie mai mult "editie speciala" si mai putin "editie limitata". Dar simpla insusire a unei masini de pe strada ar fi banala si oarecum lipsita de sens. E adevarat, in caz ca vrei sa ajungi undeva repede e util sa intri in una oarecare. Mai special mi s-ar parea insa sa merg pe o strada frumos incarcata cu locuinte decorate in fel de fel de stiluri si cu o fantana arteziana incercuita de un sens giratoriu pavat cu piatra cubica, si sa gasesc, parcata in fata unui chiosc cu fructe proaspete, o cabrioleta sexy. Un Jaguar E-Type ar fi o alegere inteleapta, dar o Alfa Romeo 8C Spyder ar fi alegerea inimii. Vazand-o acolo, acoperita de roua unei dimineti de iunie, stralucind sub primele raze ale Soarelui, unduindu-se prin suflul vantului proaspat incarcat cu arome de levantica si liliac, sa pot duce mana la buzunarul din spate ca sa scot dovada. Sa ma uit la ea apoi sa ma apropii incet de masina, sa-i incerc usa. Dupa primul contact sa-mi dau seama ca va fi a mea. Ma reped in habitaclu, insfac cheia din sertarul de deasupra climatizarii, pun contactul si astept ca mornaitul fioros al V8-ului sa strapunga orizontul si sa se intoarca la mine cu daruri de la zeii din Orient. O ambalez putin, cuplez a-ntaia si pornesc usor de pe loc, incercand sa nu trezesc cu zgomotul placerii mele linistitul sat alsacian. Nu are rost sa pornesc CD-playerul, e pt amatori. Focul cilindrilor si recitalul evacuarii imi sunt mai mult decat suficiente. Arunc o privire in spate, catre claile de fan insirate pe culmea dealului si imi amintesc de o cladire reala, din oras.
Ah, da, acolo am fost sa imi iau dovada. Dovada ca sunt liber si dupa ce am permis de conducere, liber sa imi imaginez o lume in care o simpla bucatica de hartie poate aduce un zambet pe buze intr-o noapte banala de miercuri. Liber sa cred ca voi intalni acea lume candva. Liber sa spun noapte buna, acum cand ultimul rand a fost scris. Pe maine!

18 - 19 (optsprezece - nouasprezece)

2010-04-08T21:16:00.000+03:00

Citeam undeva sau poate chiar mi-a spus cineva, nu retin, ca nu e bine sa incepi o propozitie cu „nu”. Sau un paragraf sau asa ceva. In orice caz nu trebuie sa ai nu la un inceput pt ca ... nu e bine. Nu stiu cat de valida e afirmatia asta in vremurile contemporane noua cand din orice poti scoate o superstitie si poti desfiinta oricand una aducand argumente destul de slabe.
Insa nu superstitiile sunt tema scrierii de fata, si nici lumea contemporana. Este vorba de fapt despre o recapitulare sau revedere, cum vrei sa-i spui, a ultimului an acumulat in viata mea. Asa e, zvonurile sunt confirmate de cea mai sigura sursa – de astazi incolo voi putea spune ca am nouasprezece ani. Asta pana peste fix un an, cand va fi alta poveste.
Dar sa nu mai aburesc aiurea si sa trec la treaba:

Aprilie (desi parerea generala despre inceputul anului e ca acesta se intampla pe intai ianuarie, eu stiu foarte sigur ca era opt aprilie cand am inceput eu anul, in fine)
pe aceasta cale vreau sa multumesc parintilor mei, amicului care a cumparat de la mine mp3-playerul, prietenilor, bancii mele, fanilor, providentei si in general fiecarei fapturi si nefapturi cunoscute de mine, pt ca datorita mie si ... oarecum lor am ajuns sa vizitez Parisul(<-aici bag link catre articol cu Paris scris mai demult), cel mai frumos oras de la facerea lumii incoace;
mda... faza cu majoratul la Paris eclipseaza cam orice altceva din acel aprilie; NEXT!!!

Mai
probabil niste bere, nu sunt sigur cu ce ocazie dar sunt sigur ca a fost; imi place sa cred ca am mancat si o pizza extrem de delicioasa, dar sunt mari lacune in memoria mea si chiar nu-ti pot spune cu certitudine;
mai mult ca sigur am citit ceva de Al. Dumas, ca sa-mi alimentez dorul de Paris; sa fi fost Ascanio?

Iunie
ooh, iunie, draga iunie;
desi multi ar crede ca m-am bucurat de sfarsitul scolii, eu m-am bucurat de venirea vacantei; nu e un simplu joc de cuvinte, e pura realitate; intre intai si doisprezece iunie nu s-a intamplat nimic interesant; nici n-am fost la Ideci, nici in alta parte, am iesit in parc si am frecat menta pana la epuizare;
dar a venit a douazeci si doua zi a lunii iunie, si iata-ma imbarcat spre Bucuresti pt concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului; a fost superb, o ador; mentionez faptul ca in ziua concertului am vazut cu proprii-mi ochi un AC Cobra albastru, proaspat inmatriculat;

Iulie
deja?!?
seriale, seriale, seriale: Entourage, Family Guy, The Tudors; muulte filme, voie buna, caldura;
la mijlocul lunii s-au intamplat mai multe evenimente interesante: pe cincisprezece a fost majoratul alui mai bun prieten al meu si desi n-am petrecut extraordinar de zgomotos, am mancat pizza si am baut bere;da, fetele au baut vin „rosu dulce”;
pe saptesprezece – optsprezece a fost la Sibiu festivalul Artmania; iuhuu!!! Nightwish, Pain, Opeth, Tristania, stiti povestea – a fost magnific, cel mai mare concert la care am fost pana acum, la care a concertat si trupa mea preferata, Nightwish; desi cu Anette in locul Tarjei, experienta a fost completata de amintirea inca proaspata a concertului din iunie;
spre sfarsit ma tem ca iar a fost plictiseala; am iesit afara :D

August
continui sa ma relaxez in cel mai stresant mod cu putinta;
dau o raita pe la Bradu, citesc o carte despre perioada Renasterii care imi schimba viata si ma pregatesc de a doua jumatate a lunii;
pe optspreze ma sui in tren impreuna cu o droaie de prieteni; habar n-am cati am fost dar a fost una din cele mai placute experiente din viata mea; am fost in Vama, mi-am facut cativa prieteni – nu in Vama, o dispretuiesc – am intalnit niste vechi prieteni, am avut si „o iubire de-o vara”, am fost si la paintball, am jucat si biliard pana-n al unspelea ceas, am dormit pana la doua dupa-amiaza, am fost nevoit sa ma mut din patul meu :| si muulte altele; am cateva mii de poze in calculator menite sa-mi aminteasca momentele ori de cate ori am nevoie;
la final de luna majoratul unui bun prieten; party in Jazz&Blues, a doua oara cand intru acolo;

Septembrie
stiu, stiu, zic si de scoala;
in prima jumatate a lunii mi-am facut temele de vacanta, in a doua jumatate a lunii mi-am facut temele pt scoala;
si-a schimbat profa de engleza numele si avem profa noua la info care ne lasa sa ne jucam OpenArena in retea; cool!
am impresia ca am uitat un majorat; o fi in septembrie sau ... ?

Octombrie
cu cat ma apropii mai mult de prezent, cu atat tin minte mai putine detalii; citesc Cele doua Diane, de Al. Dumas;
in continuare scoala, dar o consider just another brick in the wall si nu-i dau prea mare atentie; tenebre!, iar imi stric media;

Noiembrie
dintre toata lunile, cea mai anosta imi pare a fi noiembrie; mai mult decat atat are si marele ghinion de a fi inaintea lui decembrie, deci toata lumea vrea sa treaca mai repede peste ea ca sa ajunga la Craciun; mai bine zis la cadouri, dar na, mai sunt si oameni cu idealuri improprii;
pt prima data imi dau seama ca uit mai mult decat ar trebui si decid sa fac ceva in privinta asta; week-endul urmator am repetat experienta, dar pierderile au fost mai mici; de aici am dedus: cu cat mai des, cu atat mai bine;
majoratul unui prieten si coleg;
niste glume ingrosate necontrolat;

Decembrie
pt prima data ever am trimis felicitari de Craciun, in plic, prin Posta Romana, scrise cu propria-mi mana; sentimentul e extraordinar, timpul de livrare de asemenea;
am fost cu colinda, am gasit stele in parul cret si lung, am baut vin fiert bun;
am mancat prajituri, cozonac, am primit cadouri, am mancat bomboane de pom :|;
nu vreau sa supar organizatorii, dar nu-i prea identific asa ca pur si simplu spun ca Revelionul a fost groaznic; singurul lucru fain a fost bucatica aia de panza numita pantaloni de pe curul unei petrecarete; si... faptul ca eram in munti, cred;
am stat o saptamana singur acasa :D;
majorat prematur dar nu mai putin distractiv;
era sa uit: cel mai fain majorat, doar putin prematur - totusi in carti; hint: au fost foarte multi oameni, foarte multi;

Ianuarie
sa vezi, nimic interesant; nu retin cum stateam cu viata publica, dar cea personala imi e cu totul necunoscuta;
tine cineva vreo petrecere in ianuarie? Nu cred; ca sa fiu sigur, am dat in fiecare zi pe la scoala pt a afla noutati;

Februarie
un majorat fain, al unei foarte bune prietene;
am inceput scoala de soferi si mi-am dat seama ca sunt un sofer innascut iar scoala e o simpla formalitate;
am fost la poze cumva? sa-mi zici...
cred ca am fost la Cluj la targul de universitati, dar dupa ce am constatat ca e o pierdere de vreme am mers sa mancam pizza;

Martie
martisoare, ziua mamei, ziua mamei mele, chestii-trestii;
pizza buna este „La Teo”; a naibii de scumpa, dar delicioasa;
un muschetar a implinit nouasprezece ani!
ma bate gandul sa ma apuc de Prison Brake si Lost, dar ma hotarasc ca mai bine astept pana dupa BAC;
in continuare imi caut vocatia, pt ca totusi trebuie sa iau o decizie in privinta facultatii;
in sfarsit mananc la Porcusor; cel mai bun sendvis pe care sase lei pot sa-l cumpere;

Aprilie
nu e bis;
pt ca au trecut deja sapte zile din luna, am avut timp sa ma uit la trilogia Matrix si sa o ador;
era sa-i dau foc unui nene in biserica; clar locul meu nu e acolo:|;
inca mai citesc la Portretul lui Dorian Gray; mi-a schimbat modul de a privi lucrurile prin lentilele aparatului foto, deocamdata;

Pt ca anul are douasprezece luni si aceste revederi incep sa devina un obicei, am sa te invit si peste fix un an, sau poate prin decembrie, la o noua lectura. Ca sa nu stergi blogul din history deindata ce citesti aceste randuri, am sa-ti spun ca vor urma niste alte scrieri cat de curand, so...stay tuned! ;)

Take care, bybye!

Optiunile de maine

2010-02-13T14:32:00.003+02:00

E un fel de promotie ziua de paisprezece februarie. E ceva neasteptat. Tu ce crezi ca e?

Ma aflu sub plina de insemnatate zi de treisprezece februarie, anul curent. Nu ca ar avea vreo relevanta anul, dar sa stii totusi ca nu vorbesc despre vreun viitor apropiat sau despre vreun trecut pitoresc, poate chiar idilic. Nu. Purul prezent, enuntat prin cuvinte care nu au nicio legatura cu el. Sau e o legatura foarte slaba. Vezi tu, sunt mai multe optiuni, deci ai de unde alege. [suna telefonul]
Ca atunci cand te intorci de la scoala, dupa ce ai ales sa mergi la scoala, si te afli in fata cutiei postale. Ai posibilitatea sa treci mai departe, lasand-o inchisa, ferecata, ca Ileana Cosanzeana, sau poti sa o deschizi. Nu o va ajuta cu nimic pe Ileana decizia ta, in schimb te vei trezi cu niste noi optiuni. Cum ar fi o bucata de hartie pe care scrie un indemn la consum. La consumul de Mall. (nu folosesc rozul fluturas pt ca sigur nu ar supravietui pe o vreme ca asta; e totusi treisprezece februarie, anul curent) Ai din nou posibilitatea sa alegi intre a merge la Mall si a face altceva. Ai putea de exemplu sa stai acasa si sa mananci pop-corn pe canapea. Sau sa scrii ceva in timp ce mananci Kit-Kat, cum fac eu acum. Dar astea sunt si mai multe optiuni, si tu nu ai nevoie de si mai multe optiuni. Tu ai nevoie de mai putine optiuni. Una, pe cat posibil. O optiune-neoptiune, pt ca daca e una singura nu prea mai e optiune, nu-i asa?
Asa ajung la ce vroiam sa ajung de la inceput, si anume paisprezece februarie, maine. Ai prea multe optiuni pt ziua de maine. Poti sa o incepi de azi, apucandu-te sa cumperi nu stiu ce inimi de plus sau de carton sau de hartie sau de ciocolata pt a le darui unei "pisi". Poti sa faci surprize, poti sa fii surprins, poti sa fii "pe val" si sa sarbatoresti Sf. Valentin catolicul sau poti sa fii impotriva valului si sa zici ca tu roman fiind nu esti catolic si nu-l sarbatoresti pe sfantul mai sus mentionat. Tu sarbatoresti Dragobetele, un non-sfant, o creatura plictisitoare. [tocmai am aflat ca Sf. Valentin catolicul e de fapt azi, treisprezece februarie; WTF? de ce azi?]
Nu-mi plac serbarile, nu-mi plac sarbatorile. Imi plac, vreau sa zic, dar nu-mi place sa stiu ca in fiecare an, intr-o anumita data, sarbatoresc ceva. Ar fi mult mai interesant sa stiu eu cand sa dau flori si sa fiu alaturi de cineva drag, nu sa-mi spuna niste mosi craciuni corporatisti. Muult mai interesant ar fi sa fiu surprins, sa pot surprinde. Situatiile de genu "oaaaiii!!! mi-ai adus flori de ziua indragostitilor!!! ce surprizaaa!! " sunt penibile. Bineinteles ca stiai ca-ti aduc flori. Sau ca te sun. Si te cam enerveaza situatia, dar nu zici nimic pt ca esti de parere ca m-ai supara. Ca si cu scutul anti-racheta: stiam ca-l vor pune la noi, nu ne place, dar nu zicem nimic ca poate se supara. Ce carpe suntem! Ar trebui sa ma apuc sa ascult hip-hop pt ca ma simt revoltat si simt nevoia ca cineva sa vorbeasca pt mine, prin muzica. Da.
In concluzie, nu stiu ce vrei tu sa faci maine, ai multe posibilitati, stii, si te-as sfatui sa alegi cu grija. Sa fii responsabil pt tine insuti, sa nu te gandesti decat la fericirea ta (copiii din Haiti supravietuiesc si fara tine) si sa ... faci ce vrei. Nu stiu. Mergi si cumpara-ti bilet la concertul AC/DC. Gandeste-te la paisprezece februarie ca la saisprezece minus doi. Iar din saisprezece februarie mai sunt fix trei luni pana la concert. Un sfert de an.
Eu inca nu stiu ce voi face maine, poate te anunt ;).

Maratonul cuvintelor citate

2010-01-26T21:21:00.004+02:00

Stiu ca e frig afara. Si mie imi e. Dar e un sentiment putin cam minor. Putin mai mult. Prin comparatie, Luna e miiica fata de Soare. La fel si frigul e miiic fata de premiul pe care l-am primit cu cateva ore in urma, probabil sub douazeci si patru. Sunt foarte foarte entuziasmat ori de cate ori imi e pomenit numele undeva, iar cand se intampla sa fie pomenit intr-un premiu entuziasmul creste ca painea in cuptor. Acum sa ma explic:
" Si ca sa respect regula jocului, astea-s (stiu, numa’) doo-trei bloguri...super-bloguri :) :

Bigiu's chronicles – pentru ca reusesti sa ma faci sa rad in hohote [râsoterapia :x] . Iar asta e cam greu cu mine...:-s. Pentru ca in ce scrii esti tu, tu , tu. Te aud vorbind cand te cetesc. Si pentru ca nu te cramponezi in sabloane.
Mancare pt pisici si pistoane - pentru ‘Amsterdam in jeg profund’ si mai ales pentru gandirea in spirala pe care o ai atunci cand scrii...c-o fi asa, ca n-o fi, nu stiu. Mi se pare ca gandesti ca o tornada, faci mix perfect din cuvinte din tagme diferite. Si bineinteles, pentru ‘miocardul scrijelit’ care ruleaza. :)
peisaj bucolic- pentru frecventa redusa :)) Si pentru ca gandesti pozitiv. Si pentru moonwalk :>:> >:D< :* "

Ceea ce tocmai ati citit se numeste citat. Profu de romana tine sa ne aminteasca de fiecare data cand citim tema ca atunci cand ajungem la ghilimele sa zicem "citez". Citez. Citatul e din mult-laudatul, prea-fericitul si inalt-prea-vamaiotul blog al Ioanei, si anume Old Start, New End . Ea mi-a facut cinstea de a-mi acorda premiul de Scriitor Superior (S.S.). Nu stiu daca ati observat, dar in primul rand al citatului zice ca stie cateva "bloguri...super-bloguri". Cum super-bloguri e al doilea termen din enumerare, iar blogul meu e de asemenea al doilea, nu pot decat sa deduc ca prin super-blog se refera la umilul meu link. :D
In aceiasi ordine de idei, vreau sa-i multumesc inca o data(cred) Ioanei pt minunata distinctie si sa-i cer iertare pt lipsa mea de seriozitate. Ioana, pisica pe care o vroiai tu si care ar fi trebuit sa ajunga la tine e acum in fata ecranului tanjind dupa orezul meu cu lapte si dulceata de visine. E incredibil de pofiticioasa, nu ti-ai fi dorit-o pe-aproape.

Acum, incheind dialogul acesta imaginar cu Ioana, ar trebui sa livrez un top si regulile jocului. Ca deh, se poarta democratia iar regulile trebuie stiute de toti jucatorii. Asadar...

Locul I: Artys - pt ca sunt egoist si vreau sa mai primesc un premiu, dar si pt ca acolo scriu si alti oameni minunati, pt ca sunt mereu pusi pe intrebari si sunt 'ai mai buni prieteni ai mei;
Locul II: un alt blog... - pt ca la ea am auzit de cercei din cirese pt prima oara, pt ca scrie foarte frumos, pt ca foloseste cuvinte bine imbracate si pt ca ma striga tot timpul ca la catalog;
Locul III: wet match - ca sa vezi, inca un premiu pt mine; dar cel mai important este ca nouazeci si noua la suta din premiu merge catre Melania, chibritul care niciodata nu se aprinde dar iti aprinde mintea din cauza asta; si ca sa nu ies din "pt ca", pt ca are cele mai alegorizate povesti despre micile evenimente din viata ei;
Locul IV: Umblu liber - pt ca e un blog interesant, pt ca Petru e de la Guerrilla, pt ca raspunde la comentarii, desi are foarte multe si pt ca e intrigat de masonerie;
Locul V: ramane liber; as mai putea pune un blog din lista de watch-uri, dar inafara de cele mentionate mai sus, si de cele cateva pe care le mai citesc dar care au primit deja premiu nu mai am nimic de premiat;

Iti scriu aici jos si regulile, in caz ca vrei sa duci mai departe toata chestia asta :

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Trebuie sa recunosc ca penultima regula mi-a dat cele mai multe batai de cap.

Deocamdata iti multumesc pt atentie, draga cititorule, si te mai astept pe blog.
Take care!

Marti - zi cu fulgi

2010-01-19T16:21:00.001+02:00

Draga mea, esti o scanteie. Chiar acum cand ma gandeam ca nu mai am ce scrie, toate ideile fiindu-mi ingropate sub maldarul de carti de pe birou, vii tu si-mi spui ca undeva exista niste fluturi care chiar stiu sa zboare. Mai sa fie! Tocmai ai aprins flacara creatiei din interiorul meu. Probabil ca te simti putin flatata dar nu e chiar asa mare lucru, sincer. Trebuie sa mai trec pe la tine, sa mai fur din meserie acum ca "m-am intors".

M-am intors!!!

Posted from my iPod touch

as...Craciun

2009-12-25T17:49:00.000+02:00

E Craciunul. Din nou, ca si anul trecut, dar fara ca. Nimic nu poate fi comparat cu Regina Spektor, pe On the radio. Ar putea fi melodia noastra. Ar fi, pt ca de fiecare data cand mi te am in minte aud „someone else's heart pumping someone else's blood”. Nu e normal, dar nici tu nu esti. Nu-ti place sa auzi asta de la mine, cred, dar e Craciunul si o voi spune oricum. Nu ma intereseaza cat de gresit s-ar parea unora faptul ca ador „Love actually”, filmul. Precizare uscata. Dar il ador, pt ca e despre Love, actually. Gresesc probabil cand spun anumite lucruri, si gresesc si mai mult pt ca le scriu aici. Totusi ma apar cu gandul ca nu le vei citi inca, nu le vei citi de Craciun, nici de Anul Nou, poate. Si Paw mi-a zis ca toata lumea are asa ceva. Eu as tinde sa n-o cred, desi asa e, de fapt. Mi-a zis cineva ca eu am in inima bucurie. Gresit, dar e si mai gresit ca nu neg asta. Adevarul e, si asta s-ar putea sa va socheze, ca am in inima doar...sange. Rosu, ca vinul cel bun. Ah, ce rau a fost penultimul. Si ultimul diluat. Si marginea rece. Rosu, ca parul tau sub soarele de august. Dar doar sub soarele de august. Si doar prin lentilele mele. Si nu ai parul rosu, totusi, si totusi mi-ar placea sa-l ai, dar nu mi-as dori. Pt ca parul tau ascunde stele, iar stelele sunt foc. Iar focul e rosu. Iar pt ca ascunzi focul il faci mai interesant pt mine. Si oricat de mult mi-ai arata ca nu-ti pasa, si ca de fapt tu esti asa...simpla, dreapta, banala, usoara – eu nu te-as crede. Pt ca stiu cand minti. Razi, cand minti. Razi in spatele ochilor si te simti protejata. Dar eu as pune un nu, mare, in fata a tot ce am enumerat mai sus. Numai cat ma gandesc la ala, si dup-aia la alalalt si tot asa si nu-mi vine sa te mai asociez cu Luna. Dar o fac. Si, din nou, Paw a avut dreptate. Chiar e everlasting. Oricat ai gresi, oricat te-as ura, oricat te-as dispretui, ajung sa neg totul cand te-ntalnesc. Pt ca te astept. Like Christmas. „this song is really long, but it's a pretty song”

Expo, intrebari si volumul doi

2009-12-14T20:57:00.000+02:00

Hmm, tough day today. Sau cel putin mai plina decat cea de ieri. Am inceput lectura la cel de-al doilea volum din "Cele doua Diane" de Alexandre Dumas. Mi-a placut primul volum si oricum nu puteam lasa neterminat romanu. M-am apucat si de lucru azi, la chestionare:)). Sper ca maine sa am o zi mai buna in domeniu asta, totusi. Ah,era sa uit, pregatesc o expozitie de fotografie random, iar. Va fi a doua anul asta. Mersi Diti. I'll keep you informed on this topic.
Take care, bybye.

Posted from my iPod touch

Photoday

2009-12-13T23:35:00.001+02:00

Eram la un pas de a nu posta nimic nici azi. Si nu pt ca nu as fi avut nimic de zis, ci pt ca e aproape 00:00 si am uitat sa scriu. Incep cu dupa-amiaza, cand am iesit cu colega mea de dincolo, Kitty147, la niste poze. We had a lot of fun. De cand am anuns acasa m-am apucat sa raspund la zecile de fav-uri pe care le primeste incontinuu o poza de-a mea pe deviantArt, iar apoi m-am pus sa retusez pozele de azi. In curand am sa mai uploadez niste poze, si poate mai pun si aici o mica galerie ;). Just for fun.
Now, take care, bybye.

Posted from my iPod touch

Cuvantare si recomandare, fara intristare pt ca ne pregatim de sarbatoare

2009-12-12T22:59:00.001+02:00

Nu m-am tinut de cuvant si nu am scris zilnic la acest proiect de mini-blog personal. Dar poate ca nu am scris ieri pt a putea scrie azi despre cum nu am scris ieri. Si motivul pt care nu am scris ieri este ca pana nu am ajuns acasa nu s-a intamplat nimic care sa merite o relatare aici. Apoi am fost la un prieten cu niste prieteni si am jucat poker, apoi septica pe injuraturi cu salam. Si a fost al naibii de amuzant:)) . Dar cand m-am intors acasa mi-a fost prea lene sa ma mai apuc de scris, asa ca m-am pus la un film, Rocknrolla, in regia lui Guy Ritchie. Am savurat fiecare minut, un film bun, care a reusit sa ma tina treaz pana la capat. Imi plac filmele astea intortocheate ale lui Ritchie. Am mai vazut si Lock, stock and two smoking barrels, in acelasi stil captivant si plin de surprize. Si anu asta apare Sherlock Holmes, o povestioara cu detectivul nostru preferat :). Adica investigatorul.
Imi ramane sa va si recomand filmele mentionate mai sus si sa va amintesc sa nu va uitati la noul American Pie. Nu de alta dar i-au stricat finalul Big Time, iar inceputul e la fel ca toate celelalte. O franciza care merge tot in jos, ca Fornetti.
Take care, bybye!

Posted from my iPod touch

Mini cats-engine

2009-12-08T08:48:00.000+02:00

Hehe. Pai cred ca de acum inainte am sa fac din blogul asta un gen de twittereala. Nu folosesc twitterul original, nici nu cred ca ma voi putea incadra de fiecare data in cele 140 de cuvinte limita impuse de serviciul susnumit. Zicand altceva, veti afla ca acest mini-blogging din partea cats-engine va dura pana cel tarziu 18 decembrie, datorita unor limitari de acces la internet.
Ne citim maine!

despre mancare si alte feluri de cuvinte

2009-10-26T21:49:00.001+02:00

Sunt aiurea fetele ca tine. Serios. Te-as putea compara inca din prima linie (sau a doua,depinde de rezolutia ecranului) cu o punga de porumb prajit cu aroma de barbeque. Sau chipsuri thai. Sau orice alt tip de "rontzaiala" pe care o poti gasi pe piata, inafara de cea cu aroma de sare. Adica cu sare de-a binelea pusa pe ea. Pe "rontzaiala". Cuvantul insusi ma duce cu gandul la tine: sunete interesante, ademenitoare, foarte perceptibile dar comune in esenta lor. Lipsite de o individualitate atractiva, cu un trecut de canal. Ai putea fi raperita sau hip-hop-erita, dar te pierzi printre detalii de suprafata despre care se vorbeste cu dispret in randurile lor. Nu te poti decide asupra unui stil, ca sa ti-l faci al tau propriu, ci te iei dupa fiecare ingredient si ajungi un ghiveci de arome, precum snacks-urile cu pizza. Aroma de pizza. Ai putea asculta alte genuri de muzica, mai culte, cum ar fi rock-ul:D sau muzica clasica, dar nu ai suficienta sare. Obosesti pe ringul de dans, sau mai bine zis te extenuezi acolo pt ca piperul nu ti-a intrat in sange. Poate ar trebui sa-ti tai venele si sa pui putin piper, ca sa te tina plamanii.
Oricum, mie nu-mi place de tine. Si nu neaparat in sensul ala, cu valuri si chestii, ci asa in general. Nu-mi placi pt ca esti ca prostiile astea de grauntze cu aroma de barbeque. Intr-adevar, incep cu placere punga, savurez primele bucatele, beau niste Cola rece dupa, dar si mai dupa nu-mi mai trebuie. Asta se intampla cam dupa un sfert de punga. Cateodata nici nu ajung acolo. Esti mult prea cliseica, dumnezeule! Imprevizibil ar fi raiul pe pamant, in Vama. Un ghiveci.
Sper sa nu se indrepte vreodata spre mine valurile tale sau ale unei nefericite ca tine, pt ca nu le-as putea rasplati cu ale mele. Sorry, mie imi place sa fac "comert" cu sare:)).

Priveste de jos in sus. Sau de sus in jos, dar sa ajungi neaparat si jos

2009-10-13T20:59:00.003+03:00

"Give a bit of mmm to me, and I'll give a bit of mmm to you"

Am aflat ca ninge. Tocmai. Ca-n bancul ala cu doi "informaticieni" care nu ies din casa:
1-dude, ninge!
2-trimite link.
Dar chiar ninge de data asta, desi eu nu am vazut inca niciun fulg. Asa ca n-o pot numi prima ninsoare. De fapt, gresesc ca vorbesc despre ninsoare si am sentimentul asta de bucurie, pt ca nu vine iarna. Nici macar nu ninge in Mures. Am aflat ca ninge in Cluj. Si, mai mult sau mai putin, asta e ca si cum as fi aflat ca ninge in Norvegia. Norway is a beautiful country. :))
In momentul asta ascult o piesa norvegiana, nu doar a unui artist norvegian. V-as fi lasat-o, dar trilulilu n-o are, si link de youtube nu va las. Eventual daca vreti voi s-o cautati, va zic cum ii zice: Leaves Eyes - Ankomst.

Mi se pare cam aiurea sa scriu lucruri atat de banale. Nu-s obisnuit. Si sunt foarte constient de faptul ca nimic din ce-am scris pana acum n-ar trebui sa va intereseze nici macar la nivel de plictiseala. Foarte mari banalitati. Sub-banalitati as putea zice. Imi e dor de scrierile alea in care va povesteam tot felu de tampenii, dar in care ma regaseam de fiecare data cand reciteam. Imi e dor de iernile alea pline de zapada pe care nu le-am prins. Imi e dor sa ma uit la poze cu mine cand eram mic si sa rad. Sa rad din interior, cum am ras azi la ora de romana. Era sa fim dati afara, dar radeam prea bine. Nu va spun gluma, pt ca n-ati intelege-o. Contextul a fost totul in acel moment. Asa cum dimineata de Craciun e totul pt Craciun. Nu poti avea Craciun fara dimineata de Craciun. Si nu doar pt ca pt a ajunge la pranz e nevoie sa treci prin dimineata, ci pt ca asa e. E o emotie, e un fir de iarba rasarit printre troiene de zapada, cu mult inaintea ghiocelului caruia i se atribuie prea multa atentie. Mie mi se pare o floare urata. Mai multe flori mi se pare urate. La fel cum mai multe genuri muzicale mi se par urate. La fel cum Jackson Pollock mi se pare urat. Lucrarile lui. Si actorul care-l interpreteaza in filmul omonim. E gresit sa te gandesti la rosii in mijlocul iernii? Dar inca nu e iarna, pt ca nu a cazut prima zapada decat la doua ore de aici. De mers cu masina. N-as putea aproxima cat mi-ar lua sa merg pe jos, pt ca e foarte posibil sa intalnesc stralucirea Lunii pe drum, desi e innorat si ploua. Si daca vad Luna, te vad pe tine. Pt ca si tu te uiti la Luna. Si atunci m-as opri si as sta de vorba cu tine. Ba nu. M-as opri sa te privesc, pt ca intre atatia nori grei, puternici, masivi precum luptatorii greci imortalizati pe diferite vaze tu echilibrezi cerul. Nu pt ca esti usoara, ci pt ca esti usoara ca o pana. Nu pt ca esti slaba, ci pt ca ai o altfel de putere. Nu pt ca esti marunta, ci pt ca esti ca o nimfa.
Totul a pornit de la zapada. Totul a sfarsit cu zapada. Ca si zapada, viata vine din cer si sfarseste in pamant. Dar tot ca si zapada, viata se va intoarce intr-un rau de apa sticloasa care va umezi gaturile celor mai luminosi ingeri, celor mai frumoase zane si va insufleti cele mai verzi fire de iarba.
:)

----------------
Now playing: Leaves Eyes - Mourning Tree
via FoxyTunes
----------------
Now playing: Leaves Eyes - Elegy
via FoxyTunes

Pisica mea e un caine

2009-10-06T21:22:00.002+03:00

Nu. Mint. N-are cum sa fie pisica mea caine din cel putin doua motive: unul este fotografia de mai sus, care o infatiseaza in toata splendoarea ei somnoroasa, pozand in fata prea-luminosului blitz; iar al doilea motiv este ca sunt un cat-person convins. Nici in o mie de ani nu m-ai putea convinge sa plac cainii mai mult decat plac* pisicile.
De fapt, titlul se refera la capacitatea unor caractere de a se confunda cu altele, astfel creand confuzie in mintile celorlalte caractere. Sunt unele persoane (nu stiu de ce imi tot vine sa scriu "anumite" in loc de "unele", pt ca in fond toata lumea are aceasta abilitate, deci nici "unele" nu e tocmai corect; totusi, de ce scriu in paranteza?:| ) care mai mult sau mai putin intentionat se transforma intr-o cu totul alta persoana in niste circumstante speciale. Fie isi schimba limbajul, fie nu vorbesc de loc, fie vorbesc prea mult sau se uita in alte directii, necunoscute. De obicei e vorba de schimbarea modului de a vorbi, si multi examinatori (persoane care examineaza) gresesc de multe ori spunand "just be yourself". Intr-adevar, nu sunt eu insumi in ochii tai, dar in spatele peretelui asta subtire de os sunt eu insumi. Si sunt atat de mult eu insumi incat reusesc sa fiu si altcineva in acelasi timp. Pt ca defapt nu sunt altcineva, doar folosesc cuvinte pe care le foloseste si altcineva. Si nici macar nu le folosesc pe toate, doar cateva. Sau mai multe, depinde de caz, dar in general gresesti cand spui ca sunt exact ca A sau B (fuck x & y). Conteaza foarte mult cuvintele pe care le folosesti, asa ca ai grija ce spui! Nu sunt sigur in ce fel de lume traim, dar lumea in care traiesc eu e foarte atenta la cuvinte. Si la expresia fetei uneori, lucru care ma induce in eroare. Ai ascultat atat de mult poker face=cocksucking face incat nu-mi pot da seama ce vrei numai dupa privirea pe care mi-o arunci. Sau mi-o dai. Cu niste ochii calzi, veseli si pasionali imi spui sa-ti aduc ceva de la magazin. Mda...eu asteptam un "hei...:)". In schimb, aia doi fraieri din curte se-ncrunta si se pupa. Wtf? Bineinteles, tu nu asculti poker face, sper, si nici nu te incrunti, decat cateodata. Nici nu mi-ai spus vreodata sa-ti aduc ceva de la magazin, pt ca intotdeauna ma chemi cu tine. Si zici "hei..." dar nu pui un smile acolo intre buze, pt ca degeaba l-ai pune - sunt prea adanc in ochii tai ca sa mai vad si altceva. Nici nu te uiti pe geam sa vezi curtea, tu esti in curte. Sau stai intr-un jilt de matase in fata geamului si privesti cerul, in gol. Apoi, fara sa stii, pisica vine spre tine, pasind pe pernutele ei moi ca o plapuma de trandafiri. Dintr-un salt e la tine in brate. Iti versi ceaiul verde-smarald in poale si tipi. Te linisteti imediat, observand ca pisica e doar o umbra, iar ceaiul e oglindirea ochilor tai pe fundul cestii de argint.

*plac = ador :)

cicatrice. pe bune

2009-09-20T22:13:00.002+03:00

Mi-am amintit azi, printr-un concurs de imprejurari, de o intamplare mai veche. Chiar veche. O intamplare care mi-a lasat un semn care sper ca-mi va ramane acolo pt toata viata. Anumite persoane-imi vin in minte doar doua-se vor gandi mai intai la o situatie ceva mai recenta, dar care a lasat o urma mai adanca si mai vizibila. Ca sa clarific de la inceput totul, desi nu-mi sta in obicei, o sa iti spun ca este vorba despre niste urme/cicatrice fizice. Adica daca vii acum si ma rogi frumos, pot sa-ti arat cicatricea. Sau daca vin eu si ma ofer sa ti-o arat, ai face bine sa accepti pt ca e o ocazie care o ai o data-n viata.
Uite ca am zis cicatrice, si v-am vorbit mai apoi la singular. Oricum nu v-ati dat seama. Bun.. Prima cicatrice cu care va voi face cunostinta este chiar cea despre care mi-am adus aminte azi, in timp ce imi descriam in proza familiara anumite evenimente recente. O poti gasi destul de greu, fiind plasata pe varful degetului aratator de la mana dreapta. In plus, nici nu sunt sigur ca e o cicatrice, pt ca e prea putin vizibila. Am dobandit-o in urma cu vreo doi ani, intr-un pet-shop autohton. Ma uitam la animale(da, poti face si altceva intr-un pet-shop) cand am vazut intr-un colt puternic luminat dihorul. Erau vreo cinci in cusca. Pareau furiosi si fiorosi. Unul dintre ei purta bandana gangsta-style, cu mici strumfi albi pe ea. Era de-a dreptul infricosator. Dar pe el l-am observat ultimul, dupa ce mi-am intins degetul spre un alt dihor paros. L-am mangaiat un pic pe cap, pana si-a dat seama ca sunt om defapt, si pot fi muscat cu foarte mare usurinta. De deget. Noh...m-a muscat, mi-a curs sange doua-trei zile, m-am intors la pet-shop, am intrebat daca-i vaccinat, mi-au zis ca da, am iesit pe usa, am plecat spre casa, am ajuns acasa si banuiesc ca am deschis calculatorul. :)
Cea de-a doua cicatrice despre care vreau sa zic in bucatica asta nesemnificativa de scriere am capatat-o in urma unor altercatii primejdioase in incinta Colegiului Papiu. Mai exact, m-am luptat vitejeste cu colegul de banca pana cand cotul meu s-a apropiat nedorit de mult de perete. Iar in perete era un cui. Apoi cuiul nu mai era doar in perete, ci si in cotul meu stang. Cicatricea e de toata frumusetea, inca mai pastreaza niste umbre rosiatice si e oarecum in relief. De fapt, cam toate cicatricele sunt in relief.
In speranta ca cel mai plictisitor post postat de mine vreodata nu v-a plictisit chiar asa de tare, va invit cu caldura si poate niste Coke cu lamaie proaspat culeasa sa cititi ce voi scrie in continuare pt ca va fi ceva foaaarte interesant. O sa descriu ....... si o sa mai vorbesc despre....... .
Destule indicii. Hai, la culcare ca e tarziu. 22:46 ca sa fiu precis, precum un ceas elvetian din secolul trecut.

Un Soare mereu rotund, o plaja mereu uda

2009-09-14T15:31:00.001+03:00

In jumatatea rasariteana a Romaniei se intampla intotdeauna lucruri interesante. Sunt nenumarate si de cele mai multe ori neinsemnate, dar interesante. Ca sa fiu mai precis, am sa precizez ca ma refer in exclusivitate la partea sudica e jumatatii estice a Romaniei. Nu ca mai spre Nord n-ai avea ce vedea, asculta, vorbi sau simti. Doar ca e putin mai rece. Si fiindca vara tocmai s-a terminat, mi-ar placea sa mai pastrez un dram din caldura ei in cateva randuri scrise de mine, pentru Mare. Sau despre Mare.
Incepand cu inceputul, vreau sa spun si chiar spun ca cel mai bun mod de a ajunge la Mare e cu trenul. Si nu doar pt ca anul asta am fost eu cu trenul si mi-a placut. Defapt, nu e nimic de placut la o calatorie cu trenul, la clasa a II-a, in Romania. Sau din inima Transilvaniei pana in coada pestelui, Costinesti. Pur si simplu e inconfortabil. Dar tot acel disconfort fizic e compensat de confortul psihic oferit de prezenta a inca treizeci de copii majori, sau nu, care au o mentalitate oarecum apropiata de a ta.
Trecand cu repeziciune peste sutele de kilometri parcursi pe sinele usor denivelate si indoite, ajungem in fata Marii. O intindere albastra, greu de cuprins in cei doi ochi daruiti de natura caldului corp al nostru. Fiecare soapta spusa pe plaja se reflecta intr-unul din nenumaratele dealuri moi de la suprafata apei. Fiecare cearta se transpune intr-un val urat. Fiecare sarut, intr-un val frumos. Valuri. In sfarsit am ajuns sa vad valurile, dupa atatea luni de scris despre ele. Am fost, le-am vazut, mi-au placut. Nu le-am cucerit, insa.
Toate zilele - fiecare zi, mai exact - au trecut foarte usor sub un Soare atat de stralucitor, o briza aproape inexistenta si niciun nor suficient de indraznet. Am reusit sa-mi fac un obicei din trezitul cu cinci-zece minute inainte de ora pranzului. Instant. Am citit chiar si ziarul, doar pt a afla ca lucrurile nu erau suficient de roz in restul tarii. Nu l-am mai citit apoi. Nu e firesc sa afli lucruri murdare, neplacute atunci cand traiesti intr-un paradis pseudo-chill in care galbenul Soarelui si al berii nimiceste orice alta culoare. E foarte usor sa traiesti in galben.
M-am intors cu acelasi tren, aceaiasi ruta vreau sa zic, dar sub un semn mult mai urat. Un semn ciudat, condimentat cu cateva situatii awkward si un somn amuzant. S-a si terminat urat. Bineinteles, toti ne-am bucurat de o imbratisare cordiala, dar eram uscati. De parca tot sangele ne-a ramas la Mare. De parca fiecare globula alba s-a ascuns printre scoicile albe si fiecare globula rosie printre razele rosii ale rasaritului. Ca si cand toata seva, bruta si elaborata, s-a scurs in nisipul fin, pana la placile tectonice. Am ramas numai cu amintirile, fructele acestui dezordonat copac al augustei luni august.

"let's elope today
we'll find a secret hideaway
summer's here to stay
leaves will fall on another day...
another day" ~ Let's elope, Koop.

Momentul potrivit

2009-09-14T08:02:00.001+03:00

Soarele dupaamiezii straluceste mai usor decat oricare altul. E un fapt cunoscut. De asemenea e cel mai bun moment pt fotografie, cel putin din perspectiva lentilei mele. Chiar, crezi ca este un cel mai bun moment pt ceva? Normal ar fi ca oricand sa fie potrivit pt orice, dar asta mi se pare acum o gandire mult prea libera. Mai bine spus mult prea radicala. E ca si cand as spune ca tot ce face biserica e gresit. Si nu e. Pt ca multe dintre actiunile bisericii sunt benefice sau chiar vitale societatii.
Revenind la cel mai potrivit moment, cred ca acesta exista. Si nu doar pt ca am pornit o scriere legata de el ci pt ca asa e. Si mai cred ca e ceva legat de soarta. De exemplu, in urma cu ceva vreme, cand soarta ii era favorabila inimii mele naive, atunci cand puteam sa scriu pagini intregi de aluzii mai mult sau mai putin subtile, chiar scriam pagini intregi, multe dintre ele gasindu-se pe blogul asta. Alte cateva sunt pe celelalte doua bloguri pe care mai scriu. Hm, tocmai mi-am amintit cat de onorat m-am simtit - serios - cand Melania m-a invitat sa scriu pe blogul ei. Eram chiar la inceput, si ea la fel, fireste. Deci, senzatia de mandrie n-a venit de la vreo sursa banala, cum ar fi fost un rating mare al blogului sau reputatia impresionanta a ei. A fost mai mult faptul ca am fost ales, eu. Sunt foarte sensibil la chestiile astea. Aaanywaaay, revenind la momentele noastre potrivite, pot spune ca fara un moment potrivit nu poate sa iasa o scriere potrivita, una de care sa fiu mandru. De asemenea, un moment potrivit e necesar si pt degustarea unui pahar de vin sau pt o discutie cu parintii. Niciodata nu mi-au placut discutiile grabite. Iar cateodata pur si simplu nu am chef sa rad, oricat de amuzanta ar fi situatia ori gluma. Trebuie sa fie momentul potrivit si sa ridici mana sa te ceri la buda, sau sa ridici mana si sa tragi o creanga incarcata cu zapada. Sunt milioane de momente potrivite, trebuie doar sa le simti. Numai ca nu e chiar de ajuns sa le simti, trebuie sa le indeplinesti cu indemanare. Cele de o suta de puncte se transforma in The forever moments.:)
Si totusi, cum recunosti un moment potrivit, cand stii ca e el? Nu poti zice ca e ca atunci cand vezi persoana potrivita, pt ca si pe ea o vezi datorita unui moment potrivit. Asadar, un moment potrivit e o maaare adunatura de fiare vechi, petale proaspete de trandafiri galbeni, bucati de hartie, un vinil, pene negre dar nu de cioara, poate cativa pixeli, o mare de valuri si un camp de iarba. Pt ca nu poti niciodata sa stii. Pt ca nu e momentul sa stii. Dar stii!, tenebre..

pun virgula

2009-08-07T11:08:00.002+03:00

E vara, e cald, mai si ploua, mai si ninge. Si, lenevind intre troiene inalte de treizeci de grade Celsius, in timp ce mai fosnea o pagina in suflul vantului pe noptiera, am hotarat sa pun virgula si sa opresc oficial activitatea de pe cats-engine pana pe cincisprezece septembrie. No more posts (nu ca ar fi fost prea multe vara asta,oricum), no more nothing. Vreau sa vad praful pe el cand ma intorc in www.
Farewell!

amurg?

2009-07-30T23:11:00.000+03:00

Noapte de mai. Iunie. Iulie. Nu e august. E decembrie. Un suflu rece trece prin vazduhul inexistent. Luna alba, stralucitoare, ca o perla uda, e sustinuta de intuneric. In intuneric totul isi pierde valoarea terestra. Ramane doar pianul si vocea ta. Voce muta, auzita prin piele, spusa prin degete.

Suflul rece impinge Luna spre amurg, o ameninta cu o panza de paianjen desprinsa dintr-un vechi hambar... Dar Ea e puternica, demna si orgolioasa. Plateste patul cu monede de scanteie, isi cumpara rochii tesute de visele muritorilor, poarta bijuterii faurite de dorintele unei regine. Nu-i ia mai mult de o clipire pt a rupe panza si a trimite suflul inapoi unde-i e locul; spre Est, pt a usca in drumul lui ciresele, spre Sud, pt a trimite vorba Marii, spre Vest, pt a inrosi nobili obraji, spre Nord, pt a umfla panzele exploratorilor. Spre tine, pt a-ti raci mintea si accelera pulsul.

3. Fire

2009-07-26T18:03:00.003+03:00

I just wish...
Impasibil, imi flexez degetele printr-o miscare fireasca si ma pregatesc sa butonez cum nimeni n-a mai butonat pana acum.
Ma gandesc rusinat la doua fire de iarba. Primul, verde in frumusetea lui. Al doilea, rosu in ardoarea lui. Iar al treilea, alb ca visul, isi face loc nu cu coatele, ci cu ochii. Gura. Nasul. Puful! Nu e ca si cand as avea de ales, nu sunt in fata unei tejghele. Sunt in fata vietii si imi naucesc propriile valuri cu lumina ce-mi gadila retina. Firele sunt fragile, mici, subtiri chiar:), si-mi rapesc mintea pe rand, niciodata impreuna. Pana la urma ar fi imposibil sa mi-o rapeasca in alcelasi timp, in primul rand pt ca mintea mea e una singura, iar in al doilea rand pt ca...pt ca firele sunt rivale. Se intampla un duel aici in spatele degetelor. Parerea mea e ca va fi castigat de firul verde, desi cel rosu cu un cuvant, nu, de fapt doua, ar putea zdrobi firul verde.
Dar verdele are avantajul de a avea aceiasi putere, plus multe alte siretlicuri cum numai el e capabil sa intreprinda. Cum ar fi frunzele de carbune scrijelite in celuloza. Sau suntele-i specifice. Sau, atunci cand Soarele apune in spatele lui lumina tot ma ajunge. Ma lumineaza.
Iar rosul...rosul a fost acolo o data. Si mi-a oferit cuvinte. Putine, dar cuvinte. Si a impartit bucata de lemn cu mine, sub pretinsul motiv ca lui ii ajunge cat are.
Serios acum, de ce mi-ai amintit de alb? Ei bine, firul alb e... alb, bineinteles. Pot sa-ti spun sincer ca nu am mai vazut ceva asemanator, niciodata. E o placere sa-l privesc. Stiu, suna bolnav. I sound sick. Dar firul insusi e bolnav. Bolnav de frumos.
In ultima vreme a fost suficient de vara pt ca toate inghetatele sa se topeasca si toate berile sa se incalzeasca. Ultimii ochi pe care i-am vazut erau extrem de colorati, atat de colorati incat cred ca in locul irisului le-am vazut sufletul. Acum e mai putin cald.
Ochii tai cum sunt?

After Artmania

2009-07-20T23:01:00.007+03:00

Nimic nu se compara cu un soare fierbinte. Chiar nimic, si ma-ndoiesc ca o veste proasta ar putea imbunatati cumva situatia. In sfarsit, e vorba despre ziua de vineri, prima zi de Artmania, la Sibiu. Am ajuns acolo relativ repede, avand in vedere ca am mers cu masina, si ne-am aruncat ca niste miei in gura lupului cand am coborat, de la 20 de grade, in nimicitoarea temperatura a aerului de 35 de grade. Ne-am plimbat putin, n-am gasit cazare unde credeam ca o sa gasim si zic credeam, nu siguri, pt ca noi ca niste rockeri tru nu am facut rezervare dinainte si ne-am trezit in fata patului ocupat. Nu-i nimic, ne-am zis, si am pornit catre un hostel ostil din centrul orasului, unde ne-am cazat pana la urma dar cu nivele minime de incantare. Apoi a inceput ploaia. Nu, de fapt inainte sa ne cazam a inceput ploaia, dar oricum e irelevant.
Primul concert a fost OK dupa parerea mea. Tristania canta binisor, nu bine, prezenta scenica usor inexistenta contribuind la monotonia generala a concertului. Al doilea, My Dying Bride adica, mi s-a parut plictisitor de emo. Versurile cel putin. In rest nu prea i-am ascultat. Apoi Opeth, care mi-au placut, in special pt ca i-am ascultat si inainte. Soundul lor e destul de special oricum, fiind progressive, in plus au si o oarecare greutate ca artisti.
A doua zi a fost cu totul altceva. In primul rand spre amiaza ne-am intalnim cu Nightwish!!! De fapt doar cu Tuomas, Marco si Anette, dar totusi..Tuomas, Marco! Am si poze:). Primul concert pt ziua doi a fost cel al ungurilor de la Subscribe. Nu mi-a placut mai deloc. Nu-mi place genul lor, nici faptul ca au fost destul de plictisitori ca prezenta. Apoi cei de la Pain mi-au facut o surpriza foarte placuta. Primisem un link cu o piesa de-a lor cu cateva zile inainte de la un prieten, dar n-am ascultat-o. Asadar n-aveam nici cea mai mica idee cu privire la ce urma sa aud, dar m-au impresionat placut. Au sunat foarte bine, au avut si glume, aplauze, chestii, duet cu Anette. Foarte tari per total.
Si in final, cei de la Nightwish. Ei sunt de fapt motivul pt care am mers la Artmania, prin urmare ei sunt motivul pt care scriu scrierea asta. Au fost pur si simplu geniali! Au avut jocuri de lumini foarte speciale si spectaculoase, flacari, jocuri pirotehnice ca nu le pot numi artificii si multa multa multa muzica buna. Au cantat si piese de pe Dark Passion Play dar si destul de multe de pe albumele vechi: Nemo, Dead boy's poem, Wish I had an angel sunt doar cateva dintre ele. M-au lasat fara cuvinte, au fost chiar mai buni decat m-am asteptat.
Cam atat in cuvinte, o sa incerc sa pun niste poze mai tarziu, pt ca stim ca o poza face cat o mie de cuvinte. Eu, cel putin, stiu:).

Artmania

2009-07-16T22:00:00.006+03:00

Iata-ma din nou printre randurile acestui blog. De aceasta data scriu pt a va informa, cum am mai facut-o si inainte, ca in curand o sa fiu prezent la un eveniment muzical deosebit. Hilar.
Cu alte cuvinte, mai pamantene, maine plec la Artmania, la Sibiu. Ce sa mai zic, de-abia astept. E prima data cand merg si din cronicile de festival din anii trecuti mi-am construit niste asteptari marisoare. Cica o sa fie civilizatie (:O ), securitate si multa multa voie buna. Nici nu vreau altceva. Desigur, vreau sa-i vad pe Nightwish si Opeth, si pe Tristania, My Dying Bride si Pain. Si Sibiul, bineinteles.
Sper sa prind si vreme buna, adica Soare, pt ca pe ploaie totul ar deveni mai putin interesant. Chiar si noaptea.
Ah, si vreau sa le urez tuturor peninsularilor o petrecere cat mai faina, pt ca spiritul peninsulei e special. Daca aveti posibilitatea sa mergeti, desi nu va incanta trupele, mergeti! Chiar si pe mocirla de anu trecut distractia a fost enorma.
well, cu bine!

PS: uite si programul :)
17 Iulie

19:00 - 20:00 Tristania (55 minute)
20:30 - 21:40 My Dying Bride (70 minute)
22:20 - 23:50 Opeth (90 minute)

18 Iulie

19:00 - 20:00 Subscribe (55 minute)
20:30 - 21:30 Pain (60 minute)
22:10 - 23:50 Nightwish (100 minute)

19 Iulie

nu stiu ora Luna Amara, in Cetatea Cisnadioara

~program preluat de pe Metalhead

Razbunarea Parisului

2009-07-08T22:08:00.000+03:00

Ploua. Nu, arde. Imi place eroarea tacuta, silentioasa. Lauri uscati, uscandu-se, sa pice printre pietrele batute si slefuite de picioarele muritorilor.
Paris. Nu, ploua. Gondolieri brazdati de camasile alb-negru vaslesc tampiti sub clarul lunii, pe Sena, langa Luvru. Copii ai sortii, ai destinului, purtati de firele de sfoara rosie, arzand, se ridica de pe bancuta rece, uda, si decapiteaza fara resentimente gondolierul, cu o lama argintie, de argint, de 30 de cm. Varful e indoit sub forja, precum iataganele paganilor asasini. Podul pe sub care trec gondolele purtate din inertie de valuri , valuri negre, e celebrul Ponte dei Sospini. O femeie tanara, cu un copil in brate, sta sub o umbrela neagra in fata Notre Dame-ului de Paris. Ploaia coboara in siroaie pe panza incinsa, dar aburi nu ies. Ploaia arde. Ochii mamei sunt identici cu ai copilului, clipesc sincron, nu plang. In fata lor, pe un ecran gigantic, Turnul din Pisa, in flacari, in Gradinile Tuileries. Flacarile se intind printre nori parca vrand sa ajunga la Soare, sa creeze un drum unic, o alee spatiala intre Pamant si Soare.
Sena e rosie, inrosita de sangele gondolierilor masacrati, copiii sortii sunt acum sub pod, plutind pe apa. Dumnezeu ii va pedepsi pt crima comisa, sau ii va rasplati. Ploaia usturatoare nu ii atinge, pt o clipa. Apoi...
Cartierul Red Light, cu goliciunile expuse in vitrine a ocupat magazinele colorate din cartierul Montmartre. Trecatorii uzi pana la piele sunt tentati sa priveasca vitrinele, dar din cer, prin ropotul ploii, li se transmite un alt mesaj. Intr-o clipire paltoanele negre le zboara pe jos, iar in mana dreapta le rasare cate o mitraliera din anii '20 pe care o indreapta vehement spre sticla atinsa. Trupuri sfartecate, cioburi inrosite, cadavre mustind de gloante. Ploaia a incetat. Spre mirarea copiilor plutind, pielea fetei le arde, ii ustura. Curand, norii grei s-au agatat de varful turnului Eiffel si s-au imprastiat in toata Franta.
Soarele arde orice urma a crimei, Parisul ramane curat, conservat, nonconformist, cu fruntea sus. Ultimele picaturi de sange se scurg de pe trotuar, prelingandu-se pe marginea gurii de canal.
E soare.

Teorie nepotrivita

2009-07-05T10:47:00.000+03:00

Vara e intr-adevar un anotimp minunat. Nu numai ca e cald, si poti sta lejer in calea Soarelui fara sa trebuiasca sa ai pe tine trei tricouri si o geaca, dar e si multa lumina. Pt mine lumina inseamna in primul rand fotografie, apoi seri lungi si nu in ultimul rand vedere. Nu pot vedea pe intuneric, d'oh. Sau pot? Oricum, nu asta e ideea. In principiu, vara fiind e musai sa ai multa lene in tine, ca doar caldura aia are un pret. Dar a fi lenes nu e neaparat un lucru rau; gandeste-te ca nici macar nu trebuie sa gandesti, ce sa mai vorbim de vorbit, miscat sau mai stiu eu ce nazbatie dumnezeiasca cu care suntem inzestrati. Tot ce faci e sa stai, daca poate fi numit ceva ce „faci”. Ar fi fain daca s-ar putea realiza si un gen de legitimatie de lenes, pt ca nimeni sa nu se ia de tine daca te decizi sa nu faci nimic. Sau sa stai, whatever. Totusi, ma gandeam la...valuri, sa zicem. Mi-a venit in minte de cel putin zece ori cuvantul „trebuie”, si fiecare propozitie a trecut initial prin „trebuie”, urmand ca mai apoi sa reformulez. Poate e vorba de agitatia asta din capul meu care TREBUIE sa iasa cumva de-acolo. Pur si simplu imi taie cuvintele inainte de-a-mi iesi printre dinti. E ca o damnata coasa, ce nu face altceva toata ziua. Parca ar fi posedata! Chiar asa, care-i treaba cu posedarile astea? Stiu ca ma bag in ceva mare, dar macar sa incerc. Asadar...cum decide biserica, mai precis un preot, ca o anumita persoana care prezinta un comportament iesit din comun e posedata de diavol? De ceva vreme, pt ca nu pot spune dintotdeauna, am inceput sa cred ca pt ca diavolul sa existe, noi trebuie sa credem in existenta lui. Dar noi credem in existenta lui Dumnezeu, mai intai. Si religia noastra draga, crestinismul (cel putin pt mine), ne spune ca noi avem un singur zeu. Suntem o religie monoteista, filologic spus. ~Diavolul e „cineva” foarte puternic, care se bate de la egal la egal cu Dumnezeu, corect? Asta inseamna ca nu poate fi altceva decat un „zeu”, asemanator Dumnezeului. Stai putin! Asta face doi! Pai cum, nu avem un singur zeu?, avem doi? Daca vrem dinadins sa fim o religie monoteista si sa nu ne mintim pe noi insine, sa lasam diavolul la o parte si sa ne concentram asupra lui Dumnezeu. Sau pur si simplu asupra vietii de zi cu zi. Ce rost are, in afara de a ne complica vietile si mai mult, sa credem in existenta diavolului? Putem sa punem totul pe seama lui Dumnezeu, si bunele si relele ce ni se-ntampla, si sa nu ne mai gandim ca daca pacatuim prea mult ajungem in Iad. Pt ca oricum nu-i nimeni acolo sa ne primeasca. By the way, mi-a venit acum in minte, Satana e latinescul pt Satan, ala de care stim noi. Si nu inseamna „cel rau” sau „diavol” sau mai stiu eu ce. Inseamna „dusman”. Mai precis „dusmanul bisericii”, pt ca ei au preluat cuvantul din araba pt a-i denumi tocmai pe cei ce se impotriveau bisericii. Nu lui Dumnezeu. (am verificat si chiar asa e) .

Ahm, se pare ca pana la urma am scris ceva. Oricum, o buna bucata de vreme de-acu incolo n-o sa mai scriu, pt ca sunt la Bradu si nu e internet pe-aici. Ma corectez, n-o sa mai scriu pe blog, pt ca o sa incerc sa mai scriu cate ceva pe hartie si o sa postez vineri seara sau sambata. Toata tarasenia asta va dura pana pe doisprezece iulie, cred. Sper.

Abia astept sa-ti mai povestesc una alta, pt ca o sa am o vara aproape plina si foarte frumoasa, si nu vreau sa te las in ceata cu evenimentele. Sau cu alte aiureli de-ale mele care totusi te fac sa mai citesti ce scriu, din cand in cand.

Toate bune!

Dirty window

2009-06-30T13:51:00.002+03:00

Nu-mi aduc aminte ultimele randuri pe care le-am citit, si nu pot spune in ce cadru se desfasura actiunea. Poate tocmai din acest motiv o sa-mi creez singur un cadru, urban de aceasta data. Nu cred sa fi scris vreodata despre ceva urban, desi majoritatea scrierilor au fost compuse tocmai in acest mediu.
Asadar sticla, fier, piatra, caldura, tuse seaca, ochi rosii, sobolani, greata, parfum, frisca, stralucire, fum, tristete, mizerie, ieftin, gust, alunecus, zahar, timp, pizza, riduri, rece, distanta, necunoscut, alb, gri, mici placeri, pret, nebunie, supa la plic.
Nu numai ca e un imagine irealizabila, dar e si o viata de tristete, cea pe care o alegi. Nu stiu de ce continui sa vad intuneric in ochii oamenilor, in spatele acestor ferestre murdare. Parca s-ar fi epuizat stocul de Rivex din toate magazinele din sticla ce ne inconjoara. Te-ar putea face sa crezi ca e o transparenta imbietoare, ca nu au nimic de ascuns. Dar ce poti sa faci, chiar daca stii ce e acolo? La fel stii si cand vezi paharul cu licoare alcoolica in fata ta, perfect transparent, totul la vedere. Dar ce mai conteaza? Oricum il bei, fie ca vrei sa nu, pt ca esti dependent. Nu neaparat dependent de licoarea in sine, ci mai ales de societate. Nu te apuci sa bei singur, pt ca nu bei pt tine. Bei pt ei. Nu iti cumperi un tricou pictat pt tine, ti-l cumperi pt ei. Sau pt ea. Si asta nu aduce fericire. "Nu lasati la indemana copiilor sub 3 ani" scrie pe spatele flaconului de Rivex. Asta inseamna ca nu ar trebui sa-l atingi, dependentule. Nu vezi ca nu mai are niciun efect asupra cristalinului tau produsul asta? Ah, nu vezi, desigur. Atunci ar trebui sa asculti. Mananca pizza cand iti e foame, nu cand te cheama cineva la o pizza, mergi la o petrecere cand te simti in stare, nu cand esti chemat. Invata sa refuzi, si invata sa accepti refuzuri. Crezi ca jeleurile sunt la fel de dulci acum, cand le primesti, ca atunci cand le vrei? Nu sunt. Crezi ca faptul ca esti injurat cand nu ar trebui sa fii doare la fel de mult ca atunci cand trebuie sa fii? Nu doare. La fel cum si o imbratisare e mai moale si mai umana atunci cand e data din nevoie. Pt ca nevoia creeaza placere.
Nu ne putem lipsi de placere. E ca la Bejeweled, daca-l stii;chiar daca aduni placeri mici, aproape insesizabile, din lucrurile care nu-ti sunt necesare, tot o sa ajungi la Game Over. Dar daca ai rabdarea si nebunia de a astepta marile placeri, cu siguranta ca o sa ajungi la You Win. Vopseste incet incet toti peretii gri din calea ta in ce culori vrei tu, si o sa-ti fie recunoscatori. O sa te ajute. Iesi la aer si ucide-ti tusea cu oxigen. Viseaza cu ochii deschisi, apoi cu ochii inchisi. Diferenta e ca visand mai intai cu ochii deschisi o sa ai mult mai multe de visat cu ochii inchisi. Traieste.

Am impresia ca in ultima vreme scriu intr-un stil putin dictatorial, recomand prea mult si dau sfaturi care uneori ma depasesc. Dar stiti vorba aia, "fa ce zice popa, nu ce face". ;)

The movie list

2009-06-28T10:30:00.006+03:00

Mi-a trecut prin minte o idee, ca numa de-astea imi trec in ultima vreme, referitoare la un gen de notebook, undeva pe laterala, in care eu recomand un film, apoi recomanzi tu unul, apoi eu unul din nou, apoi tu ... si tot asa. Sa vad pe unde gasesc un astfel de "notebook" ca sa-i pot da drumul imediat. Scopul acestei idei e de a mai aduna niste titluri in filmo-cultura mea generala si de a avea un contact mai usor realizabil cu tine, cititorule. :)

LE: scrie la sfarsitul recomandarii numele; se pare ca widgetu asta nu te stie daca nu-i zici cum te cheama :)

argumente estivale

2009-06-25T23:10:00.003+03:00

E veselie. Sau cel putin daca nu e veselie autentica, e o senzatie fina, delicata, de veselie. Ca atunci cand in timpul unei ceremonii solemne cuiva ii suna telefonul si are la ringtone ceva haios. Sau ca atunci cand singura fiind intr-un lan de margarete, gasesti o floare albastra si o iei cu tine. Totul se datoreaza muzicii care te inconjoara, in special celei din interiorul tau, cea care canta chiar si atunci cand in jur e liniste deplina. Hm, mi-a trecut prin minte o imagine a ta stand si ascultand o persoana oarecare in timp ce iti prezinta pe larg evenimentele petrecute in viata ei recenta. Apoi m-am gandit ca nu ai cum sa asculti ce zice acea persoana, si ca de fapt tu asculti muzica de langa vorbele sale. Un fel de cortegiu funerar, care oricat de "funerar" ar fi tot e mai interesant decat mortul.
Parca vorbeam de veselie. Un tunet a fost de ajuns sa ma incurce printre linii si puncte si sa ma faca sa ajung la chestii de domeniul intunericului. Desi chiar e intuneric in timp ce scriu aceste randuri, nu are nimic de-a face cu continutul randurilor. Ba dimpotriva, in timp ce citesti asta as vrea sa ai in fundalul mintii un peisaj de vara insorita, poate cu o plaja sau doar iarba. Sa ai langa tine apa rece, biscuiti si ciocolata dulce. Si neaparat sa-ti amintesti sa iei cu tine niste visine, poate si o piersica.
Sa nu te gandesti niciodata la nemurire in timp ce te deshidratezi in caldura viselor, pt ca e foarte posibil sa uiti menirea ta in calea lor. Sa nu astepti telefonul sa sune atunci cand bateria-ti e descarcata, pt ca nu o sa-l auzi. In fine, sa nu uiti niciodata sa tanjesti, pt ca e esenta trairii in mansarda valurilor.
Soarele din spatele norilor sa pulverizeze miezul lui cald peste ploaia rece, pt a te putea incalzi.

Now playing: Koop Island Blues
via FoxyTunes

Bucurestiul nu mai e ce-a fost. Acum

2009-06-23T23:28:00.004+03:00

A fost special. M-am gandit sa scriu un gen de recenzie, daca poate fi numita asa, dar pana la urma ce-o iesi o iesi. Ideea de baza e concertul Tarjei Turunen de ieri de la Sala Palatului din Bucuresti, de care va vorbeam in articolul precedent.
Am fost acolo si va pot spune ca desi nu as numi-o tocmai o experienta unica, a fost ceva memorabil. Stiam ca are o voce foarte buna, ca doar de-aia am calatorit jumate de tara pt a o asculta live, dar nu credeam ca e chiar asa de buna. Am numai cuvinte de lauda pt ea. Si sunt multe.
Pe la cinci jumate eram deja in fata Salii, nu pt ca eram foarte nerabdator sa o vad ci pt ca nu aveam ce face chiar atunci. Desigur, as fi putut sa ma pun sa fotografiez Ateneul, Muzeul de Arta, monumentul ala din fata care am inteles ca are legatura cu Revolutia si strada. Ma bucur sa spun ca mi-am schimbat intrucatva parerea despre Bucuresti in urma acestei calatorii. Vorbeam de Loganuri tunate si alte gunoaie de genul asta, dar mi-am delectat privirea si auzul cu un AC Cobra turat pe Calea Victoriei. Vorbeam de arhitectura asfixiata si ucisa, dar am cascat gura minute in sir la casele vechi renovate si la restul palatelor si constructiilor regaliste inca in picioare. E frumos Bucurestiul, daca il privesti cu atentie. Si trebuie sa il si traiesti cu atentie, de asemenea. Mi-ar lua cel putin patru zile sa il vizitez asa cum imi place mie sa vizitez un oras, mai ales unul de o asemenea dimensiune si greutate. Sa nu uitam ca e totusi capitala unei tari de doua sute treizeci si opt de mii trei sute nouazeci si unu de km patrati suprafata si aproximativ douazeci de milioane de locuitori. Trebuie sa fie o capitala pe masura celor cateva mii de iubitori de arta, a celor alte cateva mii de iubitori de cultura si din pacate si a celor cateva milioane de ignoranti.
Revenind la eventul care a marcat prezenta mea in Bucuresti, vreau sa spun ca mi-a placut faptul ca a avut parte de o securitate multumitoare: nici o clipa nu am simtit ca ar trebui sa-mi tin aparatul foto mai strans in mana. Au fost controale la intrare, apoi agentii de paza erau imprastiati peste tot prin sala si holuri. Nu cred ca a fost excesiv, desi nu pot spune ca la un astfel de concert merge oricine. Prin "nu merge oricine" vreau sa spun ca e un concert foarte mult pt fanii Tarjei, abia apoi pt cei Nightwish sau cei ai rockului/metalului/muzicii clasice . Eu sunt un fan al Tarjei. Nu au fost probe de sunet, probabil le-au facut inainte, concertul debutand direct printr-o piesa. Abia apoi a spus "good evening" si "multumesc". Parea cu adevarat nemultumita de faptul ca nu stie mai mult decat multumesc in romana, dar probabil ca asa se intampla cu fiecare limba a carei tari o viziteaza. A cantat multe piese de pe "My winter storm", a cantat cateva si de la Nightwish din care cea mai reusita mi s-a parut a fi "Sleeping sun". Si pe restul le-a cantat bine, dar instrumentistii ei lasa loc de mai bine. De muult mai bine. I-a laudat ea dar cam degeaba. Cel putin claparul si chitaristul au fost varza. Tobosarul s-a priceput cat de cat, chiar spre bine, iar basistul a fost acceptabil. Era sa uit de violoncelist, fost membru Apocalyptica. Intr-un fel imi dau seama de ce nu mai e membru:). Oricum nu prea s-a auzit ce-a facut el acolo pt ca il acopereau tobele si chitara. Vai!, la Nemo a fost groaznic chitaristul. Trecand peste asta, Tarja, draga de ea, a interpretat in premiera o piesa de pe noul ei album, care apare in doua mii zece, si a cantat chiar ea la clape si bineinteles voce. Frumos moment. A primit si flori din public.
Sala a fost aproape plina, am inteles ca au fost peste trei mii de oameni, si au fost maini pe sus mai tot timpul si aplauze la fiecare sfarsit de piesa. A meritat. Imi pare rau ca nu am avut de unde sa-mi iau un tricou sau chiar CD care sa-mi aminteasca mai intens de event, si nici n-am reusit sa smulg un autograf. Nici n-am incercat prea tare, ce-i drept. In schimb am facut vreo doua sute de poze, din care am pastrat doar vreo cincizeci, restul fiind deplorabile. Nu prea m-a avantajat nici unghiul, nici obiectivul, dar am facut ce am putut mai bine. Le pun aici sa vedeti si voi cam ce a fost.
Inchei printr-o recomandare: vizitati Bucurestiul! Si ascultati Tarja live, pt ca merita.
Bye bye!

Tarja Turunen la Bucuresti - inainte cu 3 zile

2009-06-18T23:47:00.004+03:00

Nuu...n-o sa va vina sa credeti. Luni voi merge la concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului din Bucuresti. Eternul si fascinantul nostru Bucuresti.
Sunt foarte incantat in privinta concertului, chiar foarte incantat (am bilet de 2 luni), si abia astept sa vad soprana mea preferata pe scena cantand live ceva...orice.
Ce ma ingrijoreaza insa e orasul. Da, sigur, Tg. Mures nu e chiar un orasel, are si el tiganii lui si locuri intunecate de asemenea(nu neaparat un lucru rau), dar sa fim seriosi - nu se compara. Mi-e groaza de ce oameni o sa intalnesc acolo, mi-e groaza de capitala in principiu. Niciodata nu mi-a placut Bucurestiul. Poate doar atunci cand vedeam fotografii de epoca cu el, cu trasuri, oameni imbracati la moda si cladiri maiestuoase. Acum trasurile elegante au fost inlocuite de Logan-uri "tunate" si fulgerate, Q7-uri, Mercedes-uri ostentative sau mai stiu eu ce cross-over sau SUV care nu-si are locul intr-o asemenea aglomeratie. Oamenii sunt imbracati dupa o moda intelesa gresit, probabil pornind de la ideea "lasa ca e bine si asa" si ajungand la tot felul de...arrghh...chestii...mi-am stricat seara. Apoi cladirile, vai, cladirile, frumusetile arhitecturale. Serios, cred ca ar fi fost material fotografic de foarte buna calitate cu duiumu, dar acum e doar material fotografic menit sa mai adauge o pagina in groasa carte a defectelor Romaniei. Defapt nu sunt defectele Romaniei, sunt defecti romanii.

Aici se presupune ca ar trebui sa raspunzi

2009-06-18T12:20:00.003+03:00

Weey, a trecut ceva vreme de la ultimul articol. Chestia e ca am avut acum, marti si miercuri, probele pt CAE, you know..Cambridge exam. A fost..nu va zic, pt ca oricum nu va intereseaza.
In alta ordine de idei, nu stiu daca ati observat dar chiar a inceput nenorocita asta de vacanta. Mi-am facut atat de multe planuri dinnainte incat acum nu sunt sigur ca o sa se mai indeplineasca toate. Si asta kinda sucks. Mi-am cam iesit din mana si cu scrisul, mai ales ca pe langa stresul examenului trecut a mai dat peste mine si o raceala scurta, de doar doua zile. Doua zile al naibii de neplacute.
Totusi, ma simt cheerful si energic, oarecum. As iesi afara sa .. stau, dar e prea cald si nu-mi place. Asa ca o sa vegetez in continuare, poate apuc sa termin cartea asta pana maine ca s-o duc. In curand se face o saptamana peste termenul limita si e rusinos.

Mi se pare aiurea ca scriu ziua, chiar nu am niciun cuvant razlet prin cutia craniana. Si articolul asta, daca poate fi numit asa, e mai mult de incercare...de reintrare in mana:). Ma mai gandesc si poate pe seara o sa scriu ceva frumos despre evenimentul la care voi lua parte luni seara, in fascinantul nostru Bucuresti :-l. Evenimentul chiar e tare. Pun o intrebare asa aiurea.. stiti despre ce e vorba? si teoretic ar trebui sa raspundeti in comentariu pana scriu eu articolul urmator. sincer ma indoiesc ca o sa gasesc vreun raspuns diseara...dar speranta moare ultima.

tentatii dulci

2009-06-13T12:35:00.002+03:00

Zboara peste munti, inclina compasul, aluneca pe frunze, scoate capul pe geam, aprinde becul, depaseste sunetul, injunghie briosa, viziteaza blogul, declanseaza diafragma, desfa nasturele, adanceste-ti mana in nisipul ud, composteaza biletul, striveste cireasa, asculta noaptea, asculta ziua, asculta acum, asculta in continuare.
Vreau sa scriu o reteta, mai mult un indrumar gastrolovic, dar cuvintele imi sunt oprite de zgomotul negatiei. NU conteaza asta, e sambata si Soarele e sus. Printre doua picaturi de apa carbogazoasa prelinse pe esofagul uscat, reusesc oarecum sa-mi adun mintile si sa ma autoeduc in tehnica apasarii repetate a tastelor, rezultand niste cuvinte afisate cu ajutorul cristalelor lichide. Versuri incredibile, dar pe muzica nepotrivita, ajung sa fie asemanate unei bucati de carne trantita in mijlocul unui bol cu cereale si lapte.
Prajitura gelatinoasa, cu crema fina si crochete de ciocolata. Pe un blat pufos de frisca dulce-acrisoara, ca sosul pt cartofi de la McDonald's, peste stratul subtire de jeleu rosu si chiar deasupra pandispanului vulgar de dulce, aseaza cu grija spuma de zmeura amestecata cu acele diamante de ciocolata de care iti vorbeam si lasa totul sa socializeze la rece pt nu mai mult de o infinitate. Apoi, cand te vei simti pregatita sa induri cea mai evoluata placere de la inventia inghetatei incoace, musca zdravan dintr-un mar verde, mai uita-te o data pe geam si du-te la frigider. Trage cu putere de usa, s-ar putea sa fie intepenita dupa atata vreme, si elibereaza Raiul.
Asculta.

Simpla complicatie

2009-06-11T23:29:00.002+03:00

E simplu sa-ti imaginezi. E simplu si sa stai la colt de strada sa vinzi flori, sa-ti castigi painea sau..tuica. Sau ce-ti iei tu de banii aia. Eu acu mi-as lua bilet la Peninsula. Da' asta e alta vorba.
Cum ziceam, e simplu sa simulezi un val, sa "vrajesti", cum s-ar zice. Simplu e si atunci cand te apuci sa scrii noaptea, sau cand bei un pahar cu suc de capsuni. Te-ai obisnuit sa vezi, sa simti si sa traiesti totul simplu, ca si cand printre genele tale bine conturate ar trece numa adieri de levantica si raze de stele.
Nu zic ca nu e bine, de fapt nu zic nimic. Pur si simplu stau, ma complic, stau complicat, ma invart in jurul degetului si ma ascund dupa sticla, imi bat tarusi la marginile viselor pt a-i rupe mai incolo cu inconstienta, sparg valuri si mi le starnesc singur apoi. Scriu pe dos, ascult invers, dorm sucit si beau visand.
Daca totul mi-ar fi la fel de simplu precum florarului. Tu sa vii, sa te uiti, eu sa-ti dau o floare, tu sa pleci. Sa-mi trimiti o privire jucausa peste umar, sa-ti fur o a doua privire pe sub gene. Fara "vrajeli", fara suc de capsuni, fara scrieri nocturne. Fara imaginatie. Doar realitate, si cifre inexistente.
E 00:00. Iar. Poate crezi ca e facatura, dar chiar atat e.
Nici nu stii...

photoschool

2009-06-09T22:22:00.006+03:00

Azi am fost cu my photo-camera la scoala. E destul de fain, excluzand momentele cand ajunge in mainile altora si trebuie sa duc munca de convingere pt a o recupera. Oricum, nu scriu ca sa ma plang, de fapt articolul asta e scris ca o introducere la pozele care urmeaza. Sunt poze de la scoalaaaa:D.

Aiurea

2009-06-08T00:12:00.002+03:00

Sa invidiezi pe cineva pt dragostea pe care o poarta. Asta chiar cred ca e greu de gasit, desi in zilele voastre devin posibile multe lucruri imposibile altfel. Cum ar fi ploaia calda sub cer verde, sau sucul de portocale carbogazos. Dudes, trebuie sa va ganditi la lucruri mai simple. Mi se pare aiurea sa aleg calea cea grea, cand intotdeauna cea usoara e mai la-ndemana. Intotdeauna e mai usor sa spui totul pe fata decat sa o iei pe ocolisuri, si intotdeauna e mai usor sa actionezi dupa instinct decat dupa logica si consultari. E aiurea. Banuiesc ca "aiurea" e cuvantul de baza pt articolul asta, pt ca o sa-l mai folosesc de cateva ori. Cred.
Vroiam sa zic ca...temperatura asta ridicata nu e deloc benefica. Mi s-a sters complet memoria si mi-e chiar greu sa mi te aduc aminte. Mi se pare mai simplu sa mi te imaginez ad-hoc(merge?). Fata..da, draguta. Intelectul..tot ce poate crea o opera sau mai bine zis o scriere care sa trezeasca in mine oarecare emotii, e bine. Cea care reuseste sa faca asta si sa ma faca sa zambesc inainte sa trebuiasca, e foarte bine. Cea care are parul in vant si lasa aerul sa-i usuce picaturile de melancolie de pe frunte, e perfect. Apoi...nu stiu ce-ar mai fi de zis. Se intelege ca un aspect overall de caramida sparta de trotuar nu e un plus. La fel si cel de melc strivit din neatentie sau cireasa stoarsa. O capsuna fresh e pe gustul meu.
O aripa invizibila, fireste, face ca o patura de aer rece sa ma inveleasca si sa imi clarifice memoriile. In timp ce reciteam ultima parte a scrierii mi-am amintit de tine. Cum altfel? Rezemata de un calorifer de fonta, cu o cana mare cu lapte cald intr-o mana si mult-asteptatul castron cu capsuni fresh in cealalta. Oh, shit! Stiam ca am uitat ceva.
Aiurea.Reiau.
Rezemata de un calorifer alb de fonta, cu o cana mare cu toarta, plina cu lapte cald, pur, intr-o mana, si mult-asteptatul castron cu capsuni fresh in cealalta. Intre buzele-ti catifelate tii strans pliculetul de zahar, pudra..
Incredibil...
Las o piesa. Nu ma impresioneaza atat de mult sunetul cat o fac versurile, dar merge ascultata tare oricum. Totusi nu te uita la videoclip. E aiurea. :)

Muse - Bliss

acum. aici. nu sunt eu la mine

2009-06-06T23:53:00.003+03:00

Nu am muzica, asa ca ma simt ca un cacat de peste pe uscat. De asemenea, tastele astea suna prea tare si tre sa ma uit la ecran din cand in cand ca sa vad de n=am mancat vreo litera.
Mi-e cam foame. De fapt nu-mi e foame, vreau doar sa ajung sa ating o stea, sa o bat pe umar eventual. Si sa-i spun asa, ca o dorinta solitara, sa stinga pt mine toate becurile din oras in seara asta. De fapt e noapte deja. Si nu conteaza.
Ai vazut vreodata un pahar gol in fata ta, pahar golit, mai bine zis? Eu l-am vazut. Si stii ce a fost in el? Ei bine, a fost jumatatea plina, aia pe care o vad mereu si voi ca niste insecte insuportabile incercati sa mi-o intoarceti pe dos si sa ma faceti sa ma uit la cealalalta parte.
Nu simt nimic acum, ma simt ca la cineva in vizita. Chiar sunt. Si nu trebuia sa scriu treburile astea, dar am vazut ca s-a scris mult zilele astea doua cat am fost eu out-of-town, si m-am simtit atins in mandria mea de blogger. Nu vreau sa raspund prin metafore fructifere, deja am zis "treburile" si nu e de la mine.
Ba chiar am mancat si prajituri azi, si am baut chiar Cola. Coca Cola. Apoi Pepsi si am putut vedea dezamagirea si sentimentu ala de "m-ai tradat" pe fata sticlei de Coca Cola.

Am incercat sa pun muzica, dar tot nu se poate. Somn usor in continuare. E 00:00, btw ;)

a patra zi din iunie

2009-06-04T22:15:00.005+03:00

Azi, 4 iunie 2009, totul a decurs normal. De fapt, a fost mai mult decat normal pt ca am avut parte de niste mici bucurii, mai mult legate de scoala. Si inca nu-mi vine sa cred ca am reusit sa stau cinci ore la tema la mate! Poate pt unii pare putin, dar va asigur ca e mult. Mult prea mult. La fel ca orice alta materie din cele saptesprezece pe care le am in orar, conteaza fix sase (şasă) sutimi din medie pt fiecare punct. Spre deosebire de celelalte materii insa, am de dat un nenorocit dar benefic bacalaureat din mate, care la mine e de rang 1. E de rau. Nu cred ca ar fi o problema daca as fi unul din acei bastarzi care si-au asigurat admiterea la facultate printr-o mentiune la olimpiada nationala, dar eu din pacate am fost lasat balta de bunul meu profesor si nu am apucat sa am o sansa. Dar nu-i nimic, zice idiotul din mine, in timp ce celalt tip urla, sparge si fierbe de furie si indignare. Vorba aia, si la anu' e o zi!
In alta ordine de idei, mi-a trecut mie asa prin cap ca ar trebui sa ajung totusi si la Peninsula anul asta. Cel putin o zi, la Iris, eventual si la Vita. In rest mi se par trupe de cacao, inclusiv acei Prodigy care nu ma impresioneaza deloc. De Nine Inch Nails n-am nimic de zis, pt ca nu am o parere si nu vreau sa-mi fac o parere despre ei, iar de celalalt cap de afis, Tiesto... toate bune pt el si fanii lui. Eu nu-s printre ei. Fata de anul trecut cand a fost delir la Avantasia si Epica, pt mine, anul asta chiar nu am ce asculta. In afara de Iris..si Vita, evident.
Si in ultimul rand, mi-as dori ca maine sa fie pe cer doar nori de spuma de lapte, iar soarele sa straluceasca asa de puternic incat parul sa-ti scartaie si ochii sa-l auda. Vantul sa-ti sufle acea pana de mahnire de pe frunte, apa sa-ti elucideze visele si pamantul sa se inmoaie sub lacrimile tale uscate, care nu au ce cauta pe obrajii tai ca matasea mata.
O zi buna!

rosu si negru

2009-06-02T21:29:00.002+03:00

Seara grea. Noapte fara seaman. Un licar calm, sau mai bine zis o flacara de lumanare, rasare printre degete si paleste sub rasuflarea ta. Nu exista inima capabila sa reziste unui astfel de sange. Incarcata cu energie revolutionara, sapi o groapa in pamantul afanat, cu o speranta incredibila ca cineva nu te va impinge. Mai mult incerci sa te convingi pe tine insati. Intinzi mainile murdare cu pudra, si astepti sa te spele ploaia. Ploaia care va veni repede, dar nu va ploua apa, ci sange. Sange curat, grupa 0. Ca sa-l poata lua oricine. Auzi o voce, un sunet de violoncel perfect, folosit de un padurar grosolan. Iti spune sa bei.
Te scarbesti, alergi, incerci sa prinzi din urma ultima frunza care aluneca prin aer din cele mai mare inaltimi, dar tot ce faci e sa te impiedici. Ca un copil de 3 ani care a invatat sa alerge dupa fluturi. Nu vede decat fluturii, uita de profan. Uita de metalul greu ce-ti curge prin vene, uita de fularul negru moale ce-ti inveleste gatul, uita de picaturile de absint ce se leagana bete pe limba ta. Ai uitat de groapa, si ai cazut in ea. Te-ai prabusit precum copacul care sub perseverenta fierului cedeaza si renunta la viata.
Viata nu ti-a fost luata, ai renuntat la ea.

frumoasa si trolul

2009-05-30T16:06:00.002+03:00

Povestea veche, dintre frumoasa si bestia. Foarte frumoasa poveste. Cred ca e cel mai relevant exemplu de dragoste fara granite, fara nimic altceva decat suflet. Simtire in cel mai adanc inteles al ei, traire prin cele mai mici fire ale firii si priviri, miscari superficiale si vapori.
Cred ca ai auzit de Herr Mannelig, o legenda nordica veche, cu un trol si o frumoasa. O canta mai multe trupe, eu stiu de Haggard si In Extremo. Categoric, cea mai frumoasa versiune e cea de la Haggard, datorita vocii angelice si orchestrei impunatoare. Aici e cantata in italiana, povestea, si se potriveste foarte bine cu ritmul si tonalitatea melodiei. Pur si simplu engleza ar fi stricat-o, sau germana. Sunt unii care o canta in norvegiana, cred..
Iti las aici un play, cum am tot obisnuit in ultima vreme, sa te delectezi si tu cu sunetul. Chiar daca nu-ti plac melodiile grele in general, pe asta ar trebui sa o asculti.
Auditie placuta.

Haggard - Herr Mannelig

carbon

2009-05-28T21:42:00.005+03:00

Telefonul zbarnaie pe masa, mouseul se misca, ecranul se lumineaza. O intreaga lume a microparticulelor se pune in miscare si in cateva batai de aripi de albina de mai porneste piesa. The piece. E doar aia pe care o veti asculta daca apasati play mai jos. Dar nimanui nu-i pasa. Creionul tocit, subtire, albastru si nu in ultimul rand folosit pt a scrie biletele pe sub masa, sta acum lipsit de orice valoare si cu mintea stearsa in intuneric, pe masa, cu o fata din cele sase spre lampa. Stiloul e in extaz; volumul recent imprumutat, inca necitit, vegheaza parca de la inaltimea etajerei a doua. Lampa aprinsa, caci e 22:00, isi sacadeaza fotonii din cand in cand producand imagini neclare pe retina obosita.
Vuietul incepe, harddisk-ul se roteste, mai intai incet, apoi treptat isi creste turatia manat fiind de dorinta playerului de a trece la urmatoarea piesa. Cum? Deja? Ah, da, e la queue Leaves' Eyes - Into your light. E bine. Ma face sa uit.
Telefonul zbarnaie in continuare. E pe vibratii si lumini. Nimic mai mult. Fara sunet. Era jazz, acum e metal...in curand va fi iunie.
"You can kill me anything but love, a ny th in g but love."

Koop - Strange love

exces

2009-05-27T22:17:00.003+03:00

Nu pot, nu mai pot. E greu, sincer. Fa ceva! Ma stii doar. Sau daca nu-ti aduci aminte acu, intreaba si o sa afli. Si atunci o sa stii ce-i de facut. Chiar trebuie. Trebuie sa ma crezi. Trebuie. E liber..libeeer, ca .. fluturele de mai, ca tot suntem in nenorocita asta de luna. Serios, uita-te la stele acum si o sa-ti spuna. Uita-te la Luna, pt Dumnezeu. Ea stie si e si vorbareata, o sa-ti spuna. Daca mai stai un pic, o sa ajunga sa-ti spuna si Venus, care e si mai departe. Da, asa e. Asteapta si-o sa vezi.

Asta se intampla dupa ce un blogger somnoros ca mine bea un pahar de suc de portocale. Acum, la 22:22. Nu cred si in cifrele astea, dar mi-e de-ajuns ca m-am uitat la fix de 'nspe mii de ori azi. Nu mint.
Cine stie?..!

o..o..original

2009-05-27T21:31:00.002+03:00

Azi n-a fost Soare, stii. Am simtit caldura totusi.
Ma gandeam azi la originalitate si ce ar trebui sa insemne ea. Pai, e simplu in principiu: cum stim deja ca toti suntem diferiti by default, tot ce trebuie sa facem e sa fim noi insine. Nimic mai simplu. Sau greu. Oricum, am fost azi la chestia asta cu ecospeologie si inca ceva, la care omul care ne-a vorbit, detinatorul unei respectabile varste de 84 de ani, ne-a spus cum el a trait toata viata ca o copie a lui Racovita. Si, mai mult, ne indeamna sa ne gasim si noi un astfel de model in lume pe care sa-l copiem. Din cate am inteles, chiar l-a copiat pe tip. :straightface:
Bine, zici ca tu esti o copie nedemna si necunoscatoare de limba romana, dar nu cred ca e intelept sa ma indrumi si pe mine spre o soarta asemenea. Nu ii contestez cunostintele in speologie, biologie, ecologie si ce-o mai sti-ologie, pt ca sunt aceleasi cu ale lui Racovita, banuiesc. Totusi, macar acum la sfarsit de viata sa-si elibereze "fiara" si sa zica ceva de la el.
In alta ordine de idei, am auzit azi la televizor o chestie tare. Mie mi s-a parut tare. Citez: "plaga abdominala prin taiere cu flexul". Bineinteles este vorba despre un ignorant oarecare. Bineinteles, a ajuns la stiri si e pe toate posturile. Bineinteles, e ceva complet anormal sa te uiti la tv.
Suc de prune.

la fix

2009-05-26T17:56:00.010+03:00

Nu. E aceiasi ca si ieri. Doar ca azi era mai trista.
Ei bine, nu e aceiasi, daca era mai trista. Nimic nu e la fel cu predecesorul lui de acum o secunda. Lucrurile chiar se schimba in jurul nostru. Si noi chiar nu ne dam seama. Zici ca "nu te-ai schimbat deloc". Oo, ba da! Si "a"-ul asta amarat e diferit de cel de dinainte. Normal, tu nu-ti dai seama, pt ca esti prea ocupat sa-ti descrii viata pe un blog. Bine faci, dar poate din cand in cand ar trebui sa uiti de tot ce a fost cu o secunda in urma si sa traiesti si sa iubesti acea secunda. Sa te uiti la fix intr-una.
Chiar asa, ce se-ntampla cand te uiti la ceas la fix?

PS: mi-am amintit de melodia asta:

scurta incursiune in tainele cerului

2009-05-25T21:37:00.002+03:00

Ce vroiam eu sa spun e ca azi am avut o zi interesanta. Desi fortune cookieu mi-a zis ca ceva etraordinar mi se va intampla azi, nu cred ca s-a intamplat ceva de genul asta. Intr-adevar, matematica mi-a iesit iar in cale si m-a privat de pauza mare, care, cine stie?, poate ar fi fost insorita. Totusi, cand e Soare afara, simt caldura. Nu spun nimic mai mult.
V-am mai spus ca torsul pisicii ma inspira? nu? Ah, pai..as fi mintit :).
Apoi, dupa ce cerneala s-a stors in intregime pe bucata alba de hartie, am aflat despre cum te simti cand inventezi randuri. Cand te gandesti inainte e ca si cand s-ar intampla momentul acela chiar cand gandesti. Doar ca nu se intampla. In plus, pierzi satisfactia si prin asta cam tot ce mai are rost in acel moment. Pur si simplu pierzi momentul.
Nu e bine. S-a inserat, daca te uiti chiar acum la apus o sa ramai cu gura cascata: e albastru cu verde si portocaliu si rosu. Nici nu cred ca percep toate culorile ce mi le-arata minunatia asta de cer.
Chiar, ai remarcat ca, atunci cand zici "love is in the air", aerul e sub cer, adica ai putea zice ca aerul vine din cer si prin urmare poti zice ca love vine din cer? Fantastic! si totusi real.
Iubirea e terestra, e umana, e simpla, e contemporana, mereu reinventata, dar niciodata profana. Iubirea e doar pt cei care o au in ei tot timpul. Pt cei ca tine.
Love is the new love.

adevarul

2009-05-24T14:09:00.002+03:00

Sunt multe de zis, si probabil nu-s de-ajuns. N-au cum sa fie de ajuns. Esti un intreg Univers, un alt Univers decat cel in care traim. Cu fructe dulci-acrisoare si covoare de nori. Fara gheata, piatra sau nimicuri de genul asta. Doar pura delicatete.
Am citit ieri un rand din Dante, mult prea adevarat pt a putea fi reprodus de o gura pacatoasa ca a mea. Dar sunt si alte randuri, alte cuvinte, alte minute ieftine, dar pretioase. De fapt, nu poti pretui o clipire pt ca ai apropia-o prea mult de profan doar prin alaturarea radacinii "pret". Ar fi erezie. Ar fi sange, sange rece, static, mort. Ar fi noapte de toamna sau dimineata de decembrie. Ar fi cupru indoit sub nori.
Dar nu e. E miros de cirese.

simple thing

2009-05-23T01:03:00.000+03:00

Keane - Somewhere only we know

e...trebuie sa fie aici.

eu particip. incercati numai!

2009-05-22T20:48:00.003+03:00

De curiozitate particip la concursul asta al bloggerilor organizat pe blogul lui Bobby Voicu, de unde e posibil sa ma aleg cu un LG LCD LH5000.Super.

LE: e un Concurs LG. L...G. got it?

iarba, din nou

2009-05-22T20:06:00.000+03:00

Totul e sa fii irational. Sa nu gandesti logic, sa nu gandesti normal, sa nu gandesti...rational. Trebuie sa rupi fiecare bucata din viata si sa o pastrezi asa cum e. In niciun caz sa nu o tai. Poti sa o stropesti cu putin suc de mere, eventual. Cea mai frumoasa parte a acestui cerc vicios in care nu ne invartim, ci stam, e aceea in care ni se intampla sa spunem "bun venit" cuiva nou. Sau nu neaparat nou. De fapt, e singura parte frumoasa. Nu, e singura parte si atat. Si nu ne putem lipsi de ea.
Eu nu ma pot lipsi de ea. Si nu ma mai pot lipsi de reflexia lentilei, de fosnetul frunzelor pe asfalt, de ciocolata, de lemn, de miere, de miros, de Soare si de Luna. Ma pot lipsi de aer, ma pot lipsi de valuri. Dar vreau iarba. Si o vreau acum. Si te vreau aici, pe marginea paturii, in timp ce eu stau pe aceiasi margine si te ascult. Culmea, tu nu zici nimic. Dar eu aud.
Poate e de la iarba, poate e pt ca iarba mi-ai dat-o tu. Poate e pt ca ador cand imparti iarba cu mine. Si vreau sa auzi sunetul acela plin de tot, dar gol in ansamblu. Si vreau sa-l auzi acum.
Curbura Universului se indreapta in fata ta. De ce n-ar face-o? Si eu as face-o daca te-ar face sa nu clipesti si sa-ti afunzi privirea in strafundul Oceanului Ludic.
Ai incredere.

The spectator

2009-05-19T21:25:00.000+03:00

I am the eternal spectator.
I don't want to do that, or maybe I do. I like to think about a sunny day, or maybe I love to do that. In the last few days, they were all sunny days. As you probably know already.
Era vorba despre The eternal spectator. Stiti voi, ala care spectate-aza totul, care respira aerul altora si isi incalzeste sangele prin priviri, nu aruncate, oferite. Paseste pe carti rasfoite si udate, nu de lacrimi ci de ploaie. Miroase, adulmeca de fapt, mireasma diminetii in parul cret sau ondulat sau drept. Nu foarte drept totusi. Vede clar, dupa o focalizare indelunga, ceea ce altii nu vad si aude prea tarziu. Dar aude. Asculta aproape niciodata, iar cand o face prefera sa filtreze totul printr-un fum dens si prin sapte straturi de sticla. Apoi adoarme, nu ca un copil, ci ca o pisica. Aiurea. Isi simte degetele pulsand sub presiunea luminii si apasa indrumat de stele. Arunca apoi, degajat, ambalajul unei ciocolate. Nu la gunoi, ci in sus. E doar vina gravitatiei ca el ajunge pe podea si ii face pe cei din jur sa se simta murdari. Asa si trebuie sa se simta, pt ca sunt.
Ce-ar fi daca ne-am simti ceea ce nu suntem? Daca am imprumuta cele cinci simturi de la o persoana cunoscuta si ne-am simti prin simturile lor? Cred ca am fi uimiti, prima data. Apoi, cu timpul, ne-am scarbi de ceea ce simtim. So, it's impossible to feel through somebody else. We shall never do that. It would be against the nature. Impotriva furnicilor care isi lasa amprenta pe nisipul arzator. Impotriva vantului care scutura frunzele de toamna. Impotriva cuvintelor ce se lovesc de pavilionul urechii.
Against the eternal spectator. And you don't want to mess with him. Or |HES| .

Portocala

2009-05-16T00:29:00.000+03:00

Printr-o greseala. Nu, prin voia mea. Chiar daca nu exista nimic in afara de mine, chiar daca mi se pare prea putin sa iubesti neimplinit, chiar daca Soarele rasare o singura data, chiar daca roua e rece doar cand o atingi, chiar daca nu conteaza textura parului, chiar daca decizia e intotdeauna a noastra si chiar daca stii sau nu, valurile raman aceleasi. Mint. Valurile s-au schimbat, dar a fost o schimbare multipla sau mai bine spus s-a calmat marea. Dupa acel val cutremurator a urmat pacea. Dar ce poate fi mai pasnic decat un val potrivit? E pur si simplu patetic sa repet aceiasi poveste din nou si din nou si din nou. Cred ca pana si cei din Ecuador, care mi-au vizitat blogul, dupa ce l-au trecut prin Google Translate au aflat marea veste: valul a trecut. Cred ca e timpul sa trec la povesti mai serioase si mai copilaresti. Vreau sa am o stea care sa-mi lumineze ochii tot timpul. Si pt ca m-am rugat cu ardoare in repetate randuri am primit nu o stea, ar fi fost prea indepartata, ci o Luna. O Luna mult mai apropiata de mine, pe care o recunosc ziua si care e cu mine noaptea, care imi face cu ochiul si imi da lumina. Si ma gandesc la ea.
De curand, joi mai exact, s-a intamplat ceea ce noi numim "o mare bucurie". Stiti vorba "te bucuri de parca ti-a fatat matza"; ei bine, a fatat. Nu Snow, ci Sheeba(ex-Gwen). Pt lamuriri cu privire la arborele genealogic consultati un avocat. Cert este ca aceasta Sheeba e pisica unei prietene foarte bune. Nu are nicio relevanta, absolut niciuna. Mi-a placut ideea de a fi copilul cuiva, desi nu e ideea mea. Altul a avut ideea inaintea mea si si-a creat un tata. Acum cu totii avem acelasi tata, prin urmare suntem copii. Si oricat am creste, si oricati copii am avea (7), tot copii ramanem. Noi nu facem altceva decat sa aducem pe lume mai multi copii pt tatal. E adevarat, are o responsabilitate enorma, dar imagineaza-ti ca esti parintele unor copii care se joaca toata ziua cu tancurile prin nisip, a altor copii care se distreaza si danseaza si ajung tarziu acasa(sau devreme, dimineata), a zeci si sute si mii de alte tipuri de copii si in sfarsit a doi copii, dintr-un tip numai al lor. Te-ai bucura? Ii vezi unde sunt, aproape, ii vezi ce fac, se pacalesc, stii ce vor, regasire, stii ce au, iubire. Dragoste, amor, iboste, libov, patima. NEBUNIE!!! Intelegi totul si nu stii nimic. Iti aduci bine aminte ziua cand ai pierdut din mana iubirea, acea portocala cu coaja groasa, si momentul in care cei doi au gasit-o. Erau impreuna, fireste, dar nu se cunosteau. Au luat portocala, amandoi, si au incercat sa o desfaca. Nu au reusit, pt ca nu ai vrut sa reuseasca. Dar acum te-a cuprins batranetea si te-ai gandit ca daca n-o vor desface ei ar fi cea mai mare nedreptate. Si le-ai daruit puterea de a o desface. 7 secunde le-a luat. Apoi inca 7 minute au studiat-o, pipait-o, simtit-o. Acum e a lor si stii ca n-o vor da nimanui. Poate la batranete, la fel ca si tine, vor imparti cate-o felie fiecaruia din cei 7 copii. A 8-a o vor pastra pt ei, iar a 9-a o vor sfasia si-i vor scoate semintele si le vor planta in gradina. Si din gradina lor va izvora iubirea, dragostea, amorul, ibostele, libovul, patima.

agentia

2009-05-14T21:12:00.000+03:00

Citeam ieri pe un site de gadgeturi cum ca in UK vor fi introduse in curand pt testare pe cateva masini niste limitatoare de viteza care limiteaza viteza in functie de pozitia curenta a masinii. Bineinteles, ea va fi determinata prin prea-confundatul GPS. Astfel, nimeni, oricat de sfant ar fi pe sosele, daca ajunge cumva cu viteza peste cea legala pe acea portiune de drum, i se taie imediat gazu. Mda..
Cu multi ani in urma, germanii au introdus o chestie de-asta pe supercaruri ca sa nu le lase sa treaca de 250 km/h. Dar "baietii destepti" au gasit un patent si au taiat firu ala care limita masina ca s-o poata arde cu 330 pe Autobahn.
Acuma, serios, astia chiar cred ca n-o sa fie nimeni care sa dezactiveze GPS-ul, sau sa-l pacaleasca in asa fel incat sa creada ca e in padure tot timpul? In padure nu-i limita de viteza, asa-i? Eu cred ca e foarte normal sa existe o metoda de a hackui toate sistemele astea impotriva distractiei. Si nu doar o metoda, multe. Foarte multe. Din ce in ce mai multe. Doar trebuie sa tina si mintile underground ocupate cumva. Dupa ce se gaseste o metoda, destul de rudimentara, o sa se gaseasca una mai buna. Apoi una si mai buna. Apoi vin autoritatile si introduc o noua limitare, pe care intunecatele creiere o vor sparge, la fel ca pe celelalte. E destul de plictisitoare povestea, mai ales cand te gandesti ca respectivii stau cu orele in fata ecranului codand si compiland zeci de variante de programe.
Probabil ca pe cel care reuseste primul sa ruleze un program de genu' il recruteaza vreo agentie secreta, ceva ca-n filme.
Concluzia astei scrieri e ca, oricat ne-am strofoca noi sa ne plangem de restrictiile si nedreptatile mai marilor statului, nu vom rezolva nimic pt ca ei au un plan prin care isi testeaza aparatura si cauta "geniile" destul de bine conceput.
Pana atunci, mici genii din blogosfera, cautati pe google cum faceti sa puneti mana pe cei 20.000.000 $ de la Google:). E ceva legat de niste masini ce trebuie trimise pe Luna, pt studiu, si mai apoi pt fun.
Take care!

patura

2009-05-03T22:08:00.000+03:00

Fum. Si foc. Si fata fierarului Fanica.
Calatoria unei paturi, intr-o vantoasa zi de intai a lunii mai, a adus multa caldura si bucurie in inima unei fiinte mai mult sau mai putin lucide. Totul a inceput de la o geaca groasa. De fapt totul a inceput de la Adam, dar trecand rapid printre cateva etape ale istoriei popoarelor, ajungem in Stejarisul anului nostru, voiosi si plini de neincredere. Prima muscatura din ademenitorul cabanos a luat fiinta inainte de vreme, cu paine si fara mustar. Apoi a urmat calatoria initiatica, initierea propriu-zisa, consumarea...faptelor, si frigul. In acel moment de deznadejde, cu mainile inclestate in jurul picioarelor, cu ochii alergand in speranta de a incalzi ceva, cu o focalizare precara, dar existenta si cu un simt practic deosebit, am gasit patura.
Am ridicat-o, am scuturat-o, am invartit-o de cateva ori, pana la urma am pus-o pe mine si m-am incalzit. Aratam ca un preot incas (amatorii il numesc vrajitor) si ma simteam bine. O patura buna nu numai ca te incalzeste, dar iti da si un sentiment lipicios de siguranta si bunastare, combinate cu o trufie nemarginita.
Apoi a urmat clipa despartirii. Moment greu, dar a trebuit sa il suport si sa accept cu durere in suflet vechea geaca, grea, batrana si sufocanta. Triple niple.

Paris

2009-04-21T20:08:00.001+03:00

Multi dintre voi stiu ca in urma cu aproximativ o saptamana mi-am petrecut o alta saptamana in, si zic din prima, superba capitala a Frantei. De fapt e mult mai mult decat capitala Frantei, e o stare de spirit. Prin stare de spirit definesc, orice ar fi, acel ceva care m-a facut sa ma simt altfel. Eu cred ca m-a schimbat Parisul.
Nu are rost sa va insir tot ce am vizitat si tot ce am vazut, multe dintre ele o sa le gasiti intr-un ghid foarte bine structurat, cred ca de la ed. Teora. Chiar si asa, sunt atat de multe de zis incat nici nu stiu cu ce sa incep. Am vazut foarte multe Citroen-uri C6 si Mini de toate felurile. Masinile frantuzesti umplu strazile, care sunt destul de goale de altfel. M-am speriat initial, cand am vazut cat de multi negri are orasul! Prea multi..cred. Si au un metrou foarte bun. Da..foarte bun.
Ne-am suit in Turnul Eiffel noaptea, chiar inainte sa-l inchida. Nu mi-am imaginat vreodata ca e asa de mare. Vreau sa spun...E MARE! Si cand stai sub el, fix sub varf doar cu vreo cateva sute de metri mai jos, e si mai mare. Satisfactia, desigur. El ramane la fel de mare. Foarte mare. Insa, Luvrul nu mi s-a parut chiar asa de mare. Ma asteptam sa fie mai mare, dar patru ore cat am stat acolo mi-au fost suficiente sa-l vad cam pe tot. Cam un sfert. Si ala pe fuga. Totusi, nu e foarte mare. Nici Versailles nu e foarte mare, ca palat. Dar gradinile, vai, gradinile sunt imense! Neaparat daca ajungi acolo sa folosesti cu grija dar fara scrupule bicicleta. Altfel nu apuci sa vezi nimic. Sau sa simti aerul rece si curat cum iti invadeaza plamanii si imprejurimile datorita faptului ca pedalezi ca un descreierat pe aleile drepte si tunse mult mai ingrijit decat mine, sau ala care cica l-o tuns sorasa-n baie. :)) .
Si Parisul e mare, asa, in general. Si oamenii sunt interesanti, si peisajele sunt multiple. Iar daca ai o camera foto “slabuta” si o pofta mare de poze, asteapta-te sa-ti ia foc in mana. Sau pe fata, poate.
Trebuie sa te sui peste tot pe unde poti, si poti in multe locuri, pt ca poti vedea ceva ce nu vezi altundeva: mai mult decat foarte mult. E ceva special. Si apoi sunt parcurile, nu exagerat de multe, si bancile, aproape inexistente. Gasesti totusi cateva in Sainte Chapelle, si ai ce vedea daca stai jos cateva minute. Poate chiar vreo doua ore, ca dup-aia te doare capul. Daca-ti mai ramane timp, e fain sa mananci niste dulciuri, ceva. Arata...yummy. Daca ai vazut filmu Marie-Antoinette, ala cu Kirsten Dunst, sunt acolo niste prajituri faine cu capsuni intregi prin ele: sa stii ca-s bune :D. Cam foarte bune chiar. Din pacate nu au KFC, ca-ntr-o vreme mi se facuse pofta de niste Crispies si n-am avut de unde lua. Am ajuns sa mananc “pain au chocolat”, un gen de corn cu cioco, numa ca sub alta forma. Si Cola parca era mai dulce. Si parca avea o anumita aroma...de parca Ludovic IX insusi ar fi binecuvantat-o.
Plecand de la mancare si alte de-ale gurii, involuntar am ajuns pe o alee numita Champs-Elysees. Dar nu era acolo Hard Rock Cafe-ul, cum as fi crezut, ci tocmai la mama naibii in Montmartre, langa muzeul de ceara. Unde Schumacher nu arata deloc ca el, Papa la fel, Marilyn Monroe parea destul de jolie iar muschetarii si-o cam luau de la oamenii lui Richelieu.
Totusi, daca ai noua ani sau inca mai crezi in Mos Craciun, nu prea ai ce face in Paris. Eventual sa mergi sa te dai in trenulete la Disneyland, not my choice though. Nu zic ca trebuie sa fii un mare om de cultura, se vede ca nu zic ca doar ii negru pe alb scris, dar ceva ceva trebuie sa stii. Macar sa recunosti o catedrala gotica, de care sunt multe si mult prea superbe. Sau sa stii un rege al Frantei. 18 poti zice cam in 20 de secunde. Cat despre Mos Craciun, ei bine, nu trebuie sa va explic chiar totul.
Prin urmare, si in concluzie, si “mergand agale pe cararea 66, dau peste un mos strain care-mi intinde o para”, VREAU SA MA MUT LA PARIS!!! (cu cativa prieteni, daca vor sa vina).

~FIN~

Versuri

2009-03-26T21:18:00.000+02:00

Probabil ca pt a scrie pe blog in fiecare zi trebuie sa ai sau o memorie de elefant, sau o imensa inspiratie. De asemenea, e nevoie de timp. Probabil ca atunci cand sed tacut in fata unui volum de proza, m-as putea folosi cu usurinta de un instrument de scris suficient de rapid pt a-mi citi gandurile si a le transpune pe hartie sau e-paper. Si probabil ar avea nevoie de putina personalitate specifica mie pt a aranja acele ganduri intr-o propozitie cu sens ambiguu. Imposibil ca cineva sa imi citeasca gandurile, desi s-a intamplat de cateva ori. As numi-o mai degraba intuitie sau lipsa unei imaginatii mai putin predictibile din partea mea. Probabil ca asa e, dar uneori sub acea lipsa se ascunde o prezenta. Atunci as avea niste versuri de scris. Sau niste metal de indoit sub privirile uimite ale audientei. Probabil.
Probabil ca vremea se va schimba in urmatoarea vreme, iar Parisul va fi prea ud pt a putea fi odios. Va fi adorabil. Probabil ca ma voi lipsi de niste timp liber, chiar acum cand am nevoie, dar nadajduiesc ca voi fi inteles. As fi dorit sa trec prin toate garile, insa doar prin cateva reusesc sa ajung. Probabil ca e mai bine asa. Mie asa imi place. Cineva spunea ca e frumos, chiar adorabil sa treci prin toate garile. Dar mie nu imi place.
Probabil ca maine va fi o zi-lumina mai frumoasa decat cea de ieri, si o noapte mai salbatica.
Sigur eu voi fi acelasi. Probabil.

Calatoria

2009-03-25T21:25:00.000+02:00

Un vis urat. Sau poate doar o zi intunecata. Sub puterea coplesitoare a disperarii si tragediei, te tarasti greoi pe o podea uda, dintr-un beci intunecat. Un singur bec, palpaind, iti da speranta unui sfarsit rapid. Insa viermii reci pe care calci iti naruiesc toate sperantele. Simti ca aluneci, te duci tot in jos, spre un negru infinit. Nu vezi nimic, dar duhoarea lesurilor te face sa ai dureri cumplite, in tot corpul. Apoi, ca printr-o minune de neiertat, adormi. Nu esti sigur daca e somn sau lesin. Nici nu ai cum sa-ti dai seama. Tot ce stii e ca privesti cerul, si e rosu. Privesti pamantul, si e negru. Inchizi ochii, dar imaginea Soarelui stins ti se misca pe interiorul pleoapei ca un diapozitiv vechi. Faci un pas, ca o marioneta, mecanic si lipsit de sens. Nu esti tu acolo, dar traiesti fiecare secunda. Teatrul de papusi continua, scena fiind noroiul insusi iar spectatorii, acei cativa lilieci atarnati de crengile indoite sub greutate noptii. Stele nu exista, sau nu le vezi, dar mai sigur nu exista. Un zgomot strident se aude de undeva din departare, dar urechile tale sunt astupate.
Dar, ce se-ntampla? Mainile iti cad pe langa corp, corpul iti cade pe pamant. Esti liber! Dar totusi nu te poti ridica. Inchizi ochii..astepti asa vreo 7 minute, lipsit de vedere. Apoi, simti cum o atingere rece, dar nu ca cea din beci, un rece proaspat, iti mangaie obrazul. Deschizi ochii, sfios, ca atunci cand ai deschis primul pachet de medicamente, si vezi o frunza. Si inca una, si inca una, si inca una. Un copac verde se inalta in fata ta. Ai ajuns in Rai, ai scapat. Urmatorul s-ar putea sa nu fie asa de norocos.

guilty pleasures

2009-03-22T14:30:00.000+02:00

Sa stau pe o banca, in parc si sa imi amintesc.
Mi-ar placea sa revin la scrierile alea plictisitoare si complet aiurea din vara, pe care le compuneam cu atata usurinta manat fiind de un sentiment suprem, secret, simbolic. Mi-ar placea sa ma uit la un film cu o zi din viata unui dragonfly rosu, si sa mananc nutella pe paine si sa beau lapte. Mi-ar placea sa miros un camp intreg de ... flori galbene. Mi-ar placea sa pot invarti Luna ca pe un titirez, in mijlocul Oceanului Pacific. Sa mangai un caine mare, fara sa ma tem, sa dau cu aspiratorul intr-un desert alb. Sa fac ceea ce nimeni n-a mai facut vreodata, si sa primesc cadou o foaie si un creion. Sa am o dorinta de neindeplinit, si sa mi se indeplineasca. Sa inchid Soarele intr-o cutie de carton si sa ii dau foc. Sa dorm pe iarba, cu o bricheta in mana si un scaun de lemn pe care sa stai tu. Si sa te uiti la stele cum cad si se infierbanta, si se sparg. Sa iti amintesti de atunci cand ai scapat farfuria aia pe jos si s-a facut bucati. Nu ti-a pasat, pentru ca mancai tort. Acum iti pasa, si nu mai mananci tort. Mi-ar placea sa se strice televizorul si sa crape varful muntelui. Sa iasa de acolo un rau de absint si sa ti se para normal. Sa imi aduc aminte unde am pus pozele alea si sa rad.
Sa ma bucur azi, si sa fiu fericit maine. Asa cum trebuie sa fii si tu.

manuscris

2009-03-13T22:25:00.000+02:00

Dati click pe imagini pt a putea descifra ceva. Sau chinuiti-va.

..si era verde

2009-03-03T16:20:00.000+02:00

Am vazut luna, si era verde.
Era o noapte de februarie, sau o seara de iulie, cum preferi. Era frig afara, sau cald, cum prefer. Un strat gros de pene ma transforma intr-un incapabil de a percepe recele, obscurul. Ies afara, cum obisnuiesc uneori, si imi asez silentios pasii pe stratul subtire de gheata. Nu alunec, pt ca sunt tinut, si oricum nu as aluneca pt ca am avut grija sa imi iau ghetele cu talpa de cauciuc. Si cum bine stim, cauciucul adera foarte fidel, tinandu-se strans, ca o liana verde pe un copac amazonian. Pe arborele de cauciuc. Dar poate pt ca e arborele de cauciuc nu se tine liana, ci chiar arborele tine liana. Reuseste sa te induca in confuzie precum un magician experimentat, "iluzionistul". Am impresia ca e ca in viata uneori: un fulg se tine de o piatra, dar poate chiar piatra se tine de fulg. In mijlocul acelei inimi tari si reci se invarte neincetat un "dar...un cuvant! te rog...". Dar totusi, fulgul nefiind vesnic trebuie pretuit atunci cand e. In momentul acela. Si desi incerci sa il tii sa nu plece, piatro, tot va pleca, pt ca nu ai aderenta.
O clipa, doua, trei, ridic privirea spre cer si vad...vad...Luna! Cu Venus alaturi, ca doua prietene vechi de cand lumea, regasindu-se la serviciu dupa un somn usor. Sau cu Luceafarul alaturi, ca doi inamorati, cersind unul de la altul acelasi lucru: inima verde. Cruda si binevoitoare, cruda si antica. Am simtit, "wireless", ca nu ma uit singur la aceasta celebrare a indiferentei sau neputinta a atotputernicilor, si m-am simtit verde. Ca si Luna, ca si Luceafarul, ca si Venus, ca si acel cineva de la capatul firului. Fir de iarba, umezit de valuri, incalzit de Soare, aerisit de ventilator.

Priveam Luna, si era verde. Nu-i asa?

Verde si fum

2009-02-06T21:21:00.000+02:00

Minunat! Am si uitat ca sunt voluntar in maimultverde.ro, de cand m-am inregistrat, acu vreo trei luni cred. Oricum, am primit azi un e-mail de la ei, in care ma informau ca pot raspunde, in calitate de blogger, la patru intrebari legate de "Bilantul Responsabilitatii Sociale".
De cand cu proiectul "Tg. Mures - Un oras ecologic" de anu trecut, nu prea am dat atentie proiectelor, actiunilor si altor...activitati legate de mediu. Desi nicio clipa nu am incetat sa imi pese de mediu, am avut altele mai ademenitoare pe cap.
Insa, fara indoiala, mediul si protectia sa sunt un subiect de actualitate incepand cu vremuri de demult. Citeam deunazi intr-o carte despre judetul Mures subiecte diverse, si am dat peste un capitol intitulat "Protectia mediului inconjurator". De aici imi dau seama, poate mai tarziu decat altii, ca desi problema mediului se pune de ani buni (cartea citita de mine dateaza din 1975), ea a luat amploare odata cu...nu stiu, explozia industriei chineze, poate, sau iminenta golire a pungilor de petrol, sau poate chiar odata cu "amenintarea terorista". Irelevant. Ce e relevant, insa, e faptul ca noi inca nu suferim, dar daca vreodata ne-am gandit cat de mult ne iubesc parintii nostri si ca ar face multe pt noi, si ne vor tot binele din lume, trebuie sa ne gandim ACUM ca ne-a placut, si ar fi daca nu dragut, cel putin omenesc sa le vrem si noi la randul nostru tot binele copiilor nostri, cand vor fi. Si o mare parte din acest "tot bine" reprezinta mediul in care traiesc, si care, din admiratie pt stramosii nostri cel putin medievali, care traiau intr-un regal verde, fara urma de fum petrolier deasupra coifului si care nu alunecau pe bucati de hartie sau PET-uri cand mergeau la vanatoare, li-l dorim noi. Eu, cel putin. Zic cel putin medievali, pt ca odata cu era industriala au aparut fabricile si poluarea a inceput. Un gen de.."Let the game begin!".
Oribil. Conclud printr-un indemn cat se poate de pertinent si realizabil: Pastrati curatenia! Ma adresez in primul rand voua, cititorilor (oricat de putini sunteti, stiu ca sunteti oameni cu initiativa si putere de gandire), apoi, pe scara larga, marilor industriasi care pot avea grija ca deseurile uzinelor lor sa ajunga intr-un loc sigur si controlat. Ultima parte e ca o vocaliza, imi incerc doar vocea, pt ca stiu ca nu o sa citeasca niciodata cine trebuie sa citeasca, si mai stiu ca ei au grija doar ca banii lor sa fie spalati si curati, iar despre vietile restului lumii prezente si viitoare nu le pasa nici cat ii pasa unei omizi de bolul meu de cereale. Integrale. :)

PS: da, am uitat sa va zic unde gasiti intrebarile de care va ziceam la inceput, ca poate vreti sa raspundeti :) : uite aici :D (just click)

macar atat. poate acum o sa il vedeti ...

2009-02-01T14:27:00.000+02:00

Zboara, din nou. aminteste-ti cand ai vazut ultima data razele ascutite ale Soarelui trecand printre crengi strambe si urate. frumoase, in felul lor, dar urate. nu te-a durut, pt ca nu are ce. nu stii ce e pielea, nu stii ce sunt ochii, nu stii ce e gura. desi pe toate le atingi, le mangai sau chiar le zgarii. iti e tot una, nu-ti pasa, nu ai suflet, nu ai nici macar o inima. in schimb esti foarte bun la acrobatii si te joci cu aerul cum nici cel mai nebun pilot nu a facut-o. this is what you do, actually. te joci cu orice, si orice e o joaca pt tine. te lasi manipulat foarte usor, de oricine in orice fel, dar pt tine e tot o joaca. nu poti fi crud, nu poti fi rau. cel mai rau ti-a fost cand erai murdar, dar si atunci erai fericit in sinea ta. si cum sa nu fii, cand te imbraci in zeci de culori vii, deschise, vesele. culori multicolore!
apoi, noaptea vine subit, cand te astepti mai putin. faci o ultima acrobatie, apoi intuneric. niciodata nu stii cat dureaza, pt ca nu depinde de tine. aici nu mai esti tu stapanul, nu mai esti liber. devii incarcerat langa alti cativa de-ai tai, sau poate singur. sau stai pur si simplu langa o bucata de plastica, sau langa niste coloane metalice crenelate. macar simti caldura...
esti intr-o continua criza de identitate, nu ai varsta, nu poti expira, nu poti muri. chiar de esti sfasiat ca o gazela ordinara in savana fierbinte, reusesti sa iti pastrezi o farama de viata. viata care nu iti apartine, dar care vine in ajutorul altor vieti. si daca ai fi venit mai repede, ai fi putut alina alte suflete, ai fi putut vedea multe mai multe scene triste sau vesele. oricum traiesti un teatru permanent si neintrerupt. oricum esti multicolor sau alb. oricum esti moale.
esti un servetel...:)

semi-suma

2009-01-30T17:49:00.000+02:00

E ca banda aia adeziva.. defapt nu e ca acea banda adeziva, e ca una mult mai puternica. Asta nu se dezlipeste. Stiu ca stii povestea, doar ti-am spus-o mai devreme. Dar nu conteaza, caci in fond nu e vorba despre...tine. Acu sunt derutat, pt ca nu trebuia sa iti zic. Si acum ca ti-am zis, nu mai pot zice restul lucrurilor ce le aveam de zis. Poate daca nu le-am zis eu, o sa le zica altcineva, altcuiva, evident ca altcandva.

Si mai sunt si fluturii aia, care zicea orbu ca sunt liberi. Mda..si ce daca sunt liberi? Traiesc o zi, poate doua, sau poate sunt doar tzantzari imbracati mai fancy. Si in loc sa te incante, te priveaza de cateva globule rosii ce iti colorau mai intens sangele.

Stiu ca am zis ca o sa continui serialu ala, dar acu nu mai cred ca e o idee asa de buna. S-au intamplat multe de la primul episod, si nu prea-si mai are rost..

E deja a patra idee la care am ajuns. Vezi?nu e greu.. Apoi, vroiam sa mai zic despre servetele. Nu, sa-mi aduceti aminte sa scriu alta data despre servetele. Acu vroiam sa va zic despre filmele astea “frumoase”. Care credeti voi ca sunt filmele frumoase? Si mai ales, ce trebuie sa aiba un film ca sa fiu frumos? Ca sa va ajut, o sa va zic eu cateva: Marie Antoinette (ca l-am vazut azi), The Duchess, Pride and Prejudice, Atonement, Elizabeth. Ma opresc aici pt ca daca ar fi sa continui, v-as zice mai multe filme cu Keira Knightley, si v-as plictisi. Caracteristicile unui film frumos sunt: oameni frumosi, locuri frumoase, costume frumoase, actori buni...si sa imi placa ideea.

vampiri

2009-01-25T01:47:00.000+02:00

zboara. aluneca. stranuta. sufla. intinde. musca. impinge. e o intreaga poveste in aceste sapte cuvinte. v-as putea-o spune, dar probabil ca ati astepta mai degraba episodu doi din serialu meu. o sa vina, deocamdata e in pauza de productie datorata lipsei de inspiratie datorata faptului ca m-am apucat sa scriu versuri. e cam aiurea, si nu prea ma stiu, dar practice makes perfect. chiar si in literatura.
oricum, ati observat ca incep sa se lumineze norii? si ard frunzele, de parca rasaritul s-ar fi aratat asupra vampirilor. da, filmu ala nou cu vampiru ala fotomodel aduce foarte multa audienta unui subiect destul de ocolit si foarte reinventabil. vampirii in filme sunt ca Madonna, se schimba foarte des. si nu ma refer doar la vestimentatie, ci mai ales la identitatea lor. vorba aia, lupu-si schimba parul da' naravu ba. am vazut prin vara "interviu cu un vampir". foarte tare! ecranizarea romanului cu acelasi nume, de Anne Rice, pe care l-am citit mai demult. vampirii din filmu/romanu asta sunt exact vampirii pe care mi i-am imaginat eu dintotdeauna. genul nobilului fara blazon, foarte bogat, cu gusturi foarte fine si ... da.. dinti specifici. dar mai tarziu, tot prin vara, am vazut "30 days of night". bullshit! vampirii seamana cu monstrii din Doom, isi pierd complet eleganta si distinctia, devin pseudo-animale, incapabile sa vorbeasca, incapabile sa faca doua incizii curate in jugulara victimei pt a-si face treaba.. si mai sunt personificati si cu sentimente, cica. o vampirita era un gen de prietena a sefului "haitei" de vampiri. aiurea! nu pretind ca stiu prea multe despre vampiri..in afara de chestia cu lumina Soarelui si ... taiatul gatului, nu prea stiu cum altfel ar putea fi omorati. cat despre socializarea cu ei..da, am zis-o si pe asta. Dar totusi, dragi producatori de filme, axati-va pe un tip de vampir si tineti-va de drum.is curios cum e asta..twilight:).

asadar, cum stam cu intai februarie? ati hotarat ceva? va mai las doua zile, dupa care va scot din ceata si va bag direct in cosul cu rufe.

Episodul 1. Pilot :D

2009-01-13T21:45:00.000+02:00

Iarna. Mult prea frig pt acest moment al zilei, in care un tanar de cel mult 18 ani se odihenste dupa o alergatura zdravana, pe marginea lacului Vertglace, intre un tei si un stalp electric. Priveste in zare, desi aceasta zare nu depaseste o aruncatura de bat. Totusi, el continua sa priveasca, sau mai bine zis sa viseze. E Oliver, elev al liceului din localitate, dar fara a avea vreo legatura cu limita scolii, cu monotonia manualelor sau cu ignoranta profesorului de desen. Are o pasiune mai putin intalnita printre pionii generatiei lui, creaturi a caror cultura se rezuma la numaratul fripturilor delicioase ale jupanesei Margareta, mama sa – pictatul. Inca de la o varsta frageda, pe cand nu cunoscuse inca mizeria televizorului sau nu vazuse inca muzeul de etnografie, a inceput sa deseneze. Fireste, orice copil face asta. Insa desenele lui pot fi interpretate astazi de catre un specialist drept opere rivale celor lui Jackson Pollock. La fel ca si cel dinainte, nu stia sa foloseasca pensula sau creionul. Creea folosindu-se doar de rezervoarele de culoare, asa cum raurile sculpteaza muntii folosindu-se numai de propria lor apa. Apoi, odata cu anii, Oliver evolueaza. Descopera pensula, apoi panza, apoi lacul si copacii. A pictat de atunci nenumarate portrete ale padurii de dincolo de apa, a pictat Soarele in zeci de culori si a mai pictat un portret. Aceste, uman prin creatie, divin prin frumusete, ii sta intiparit in minte in permanenta, la fel cum Venus se tine dupa Luna chiar si in cele mai friguroase nopti.

Sa revenim, totusi, la ziua cu pricina. De fapt la acea amiaza, cand frigul neobisnuit al iernii ardea obrazul tanarului si ii transforma plamanii in niste smochine mai mari, totusi incapabile sa absoarba aerul. Fugea, ziceam, pe malul lacului, insa nu de bunavoie si fugarit de o haita de caini ai strazii. Nu-i plac cainii, cu atat mai putin cei de pe strada, care ii rapesc o mare parte din noptile in care s-ar fi putut plimba singur, doar cu felinarele vechi si sacadante si cu refrenul unei piese auzita la radio pe buze. Acum, odihnindu-se rezemat de tei isi inchipuie un nou peisaj. Se mai uita o data la ceas si, apasat de datoria de a fi in ajutorul mamei sale, se desprinde de copac si isi continua drumul pana in dreptul cantinei. Are aici o slujba de dupa-amiaza, cu ajutorul careia spera ca intr-o zi sa lase oraselul natal in urma pt a putea calatori in lumea larga si a continua sa picteze lacuri. A mai incercat sa-si vanda si o parte din panze, insa in afara de cativa turisti in trecere si casa de cultura a orasului, nimeni nu pare a fi interesat.

Dupa ce isi aranjeaza putin hainele, intra, trecand de usa subtire si usoara si se duce direct la mama-sa, pt a-si lua uniforma si a se apuca de treaba........

coming next...

2009-01-11T14:47:00.000+02:00

aaa..hei there!:-) aici, pe cats-engine, o sa inceapa cat de curand serialul "Arsene si Oliver picteaza marea". o sa fie interesant..cred, si sper ca o sa va placa. o sa vedeti, daca o sa vedeti, dar n-o sa scoateti de la mine niciun detaliu mai mult. Duminica insorita in continuare, pana la cinci si cinci minute cand o sa apuna Soarele, adica diseara.

Amsterdam

2009-01-08T22:05:00.000+02:00

yee...house on fire! suna fain. si acum e Wish you were here. pe bune, Guerrilla e cel mai bun radio.
totusi, am pornit scrierea cu gandul la Amsterdam. ascultam o piesa de la morcheeba, tot pe eliberadio, si am simtit senzatia aia speciala, unica, de Amsterdam. pana nu ajungi acolo nu ai cum sa ti-o inchipui macar. eu am ajuns printr-o bunavointa a sortii, un "last call". fenomenal..acu e "Human"de la the killers. trebuie sa o iau razna. nu ma face sa nu ma gandesc si la tine...because..I'm living on the edge right now.:) da..si..Amsterdam, e a treia oara cand zic. e...ceva special acolo, mai presus de completa legalitate a tuturor ilegalitatilor, mai mult decat a scrie trei de x pe turla bisericii, mai high decat un joint de pe straduta aia ingusta, mai drunk decat nenea din gara, mai isteric decat clovnul concediat si mai work of art decat "rondul de noapte" a lui Rembrandt. wish you were here, on my glassy cloud..cautand un loc de parcare printre ingeri zambitori si pixii sexy. sa merg iar la cafeneaua aia atat de confortabila, sa mananc iar pizza aia uscata de la cel ce nu accepta carduri visa, sa te fac sa iti doresti sa fi fost acolo.
nu te gandi la Paris, nu iti imagina ca ar fi un loc romantic, nici macar nu spera sa gasesti un suvenir suficient de decent pt parintii tai. nu exista Turnul Eiffel, nu s-a construit Colloseumul, nu treci Tower Bridge-ul. trebuie doar sa te simti..tu.
de cand n-ai mai mers pe bicicleta? ar trebui sa faci asta curand, chiar daca e iarna si-ti aluneca rotile alea subtiri de crezi ca ti-a omorat cineva urechile. si sa fie cineva acolo sa iti faca o poza.
Nu numai Amsterdam, dar orice, oriunde, e vorba doar de imaginatie, doar de tine. si daca tot te imaginezi pe undeva..nu uita sa treci si pe acolo. merita :)

away

2009-01-06T21:37:00.000+02:00

Aseara am avut o experienta foarte faina. si chiar ti-o recomand,daca te mai apuca vreo stare de-aia faina.mergi..plimba-te prin oras,incet...cum am zis,plimba-te,asculta ceva de la coldplay si priveste becurile alea de pe marginea drumului. mai trage cu ochiu si la Luna. intreaba si de Venus. si gandeste-te la...roti. nu-ti recomand altceva, desi eu ma gandeam la altceva, pt ca oricum nu conteaza. poti si sa nu te gandesti la nimic.
e foarte inconfortabil sa scriu in timp ce la tv e un film cu chuck norris.:| e intimidant.si nici nu pot schimba programu, ca se uita..tata. dar nu asta ii chiar problema. mi s-ar parea genial sa am o foaie si un creion tot timpu la mine, sa scriu cand imi vine.ideea, cand imi vine.doar ca nu am niciodata.sau daca am, is alte motive care ma impiedica sa scriu.
oare ce-ar zice profa de mate daca i-as zice ca vreau sa dau la jurnalism? e o idee aberanta,oricum. doar ca..mi s-a parut impresionata cand i-am zis azi ca nu vreau la politehnica, si ca oriunde o sa ajung, nu o sa am matematica. am zambit..cu zambetul meu invizibil. ma gandeam ca..daca i-as fi zis de jurnalism, poate si-ar fi ocupat alea cinspe minute in care a zbierat la mine cu altceva mai..educativ:). chiar cred ca se poate invata mai bine fara violenta verbala. sau fizica pt caini. sau chiar oameni.
"the days were brighter, gardens more blooming...the nights had more hope
in their silence"

eu vreau cirese

2008-12-26T13:43:00.000+02:00

Cateodata pur si simplu trebuie sa lovesc ceva. Conteaza ca esti tu, nu conteaza ca e orice altceva, oricine altcineva. Cum poti fi asa cruda, asa mizerabila? Ca o felie de carne din cea mai gratioasa lebada, tarata prin cel mai mocirlos noroi, in care se scalda cei mai mizerabili porci. Orice pute de la o vreme. Si cateodata pute asa de tare incat e capabil sa imi arda becurile verzi si albastre de la instalatia aia din marul din fata casei. Nu e vorba de ceva personal, desi ar putea fi, desi as avea orice motiv, si orice sambure din mandarina aia acra mi-ar da dreptate. Dar nu e personal. E ceva...igienic, cred. Igiena sufletului si a timpanului. Urlete mizerabile, cuvinte parca vomitate, nu vorbite, si aburi de alcool condensandu-se in milioane de picaturi negre, aspre si respingatoare. Am in minte imaginea unui loc murdar, cu porci tarandu-se in noroi. E de mai multe minute imaginea acolo. Foarte multe. Si am si un nume. Stai linistita, nu e numele tau. E doar un nume. Si am pe limba atat de des cuvintele mocirla, noroi, mizerabil, incat am inceput sa simt gustul pamantului ud. Am incercat si cu cascaval, si nu am reusit sa scap de el. Ai tu vreun alt remediu? Sincer, nu-mi place, si nu e placut deloc nici pt mintea mea sau...altele ale mele. Ajuta-ma sa scap de glod! Si vino...vino..cu o carpa, uda si frumos mirositoare, poate...cirese? Sau orice altceva, nu prea conteaza. Doar ca fiind Craciunul imi doresc multe, si indraznesc sa am si pretentii.

ha...hazliu ca de obicei. Mirosul de scortisoara inca il mai simt, si gustul ala dulce...yummy. Nu mai stiu, parca tu nu ai gustat. Era ceva ce merita intr-adevar. Precum acum merita sa privesti stelele cazatoare si sa iti pui dorinte intr-una. Necontenit. Si sa mergi apoi la ziua unui pusti, si sa ii sufli in lumanarile de pe tort, pt a-ti mai pune o dorinta. Pt ca stiu ca ziua ta e departe. Si ultima data n-ai avut tort, doar o bere. Si o promisiune. Iar apoi sa mergi sa-ti cumperi un ravas, si sa te mai rogi o data inainte de a-l deshide. Si sa ai si putina speranta.

Si uite asa poti transforma furia in zambet sters, supararea in amintire, consolarea in ce-ti doresti cu adevarat si noroiul in cirese. Sau ce vrei tu:).

America

2008-12-23T11:16:00.000+02:00

La inceput am vazut ca s-a asezat zapada. Apoi am auzit pisica la geam, si i-am dat drumu in casa. Apoi am vazut ca totusi ruleaza un film. Era un documentar despre nazisti, mai precis acea parte din istorie in care ei fura majoritatea operelor de arta din Europa pt un alt vis aberant de-al lui Hitler. Documentarul e facut de niste americani, pt ca dupa ce au “scapat” partea in care ei bombardeaza un monument, manastirea “Monte Cassino”, fara ca altcineva in afara calugarilor sa fie acolo, au tinut sa laude tot restul documentarului un anume tip care cica a depus eforturi colosale in restaurarea Pisei, bombardata tot de ei. Au uitat sa mentioneze in film si acea “eroare” prin care au distrus trei sferturi din Praga nelocuita in loc sa bombardeze Bremenul plin de nazisti.
Oricum, subiectul “america” e mult prea mare pt a-l desfasura pe tot intr-un articol. Totusi pe mine ma uimeste faptul ca, de la inceput, ei si-au cerut independenta. Independenta fata de cine? Erau englezi, for fuck sake! Le-as fi dat deplina dreptate indigenilor, Cherokee si Comanche sau care mai erau pe acolo, sa-si ceara independenta. Pt ca ei au fost cuceriti si asupriti si au ramas fara casa si masa. Si scaune, eventual. Dar colonistii, ce drept aveau pt independenta? Erau niste simpli tarani englezi trimisi acolo cu barcile, si carora li s-a oferit sansa de a avea mai mult de 1 ha de pamant pe care sa se scobeasca in nas si sa dea cu grebla. Li s-au oferit 100 ha de pamant pt asta. Era al lor, muult mai mult decat aveau. Tot ce trebuiau sa faca era sa trimita impozitele alea catre Coroana din cand in cand. Si eventual sa se revolte un pic ca sa le mai scada. Si sa bea nenorocitu ala de ceai! Ce rost a avut sa arunce toata incarcatura de ceai de pe un vapor in portu Boston, imbracati fiind in indigeni? In afara de as dovedi lasitatea si lipsa de cojones. Ooo da, mare lipsa. Probabil ca si le-au pierdut in timp ce trimiteau scrisori care mai de care mai fermecatoare netrebnicului de Ludovic al XVI-lea. Ignorant mic si prost, progenitura unor rude de sange, incapabil sa tina in frau o razmerita si sa “socializeze” cu frumoasa lui sotie, Maria-Antoaneta. La Fayette rings a bell?
Ar trebui sa ma iau si de lipsa totala de originalitate sau macar creativitate in alegerea numelor oraselor. Cica in fiecare stat din acele multe si unite exista un oras numit Springfield. Banuiesc ca adora primavara, cu totii. Si pt toamna, caruia i se potriveste foarte bine frantuzescul “autumn”, au gasit “fall”, probabil de la caderea frunzelor. Ma intreb ce parere au avut despre asta cei din statele nordice, unde sunt paduri de conifere. Lor le cad conurile, sau ceva de genu asta. Apoi sunt restul oraselor, majoritatea New: New York, New Orleans, New Jersey, New Hampshire, New Southampton, New Jerusalem (:P) etc. Si multe altele preluate asa cum sunt in tara lor natala. Imi place totusi numele statului Virginia. E drept, nu e dat de americani, ci tocmai de Sir Unknown, celebrul pirat in slujba Reginei Elisabeta. El a gasit primul acel teritoriu, de unde a adus cartofi, si l-a numit Virginia dupa statutul reginei lui, nemaritata pana la sfarsitul vietii.
Sunt totusi niste lucruri care imi plac la ei, in America. Cum ar fi muscle car-urile, sau Apple, sau New York-ul, sau hm...sau CSI: Miami. Si infinitele lor concerte heavy metal. Si festivalurile rock. Si anii lor '70. Si Yellowstone National Park. Dar in afara de toate astea, iubesc Europa pana la ultimul greiere din pasunile din Alpi. Batranul continent e de neinlocuit, la fel cum nu poti pune miere in crema de zahar ars sau manele pe mp3 playeru meu. Nu cred ca m-as putea muta din Europa, sa zicem, in Australia. Mi-ar lipsi oamenii. Desi daca plec din Romania si ajung in Luxemburg nu pot spune ca imi lipsesc oamenii. Cel putin nu toti, doar cativa. Pt ca e tot Europa, si Europa nu e Statele Unite ale Europei, nu e nevoie de o uniune de genu pt ca europenii sa fie o mare familie. Pur si simplu, suntem. :)

spor la citit :>

2008-12-22T10:24:00.001+02:00

Testimonials

Avand in vedere, chiar directa, faptul ca se apropie Craciunul, o sarbatoare a pacii, linistii, iubirii si familiei, am crezut ca fiind normal sa scriu ceva despre … Craciun. Dar eu de fapt am mai mult niste idei razlete despre cum ar trebui sa scriu ceva in care sa imi exprim tot anul care aproape a trecut. Asadar ma apuc sa scriu, structurat “nemteste”, pe capitole, povestea anului meu, cu anumite detalii mai putin cunoscute. Asta ca sa ma cunoasteti mai bine:).

Anul: 2008

Ianuarie

Hehe, inceput de an, inceput de luna, inceput de testimonials, ce mai!, o chestie crunta. Cum altfel sa incep decat lenevind, pe trei sferturi adormit, intr-o camera sub intuneric, cu un CRT oribil in fata care rula un film despre ploile cu broaste. Lucru adevarat de altfel. Nu am vazut artificiile din centru, si imi pare rau. Reteaua mobila era muult prea ocupata pt a putea suna pe cineva drag pt o eventuala felicitare de an nou. Si mi-a parut rau din nou. Apoi m-am dus acasa si m-am culcat. Ianuarie, frigurosul ianuarie continua cu un inceput de scoala foarte … vag, si se termina la fel de vag. E de mentionat faptul ca sub influenta superstitiilor infinite care ma guverneaza, am considerat oportun sa continui anul cum l-am inceput: lenevind si tot timpul pe trei sferturi adormit.

Februarie

Luna a doua, yuhuu... pe cat de sincer sunt eu, pe atat de increzatori trebuie sa fiti voi: nu tin minte absolut nimic legat de februarie. Poate doar ca a fost vacanta intre semestre atunci. Asa-i? Translucid, aproape opac. (“Pervert, almost religious – Moonspell”).

Martie

Da, intr-adevar stiu. Uite, pot sa iti spun ca pe atunci inca mai aveam diriginta, asa ca eu ca un … eu ce sunt, m-am simtit obligat sa dau martisoarele alea afurisite colegelor si dirigintei. Nu mai stiu cum s-a facut dar eu am plecat mai devreme in ziua aia, era vineri. Desi 8 martie pica duminica, era mai normal sa dau martisoarele vinerea decat duminica. Am fost in targu ala mare din centru si am luat cateva, dintr-un motiv inca necunoscut am luat unu mai fain pt Maria. Nu o plac sau ceva de genu.. Oricum, m-am intors la scoala si le-am dat, dar diriga nu era acolo, asa ca spre mahnirea mea si nenorocul ei, l-a primit abia luni. Ah, da, stiu.. atunci am plecat de la scoala pt ca ma pregateam pt ceva olimpiada, de mate cred. Ca geografie nu era sigur.

Aprilie

Abia acu ma pregatesc pt olimpiada de geografie. TREBUIE sa mentionez ca m-am pregatit la scoala impreuna cu Melania si Orhideea. Atunci m-am cunoscut cu Orhideea :P. Pe Meli o stiu de cand eram “ete ni” si am o gramada de amintiri cu ea. :> TREBUIE sa mai mentionez ca daca m-as fi pregatit singur probabil as fi fost acolo unde-s io de obicei la olimpiade, pe locu 15-20..cam asa. Eh, de data asta a fost 2 si unele voci sustin ca as fi fost furat. Dar e complet neimportant acum. Ce mi s-a mai intamplat in aprilie e mai greu de exprimat, pt mine. Atunci am fost lovit prima data de un anumit si unic sentiment. Si mi-a luat mintea pt toata perioada urmatoare. Nici chiar acum nu o am. Si apoi am pus un pariu pe care l-am pierdut, evident. Apoi am pus mana pe un telefon care nu era si nici nu e al meu. Si m-am uitat unde nu trebuia. Si am vazut ce nu trebuia sa vad. Si m-am suparat. Si mi-am pierdut nadejdea. Apoi mi-a revenit, si s-a pastrat. Si s-a terminat luna. Ah, era sa uit, a fost ziua mea, iar cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi si l-am primit a fost O voce, la telefon, care mi-a spus de rezultatul de la olimpiada. M-am bucurat, cu adevarat. Am simtit... bucuria:).

Mai

Oh, da! E Mai, luna cu flori de cires si pe alocuri chiar cirese. E luna cu Pastele. In vacanta am vazut filmu “V for Vendetta”. Haha, “remember, remember, the 5^th of November”. Si am mancat muuult cozonac cu … branza si nuca si putin cu mac si am fost la biserica si am inghetat de frig si apoi am tras niste poze si m-am jucat cu Snow.

Iunie

Nu cred ca e ceva mai important in luna asta decat faptul ca mi-am deschis gura. De fapt n-am deschis-o decat cand am oftat, pt ca restul am scris. Si cu fiecare apasare de tasta simteam tot mai putin nevoia de justificare si mai mult cea de incredere. Totusi, s-a rupt un fir, s-a tesut altul, apoi un nenorocit de paianjen a trebuit sa moara strivit pe perete cu o revista “Femeia de azi” deschisa la pagina cu reteta pt salata de fructe. “someone else's hearth, pumping someone else's blood” - trebuie sa o recunosti :|

Apoi am plecat in excursie, zece zile de pace rece trecand prin idiotica germanie, cateva ore de bucurie verde, curata, urat mirositoare in Amsterdam, orasul Heineken, dulce ciocolata de Bruges acompaniata de o sesiune maniaca de poze, apoi urmata de lungi povesti despre “art nouveau si alte balarii” prin Luxembourg. Apoi Austria...e frumoasa Austria...placuta, rece totusi calda, asurzita de un V8 italian sculptat intr-o Alfa Romeo 8C, vesela, fotogenica, apoi iar fotogenica, gustoasa si chipesa.

Iulie

Nimic mai simplu, cateva mesaje, o poveste lunga in cateva cuvinte, apoi Peninsula, cateva noi mesaje.

Patru amici francezi, punkeri jegosi ce fumau ceva placut mirositor m-au facut sa ratez Cargo. Oricum, ploaia era prea insuportabila pt o eventuala escapada in fata scenei. Apoi Avantasia, iar a doua zi Vita de vie, unde nu m-am facut suficient de vizibil pt camera ce transmitea live. Am primit o bere gratis atunci. Pe urma stateam ca niste idioti, eu si Nitza, pe niste trepte, in fata unei farmacii, eu cu un caiet si un creion colorat in mana, incercand sa ii descriu casa mea si locul unde sta bunica-mea, iar el incercand sa ma ignore, parand interesat. Apoi am imbratisat un copac. Doar eu, de dor.

August

A venit Mitza la mine, la Bradu, si a stat o saptamana. M-am dus cu el pe parau, in deal, am vazut 5 metri din depozitu de explozibil, pana sa ne dam seama ca lanterna de la telefon nu e suficienta, si cainele e enervant de energic. Am fost si la Durau, la lansarea aia de carte. Am fost la cimitir, am gustat cirese vechi, am mancat alune inca necoapte.

Pe 29, de ziua Melaniei, am fost pe Ceahlau, fara Mitza:)). Am gustat gin, e oribil, am jucat carti si am ascultat povesti pana noaptea tarziu, cand mazacu ala de cabanier s-a gandit sa vada daca nu cumva am rupt clanta. Si am rupt-o. Unul dintre noi, bineinteles. Sau unii. Si am spart si un geam. Tot unul dintre noi.

Vai, e superb acolo sus, cand stai si te bate vantul. Cat de tare poate sa bata! Si te dor oasele, si iti mor cariile, si iti pierzi simtul vezicii, dar tot nu te urnesti de acolo. Pt ca e frumos. Si zambesti. Si nu esti singurul. Si atunci te bucuri.

Septembrie

Asta ar trebui sa ma sperie? Ooo, ba nu. Am castigat in sfarsit un pariu. A inceput scoala. Si ce? Oricum urma sa fiu un pierde toamna. Dupa un tur de forta pe la usile “localurilor” orasului, am ajuns in eterna si fascinanta gradina de vara. Dupa doua beri, credeam din nou in monstrul de sub pat. Si asa am intrat la banca aia cu verde de langa Mac. Eu si Mitza, bineinteles. Nu-mi faceam griji decat pt faptul ca mirosind a bere, functionaru sa nu ma dea afara cand ii cer detalii pt un imprumut de 30 000 de euro. Dar a fost suficient de amabil incat sa nu o faca. Multumesc! Totusi, cealalta banca a avut mai mult succes decat voi:). Si eu raman la BT, din motive subiective.

Octombrie

Deeeja?? Pai in octombrie a fost ziua Mariei, nu? I-am luat cu totii un neon de-ala cu ultraviolete. Si ea l-a lasat in clasa:|. Pana dupa vreo doua saptamani daca nu mai mult. Anyway, am fost la cabana. Si m-am imprietenit cu Graham, care nu e un caine, e un englez, om. Am ascultat System of a Down, si am gustat vin. Apoi am mancat tort, ca doar e aniversare. Si am adormit cand eram toti 15 la pensiune la tv sa ne uitam la meci. Cica.:P dimineata m-am gasit mazgalit tot pe fata cu markeru. Crap!

Dorul creste, speranta creste, iarba scade.

Noiembrie

Stai un pic! Asta e luna trecuta. Sigur n-am sarit cateva? Fuck, pai, in noiembrie a fost fain, ca au fot zilele liceului si iar am castigat la concursu de fizica. Si dup-aia a fost spectacolu ala naspa de sfarsit de saptamana, cu aia penali si tipa care canta ceva de la Britney Spears.

La sfarsit de luna, am avut un incident amuzant. Stiti ca a fost chestia aia in sala festiva pt 1 Decembrie. Da, da, nu gresesc, in noiembrie s-a tinut. Si erau acolo in fata Bui, Ciubix, ala de-i dirig la 12 D si masca. Initial am crezut ca a turnat cineva din greseala o roaba de beton inca moale peste ea, si de vreo 5 minute s-a intarit. Era absolut nemiscata. Incep aia sa palavrageasca. Stateam intre Dude si Kitty. Aveam romanu in mana, citeam. Ei nu aveau asa ceva, asa ca incercau sa se amuze. Era cancerigen de plictisitor. Toata lumea stie ca ne-am unit la 1918, ce naiba?!?! D si K incep sa imi inchida cartea, pt amuzament. Fireste, incepem sa vorbim.”da' pana cand?!?”. Radem. Mai vorbim putin. Continuam sa radem. Se intampla din cand in cand, sa zicem, o data la 5 ere glaciare, sa dam peste un miracol. Piatra se tranforma in creatura cu picioare si se misca vioi chiar spre noi. #:-s, s-a oprit pe randul din fata. Continuam sa vorbim, dar mai incet si mai pe ascuns. … (:| … in sfarsit, se termina. Dam sa iesim, civilizat si fara sa dam din coate, cand, mai lent fiind, o vad pe Kitty oprita in fata unei pietre. Ma scuzati doamna directoare, dvs erati! “Bla bla bla...zambesti, huh? Bla bla bla...(:|” “pai...eu citeam...:) :) :)” “o sa ii spun dnei prof sa va asculte la mate..bla bla bla, sa va vad cum zambiti acolo” “:) :) :)”

plictisitor, asa-i?

Decembrie

well..Decembrie inca nu e gata, dar pana acum a fost destul de frumos. Incepe sa imi placa cuvantul “frumos”, si cred ca e in special datorita lui Decembrie. Pana acum, scoala a decurs bine, ziua lu' Dude in Cage a fost...tare!...desi a fost in Noiembrie, sfarsitu de scoala a fost chiar fain, prin faptul ca n-am tinut mate in ultima zi. Apoi ne-am intalnit toti in 74 si a fost … entertaining. Am fost la dentist...si mi-a zis ca in loc sa imi faca o masea, imi face trei. Ca-i totuna pt buzunarele alor mei, zice el. Eu zic ca nu, dar … anyway...Craciun Fericit, ca-i aici ni, si An nou Muuult mai Fericit, ca-i si el pe-aproape.

Acu ca am terminat cu lunile, vreau sa zic si per total cateva “imi pare rau”:

imi pare rau ca:

is asa de lame cateodata si n-am cuvinte;
nu gandesc inainte sa vorbesc;
nu vorbesc ceea ce gandesc;
ma cert cu cine nu trebuie;
nu sunt cum vreau sa fiu;
nu scriu suficiente ganduri;
uit asa de repede si nu am atentie nici cat o oaie in fata unui tren in miscare;
nu reusesc sa imi intiparesc in minte ca nu oamenilor tre sa le fie frica de animale, ci invers;
nu am scris propozitia de sus mai scurt;
gandesc asa de incet cand e multa lume pe langa mine;
sunt atat de vulnerabil cand vine vorba de ea;
am pierdut pariul ala din aprilie;
am fost tot anul un om rau, am dezamagit si am lasat balta;
nu o sa fie nimeni care sa citeasca asta pana la capat sau in intregime, si sa isi dea cu parerea;
sunt atat de dependent de vise, lumi paralele sau chiar inexistente;
sunt superstitios;

nu imi pare rau ca:

imi plac pisicile;
ma port ciudat, dupa unii;
nu imi place matematica;
beau laptele copiilor de gimnaziu;
iubesc;
sunt complet pe langa;
multi cred blogul meu o prostie;
a incetat sa-mi mai pese ce cred altii despre mine;

leapsa:)

2008-12-20T19:47:00.000+02:00

auu..nu trebuia sa dai asa tare! am inteles din prima. ok..ok..iti zic ce carte am citit ultima data.
e vorba despre "Regina Margot" a lui Alexandre Dumas. ei zic ca e una din capodoperele lui, iar mie personal mi-a placut foarte mult. e plina de nobili si aristocratie, viata la curtea regala, iubiri ascunse si intrigi malefice, iar eu pur si simplu iubesc chestiile astea. iar cand sunt scrise de maestrul Dumas, ma inclin cu respect. va recomand cartea ;).

acu citesc "La picioarele esafodului", tot de Dumas. e ceva mai scurta si pana acu am aflat ca e legata de un violonist.

spor la citit, dragi bloggeri si deocamdata Craciun Fericit, dar poate mai scriu pana la Craciun.

iarba si soare

2008-12-13T19:41:00.000+02:00

ma simt influentat de articolele septimiei, cu propozitiile ei scurte si foarte metaforice. nu pot sa zic inspirat, pt ca nu ma determina sa creez ceva..de-al meu, ci dimpotriva ajung sa scriu ceva asemanator ei. si nu-mi e deloc caracteristic, stilul ei caracteristic.8-} de aceea, trebuie sa ascult Bach acum, ca sa ma zapaceasca cu fuga lui la orga si sa imi readuc ideile in cap. am vazut un film, azi. frumos, pt ca aveau oamenii haine frumoase si erau frumosi. adica frumoase. de fapt, e frumoasa. dar nu asta conteaza:)). zicea tipa despre libertate ca...nu poti sa ai libertate pe jumatate, ori e completa, ori nu e. si o compara cu moartea, care bineinteles ca nu e ceva aproximativ. si iubirea, fireste. .....
totusi, soarele se stinge iar acordurile ascutite aruncate in vant de ultima stralucire vegheaza inca asupra paturii de pe iarba. acolo unde e. pt ca iarna e ca o perioada fara iarba, desi chiar asta e. cel putin la noi. dar iarba poate avea mai multe intelesuri. la fel cum am numit mai demult sentimentele valuri, pt a scrie mai usor, asa numesc acum sentimentele iarba. dar cum iarba si valurile sunt doua creaturi diferite, asa si cele doua sentimente se disting intre ele. si totusi iarba contine multa apa, iar valurile sunt doar apa. asta face ca iarba sa fie mai evoluata decat valurile, intr-un anumit sens. pt ca nu poti evolua in mai multe sensuri. e imposibil, daca nu esti Dumnezeu. iar El nu are nevoie sa evolueze, pt ca e maximul, spre El evoluam toti, intr-o directie sau alta. si iarba, care are mai putina apa decat valurile, e completata cu acel ceva numit vorba. cuvant. gand pictat. sunet adunat. o iau razna.
of, si ca de obicei trebuie sa ajung la o concluzie. imi doresc ca intr-o zi, sau noapte, sa ajung la sfarsitul articolului si sa nu am o concluzie. sa fie...diferit. dar momentul nu e acum, si asa spun ca...ca iarba e facuta pt acele clipe cand stai si iti vorbesti sentimentele, iar marea, valurile, pt clipele cand nimic altceva nu exista, decat zgomot si.... valuri :).
disclaimer: Septimia, stii ca imi plac articolele tale, nu ai niciun motiv sa te simti ofensata:).

timpul e aiurea

2008-12-12T19:58:00.000+02:00

Timpul este inexistent. gaselnita medievala, nascuta din dorinta de a controla lucrurile intr-un mod obsedant, aproape idolatrizant. totul incepe pe la...hmm...nici nu mai stiu, dar la mine a inceput devreme. oricum, a fost atunci cand am vazut prima data un ceas cu ochi capabili a intelege. si am incercat sa invat cum se citeste, bineinteles, cu ajutor, ca nu-s geniu. desi cred ca si geniile invata de la cineva sa citeasca ceasul. mai putin nenea de la Rolex, sau Brietling. Sau Tag Heuer. Sau...oricine de teapa lor. Nu cred ca ei au avut, ca si mine, ceas digital ca sa nimeresc de fiecare data ora exacta si sa ajung acasa la timp. imi amintesc, amuzat, de un om de pe strada mea, RIP, care purta ceas dar nu stia niciodata sa-l citeasca. daca il intrebai cat e ceasul, el ti-l arata, pentru ca nu stia sa-ti spuna. de fapt, nu stiu de ce l-ar fi interesat, om simplu fiind.
ne-ar simplifica foarte mult viata lipsa ceasului, a timpului. ar trebui sa mergem dimineata la scoala, iar la amiaza sa ne intoarcem. atat. fara sapte jumate, fara unu jumate, doua jumate, trei jumate, whatever. chiar si telefoanele mobile ar fi mai usor de folosit, pt ca ai avea mai mult loc pe ecran pt o chestie faina, lipsind ceasul. si cum ar fi daca la *115# ti-ar zice: "Mai ai destul timp de vorbit national, pana peste 5 nopti, seara"? eu zic ca ar fi foarte cool.funky.smecher. ce mai...omenesc!
Asadar, cand incepem revolutia? * :D

a disparut vantul?

2008-12-07T17:41:00.000+02:00

si ce? si io l-am vazut, si stateam mai departe decat tine. ma protejam, pt ca batea vantul. vantul e necrutator uneori, imprastie frunzele, imprastie ploaia, imprastie zapada. ZAPADA !?! cum sa fii asa? trebuie sa ucidem vantul. dar totusi, fara vant e posibil sa nu mai vina zapada. ce o sa facem atunci? ce o sa fac atunci? purificatorul suflu rece, care face hainele, parul, sa miroasa frumos. face crengile sa pocneasca sub greutatea perfeca a celor sase raze a stelei fulgului. miraculoasa intamplare a facut ca pisicii sa i se schimbe blana, sa i se ascuta ghearele, sa poata sta pe gheata, sa poata desena oameni de zapada cu zgarieturi fine si suave. libertatea Lunii, stralucind deasupra aerului inghetat face ca neonul profan, gretos de galben din fata blocului sa para comunist, ingradit, ca o maimuta urata inchisa intr-o cusca rece.
totusi, fara vant, e posibil ca zapada sa nu mai plece. sa va vad atunci, bucurosilor, tristilor si ursilor panda. zapada straluceste, luna se aprinde, e vremea sa ne trezim si sa mergem afara. sa alunecam pe gheata, sa ne invinetim, sa ne bucuram de briza. copacii zambesc. imbraca-te si pleaca, maine e o veche zi.

Licurici

2008-12-05T19:46:00.000+02:00

bucurie. ce e bucuria?intrebare interesanta, cel putin inexistenta. pt ca toti o data si-o data experimentam bucuria, asa ca stim cu totii ce e aia, cu ce se mananca, cu ce se asorteaza ( e vina lu Maria, toata saptamana a venit asortata (>_<) ), in fine cu ce vrei tu. deci...stim? stim...aiurea, nu stim! credem ca stim, si credem in ea. la fel cum credem ca exista Mos Craciun, dar nu stim. mda..pt cei care cred in MC. eu cred. dar, e bine sa credem asa, orbeste. in principal pt ca nu am avea de ce sa ne punem intrebari despre existenta ei. si nici nu ne punem. ce, te-ai intrebat vreodata de ce nu esti bucuros(oasa) sau de unde vine bucuria aia si de ce vine? nu cred. eu nu. mai mult, mi se pare titanic de greu sa te gandesti la altceva atunci cand esti bucuros. pur si simplu iti fura gandurile, mintea, degetele,totul. ajungi sa faci lucruri ciudate. nu chiar asa ciudate, totusi...
Bucuria e ca un licurici. n-am vazut de foarte mult timp licurici. tin minte ca eram la mare, si prin boschetii aia de pe faleza erau licurici. pe-atunci nu mi-am dat seama ce is. sau mi-am dat, dar nu le-am dat prea multa importanta. oricum, ziceam ca bucuria e ca un licurici.. nu e, apoi brusc se aprinde, incalzeste prin culoarea ei, lumineaza prin stralucire, cucereste prin frumusete acaparanta, unica, si sfarseste prin a se stinge, mai devreme sau mai tarziu, mai repede sau mai lent, cu sunet sau fara."and they were all yellow..uu...". stii ca sunt unii care prind licuricii in borcane. egoistii! poate unul din ei era licuriciul meu, care urma sa ma inveseleasca pt azi, si maine, Mos Nicky fiind. dar de data asta, printr-un efort supranatural al naturii, si supraomenesc al meu, am reusit sa fiu mai rapid decat egoistii, si m-am asezat de pe la ora 13 sa imi privesc licuriciul. de atunci, numai bucurii. a avut mai inainte o tentativa de stingere, dar si-a revenit.
Dar eu sunt prevazator oricum, si am tot timpul un licurici pe care sa il privesc in caz de mahnire ;). si nu il tin in borcan. e liber, si cu mine. asa cum ar trebui orice licurici sa fie, liber si dependent.
"and the spies came out of the water..."

are we human? or are we dancer..?

2008-11-24T22:12:00.000+02:00

tocmai ce am terminat de vazut The O.C. . toate 4 seriile. acuma...desi toata lumea stie, mie tot mi se pare de mentionat :P ..cele 4 sezoane le-am vazut intr-o ordine putin ciudata, adica prima data S4, apoi S3, S1 si la sfarsit S2. totusi, am inteles cam ce era de inteles, si a reusit sa se plaseze sus acolo, la serialele mele preferate. might be lame, dar mie tot imi place:).
pt astia care v-ati uitat..tineti minte ca intr-un episod au cantat The Killers, acolo in baru ala, a lu Alex :>. aveau o melodie faina si pe atunci, da' mie imi place una care o tot aud la Guerrilla, Human ii zice. o pun aici sa auziti si voi. e chiar faina. in rest..nu stiu ce sa zic de trupa...banuiesc ca e ok.stiti voi mai multe;)

The Killers - Human

modern life

2008-11-23T19:57:00.000+02:00

Imi da tema la engleza, profa, de fapt ne da la toti, da io o scriu pe blog. nu stiu daca is singuru, da' nu prea ma intereseaza pt ca...nu vreau sa stiu ce scriu ceilalti. pt ca nu ma intereseaza. uite..io aici expun mareata opera de arta sub-subterana, tema mea la engleza despre, citez: "write an article about the positive effects of modern day living. In what ways are we happier than the previous generation?". asta ca sa stiti despre ce ii vorba :).

What about modern day living? Is it modern at all? Well, that's a question I'd like to find the answer to. In my opinion, the way we live nowadays is a reinterpretation of the way our predecessors way of life. But in modern terms. I don't know if we are happier than our elders. Specially in our private life, we are less happier, mainly because we're living in the 21^st century, which is also named the century of speed. The problem is in which ways is the speed used. We use speed in leaving home, we use speed in reaching our workplace or school, we even use speed by phone-calling someone instead of seeing that person. This leak of face-to-face moments made us even forget who we're talking to. That makes us isolate ourselves and decreases our happiness level. But this is not the only way our modern life influences our way of living. There are also many good things about it. For example we have television and internet which is are wonderful ways of entertaining and learning. You can find huge archives of whatever you want on the internet, and is impossible not to enjoy something. If you are one of those unique cases in which you are not able to use the computer or the remote control, don't panic, we now have cinema and we still can enjoy theater and symphonic concerts or even opera. And yes, the mobile phone also has a good side: you can talk to people you want to talk even if they are miles away from you.

In conclusion, I can say that are many modern ways of being happy but we shouldn't forget the old ways, because they were also made for the same purpose and maybe their creators were people smarter than we are.

----------------
Now playing: Maria Mena - Nevermind Me
via FoxyTunes

soarta, numai ea

2008-11-14T19:59:00.001+02:00

"Madness is like...gravity: all it takes is a little .. push :)" - LE: found it!

Sa tii un blog pe picioare implica o oarecare responsabilitate. bine, nu e foarte mare, dar e acolo, mica si sfrijita(:>), ca un pui de curca udat cu ulei si lasat in frig, iarna. aaaamm...da. eu cred ca pe puiu asta de curca il cheama "scrie ceva pe blogu ala daca tot il ai". e un nume cam ciudat, si adevaru e ca nu m-am gandit prea mult inainte sa i-l dau. dar, numele-i e dat, si asa ramane:).
soarta. ce e soarta? nu va intereseaza, o traiti in fiecare zi si nu o bagati in seama. ei bine, soarta! i-am auzit pe multi zicand ca nu cred in soarta. parerea mea e ca soarta a vrut ca tu sa nu crezi in soarta. soarta e tot ce faci. daca nu iti place sa ii zici soarta, poti sa ii zici vointa divina. dar din moment ce inseamna acelasi lucru, eu merg pe varianta mai scurta. soarta a vrut sa merg pe varianta mai scurta;). si soarta vrea ca tu sa citesti astea acum. si nu mai tarziu. pt ca nu le poti citi mai tarziu. deja le citesti, si asta e acum. ma simt fericit, de parca as fi descoperit America, genul ala de fericire, desi stiu ca nu-s io ala inovativ, cu idei briliante. dar, daca nu ma invinuiesc pe mine, invinuiesc soarta. mi-am adus aminte chiar acu de o intamplare petrecuta acum cateva luni. eram inca in timpul scolii..adica inainte de vacanta de vara. si, fiind pe messenger, intru pe un prieten si ii zic ca "vreau sa vorbim despre ceva". era ceva aiurea, o concluzie a unei intamplari precedente, si mai mult, fara nicio legatura cu niciuna din parti. dar, n-am apucat sa ii zic despre ce e vorba, si a deschis un alt subiect...sa zic...evitabil pt mine acum. atunci nu. eram chiar foarte..introdus:)). dupa scurt timp l-a inchis, rece si urat, ca puiu de curca. de fapt nu a fost urat, dar mie nu mi-a placut. si n-am mai apucat sa vorbim despre subiectul la care ma gandeam eu.
Din povestioara ce tocmai v-am zis-o, eu zic ca se evidentiaza foarte bine soarta. stiti voi cum e..., vroiam sa vorbesc ceva, dar soarta a considerat ca trebuie sa vorbesc despre altceva, si iata ca am vorbit despre altceva. la fel cum soarta a vrut sa uit un citat care mi-a placut, si acum trebuie sa ma pun pe cautat pt ca tin neaparat sa il scriu aici. soarta a vrut sa cititi, dragi cititori. dati vina pe ea daca nu va place.
e frig ... afara.

----------------
Now playing: After Forever - Between Love And Fire
via FoxyTunes

articol cu ghilimele - despre vicii

2008-11-13T20:52:00.000+02:00

conform DEX-ului, viciu inseamna o sumedenie de lucruri. chiar sunt foarte multe. eu insa, ma leg de cele uzuale: fum, alcool, aaa, droguri... e un subiect cam delicat, cred eu. si cu cateva minute in urma aveam niste idei care m-ar fi scapat de pauza asta de acu. pauza de fraze coerente, bineinteles. doar ca atunci mancam, si cum mananc la masa, si masa e in bucatarie, nu am putut scrie. e complicat, stiu :). totusi, vorbeam de vicii. nu inteleg...desi eu nu inteleg mult prea multe lucruri pt a le expune intr-un articol, sau in mai multe...nu inteleg de ce exista notiunea asta de "addict" ahm... de "nu ma pot lasa" sau... "dependenta" ( nu stiu de ce am pus in ghilimele). daca vrei sa te lasi de ceva, te lasi. nu? nu stiu cum te poti atasa de o tigara, sau de un pahar de .... ceva. e lipsit de orice valoare. nu conteaza, oamenilor...nu.. si, cum adica, ai fumat o data, apoi o sa vrei si a doua oara, si a treia si a patra si tot asa, pana ajungi sa dai foarte multi bani zilnic pe un pachet sau mai multe. te lasi, simplu. zici ca nu mai vrei, si nu mai faci lucru ala. trebuie sa stii intotdeauna sa te opresti. trebuie sa ai controlul. de fapt, ai intotdeauna controlul. si da, exista si momentul in care il pierzi, si atunci e un moment foarte important, fooaaarte important. ei bine, atunci trebuie sa ai cojones si sa ceri ajutor. daca esti las, si mizerabil, si jegos si nu ceri ajutorul, o sa mori. si pt ca ti-ai cauzat singur moartea, o sa fii un sinucigas. in ultima vreme mai toti sinucigasii sunt considerati emo. nu vrei sa fii considerat emo, nu-i asa? e destul de penibil. o sa rad de tine. :)
In concluzie, iata doua variante:
1) nu te apuci niciodata de "prostii";
2) daca te apuci, totusi, relaxeaza-te, bea un ceai ( vezi ca e bun in "kashmir"), apoi gandeste-te cum sa te lasi. daca n-ai idei, mai gandeste-te. daca totusi nu-ti vin, si lumea iti zice ca esti cam "livin' on the edge", cere ajutor.

lalalalala...lalalalala...lalala..lala..la.lalalalalalala !!!
----------------
Now playing: Coldplay - Ladder To The Sun (Live)
----------------
Now playing: Coldplay - Gold In Them Hills
via FoxyTunes

iremediabil. poate doar cu putere divina, sau apocaliptica

2008-11-09T19:44:00.001+02:00

Ce inseamna pt tine international? sau, mai bine zis, la ce te gandesti cand auzi international? la o singura tara? la doua, maxim, incredibil? eu ma gandesc la cel putin o suta, sau fara sa exagerez, douazeci. ei bine, uite ca stimatii organizatori ai "Expozitiei INTERNATIONALE de carte" din frumosul nostru oras gandesc altfel. gandesc ca tine, poate, cum ca international = max doua tari, sau natiuni bineinteles.
ieri trebuia sa merg la o expozitie(sa fi fost lansare, sau prezentare?) de Linux, o varianta a lui. doar ca am ratat ocazia, fiind indrumat spre Teatrul National, la ora 5. nu e vina indrumatorului, in niciun caz, nici a mea, cred. e vina celor care ne-au chemat in sala festiva vineri, dupa prima ora de info. uite, fac o paranteza maaare si iti explic :) (cum avem vinerea doua ore de info, in prima am dat un scurt test, dupa care am vorbit. printre vorbe, profu ne-a aruncat o informatie cum ca o sa fie prezentarea asta. eu am auzit un 5, altii au auzit un T.N. . am presupus ca e la 5 dupa-amiaza, la T.N. . si m-am dus) . oricum, la T.N. , sambata, la ora 5, era in desfasurare expozitia de carte mai sus mentionata. internationala zici, huh? ce zici de 10 volume scrise in engleza, 30 (sunt generos, foarte generos) de volume scrise in romana, si restu scrise in maghiara fluenta. si erau multe, crede-ma! stiu, incerc sa ma obisnuiesc, si ma lupt alaturi de resemnare pt acceptarea acestei anomalii normale, zic ei, dar mi-e greu. sincer. as fi vrut un pliant macar scris in materna mea limba. unu. sau jumate. o hartiuta de marimea unu pachet de Tic-Tac. am primit doua reviste in maghiara, din care fireste ca n-am inteles nimic. stateam ca prostu la semafor si ma uitam zambind la poze (erau rashi :X). dezamagitor.

The 5th of November

2008-11-06T16:50:00.000+02:00

Remember, remember the 5th of November.

Like it couldn't be any better after a week of deep shit school and half a week of extraordinary good school milk, Wednesday, the 5^th of November, we began a train trip of about 60 minutes, no further than Ideciu. Actually, the station is called Idiciu, a fact I didn't manage to figure out, not even after three times of visiting the nice, calm, silent, warm and cold, fun and even funnier, secret XI-B's getaway.

More about the 5^th of November you should know by yourself if you're English, from the internet or other information sources if you're from the English speaking countries around the world, or don't give a damn about and less if you're from Romania. But, for the Englishmen is a really big holiday. Apart from the historical meaning, Bonfire night also represents the day of Democracy in England. And I think also in Scotland and that good-for-nothing Wales.

The fact is that on the 5^th of November (geez I'm repeating myself) 1605, a group of catholic freaks, led by a guy named Guy Fawkes, had in plan to burn down the Houses of Parliament in London, with the Royal Family inside. I have to mention that the King (can't remember H.R.M.'s name) was protestant, maybe even Anglican if not Lutheran. But, Guy had been caught by some other guys, and he didn't manage to set on fire under the Parliament. Because he was judged and convicted for treason (d'ooh), he had his ass burned on a stick. After being tortured. And poked in the eye. And I think that's all about that specific day. Since then, it's a tradition to make a bonfire or a campfire or whatsoever on bonfire night. A friend of mine(ours) told us that on that night, if you take a flight over the countryside of England you will see the ground very similar to the sky, filled with little or bigger lights, and a lot of smoke.

Enough talking about history, what happened happened.

Now, recent history, meaning yesterday! We took a train to Ideciu, there we met our friend from England who's party we were going to join. We met his wife (am I wrong?) on the train, and we spoke about tons of stuff with her, including harming animals and teachers. Then, we put the wine on the fire, we let it boil a little, added spices, as “scortisoara, nucsoara, cuisoare” and transformed it into “vin fiert”. Then, as the night fell down we put the potatoes in the fire, raw as they were, then we ate them. With margarine, and zakuska and bread. We had a loooong talk, we had a great time, great laughing and more or less good jokes. Our hosts managed to get another animal off the streets, which I named Gerry, but in the end its name was still unknown. We almost lost the train back home, but at the end of the day turned out well, because even if we bought tickets for second class, we traveled in first class =D. We fell asleep on the train, we took pictures which I hope I'll upload soon on the blog and we got scared when we saw a station on which was written “Targu Mures”, but fortunately it was the wrong one, so when we got off the train, we did it in the proper station. The way back home was simply boring, so I shouldn't have mentioned it. I got home, I fell asleep, again, and in the morning, when the clock rang, I was completely wasted.

Nice day yesterday. That's what I'm going to say. Everyday.

P.S. : in the picture you can see that guy...aaa... Guy Fawkes.

And in the end, a little song I found on the net:

Guy,Guy,Guy,

Poke him in the eye,

Put him on the bonfire,

Let him die!

Now playing: AC-DC - T.N.T.
----------------
Now playing: AC-DC - Shoot To Thrill
----------------
Now playing: AC-DC - Moneytalks
----------------
Now playing: AC-DC - Let There Be Rock
----------------
Now playing: AC-DC - Jailbreak
----------------
Now playing: AC-DC - The Jack
----------------
Now playing: AC-DC - You Shook Me All Night Long
----------------
Now playing: AC-DC - High Voltage
via FoxyTunes

cica gluma...

2008-11-04T20:46:00.000+02:00

:)) intr-o dimineata, vorbea maica-sa cu fi-su:
- La multi ani!, mami..
- Mersiiii. cum de cateodata esti asa de scump? ;;);;)
- E vina inflatiei :|.

=))=))=)) nu va zic autorul:>
mie mi s-a parut fooaaarte amuzanta, am ras si-am adunat prafu de pe jos un mileniu cred.

----------------
Now playing: H.I.M. - Close To The Flame
via FoxyTunes
----------------
Now playing: H.I.M. - Buried Alive By Love
via FoxyTunes

Povestea unui bec

2008-11-03T16:50:00.000+02:00

Uite aici link-ul la un articol nou, pe un alt blog. Nu pe "un alt blog...", pe "wet match". foarte tari articolele de acolo, scriu impreuna cu o prietena :)
Povestea unui bec

microfon

2008-10-23T19:06:00.000+03:00

Si cum tocmai mi-a venit inspiratia(ei sunt de vina), si cum tocmai am lasat un comment. e noapte, s-a innoptat acum, instant sau oricum altfel, dar e sigur noapte. noapte. negru. stele.alb. le-as putea numi probe de microfon, doar ca nu e niciun microfon. vezi tu vreunu? eu il vad, dar e sus, si deconectat. ha! ca mine..nu-i asa? nu..n-ai de unde sa stii. dar eu stiu. voi ma vedeti, profanilor:), dar eu nu va vad, pt ca nu am ochi. sunt sustinut acolo sus, fara sa depun niciun efort. ah, sperati sa scriu ceva, nu? ei bine, mai asteptati. a sunat bucata aia nenorocita de plastic, si s-a dus tot. sau... inca putin...parca se intoarce...da. o clipa, sa intind mana. aaaaaassa! unde ramasesem? nici macar nu ma tin de ceva, are grija gravitatia de toate nimicurile astea lumesti, eu pur si simplu stau. si stau acolo cu zilele..si noptile. nu, noaptea merg in camera aia de care v-am povestit mai demult pe blogul melaniei. dar ziua, nici macar nu ma sinchisesc sa merg la scoala. nu pot sa vorbesc cu tine. tu ma vezi, dar nu sunt eu. eu sunt aici sus, pe lemn, sau pal, ce-o fi, si stau, neavand nicio legatura cu lumea ta. poate doar aerul ne mai leaga. si soarele prin razele lui. si gandul prin undele lui. ar trebui sa ma apuc de treaba, orice treaba ar fi, dar trebuie sa o fac, e foarte important. n-am ce zice..stau aici, sus, oarecum singur, pt ca nu i-as numi pe astia companioni de orice-ar fi, si privesc fara ochi spre jos. stau deconectat. do your best, nobody will see, I will notice :)
---------------- Now playing: Coldplay - Easy To Please via FoxyTunes
---------------- Now playing: Coldplay - Brothers And Sisters via FoxyTunes
---------------- Now playing: Coldplay - Bigger Stronger via FoxyTunes

advertising

2008-10-20T16:12:00.000+03:00

Vand iriver E100 8gb si PSP Phat + card 2 gb. ah, la iriver dau casti in-ear Philips, foarte bune, si scumpe de altfel. trimiteti un e-mail la sorescu.paul@gmail.com sau intrati pe mess la paul_sorescu pt detalii. :)

no more McDonald's

2008-10-18T15:11:00.000+03:00

Atat! azi mi-am cumparat pt ultima data ceva de la McDonald's. nu ca n-as fi stiut de mult timp ca au o mancare dezgustator de nociva pt organele mele. si ale oricui altcuiva. am auzit mai demult ca corporatistii astia mizerabili pun o substanta...ciudata in burgeri care impiedica organismul tau sa vomiti tot ce ai mancat din ei. am crezut, cand mi s-a spus, dar nu am fost convins sa nu mai merg sa cumpar de la ei. cateodata..hoinarind prin oras, dau de mac, si daca tot is acolo zic ca .. sa intru sa imi iau ceva. toate produsele lor sunt atragatoare, gustoase, satioase, ambientul e destul de placut, preturile mari, dar ce mai conteaza daca dai 5 lei sau 2 lei pe niste cartofi prajiti. la mac is mai buni :|. foooarte gresit. la mac is mai RAI! sunt sigur ca nu spun nicio noutate prin articolul asta, doar ca m-am hotarat sa scriu despre subiectul "mac" dupa ce azi, terminand de mancat un Royal cu cartofi, mi-a mai ramas niste Coke in pahar, si am zis ca il iau pe drum. m-am ridicat, mi-am luat geaca, si prietenul cu care eram mi-a atras atentia cu o gluma pe seama locului de petreceri pt aia mici de la mac. nu apucasem sa duc tava la cos. cat timp eram atent la gluma, vine un garson si imi ia tava cu tot cu suc. :| nu m-am dus sa fac scandal, nu sunt genul, desi dupa cate am auzit as fi primit un suc plin inapoi. dar totusi, puteam sa imi las toata mancarea acolo, si pt ca m-am ridicat de la masa, nu inseamna neaparat ca am si plecat. poate mi se facuse frig si vroiam sa imi iau geaca pe mine. :| exces de zel. exagerat exces.
Voi puteti merge in continuare la McDonald's, am vazut ca acum sunt cu o campanie de publicitate bazata pe protejarea animalelor pe cale de disparitie. riiight! mai e si banner-ul ala lipit de perete cu Jacobs, cica "rain forest alliance". rain forest alliance my ass! ca sa faca mai multi hamburgeri, au nevoie de mai multe vaci, si ca sa tina mai multe vaci, au nevoie de mai mult spatiu. ia ghiciti unde au ei acest spatiu! bineinteles, ca doar e "la moda", taie bucati marisoare din "rain forest", aia pe care ei sustin ca o protejeaza atat de pios. pf, pt un rahat de sandwich pe care l-as vomita daca nu ar pune mai multe chimicale in el. ce fericit trebuie sa fie ficatul meu, acum cand i-am promis ca nu mai mananc de la McDonald's.

----------------
Now playing: Gathering - Forgotten
via FoxyTunes

tipic

2008-10-18T09:29:00.000+03:00

Am o mare nedumerire. Pana cand? e incredibil cum se poate intampla asa ceva, intr-o tara cu pretentii de corectitudine in justitie si cu o presupusa lipsa de coruptie. pt ca e un blog in care scriu despre masini, din lunga lista a nedreptatilor comise in .ro, o sa ma opresc la cazul Logan-urilor de Politie de 70 000 euro. sau 80 sau 60, la cate cifre s-au vehiculat in presa scrisa, la tv sau pe internet, nici nu mai stii ce sa crezi. un lucru e sigur, pretul e mult prea mare, si isi poate da seama de asta orice muritor dintre noi. am cautat pe web niste date mai exact referitoare la dotarile unui asemenea Logan, dar probabil ca e prea devreme sau nu m-am uitat suficient de atent, pt ca n-am gasit nimic. Insa, zilele trecute am citit o stire despre o viitoare masina a Politie americane de pretutindeni, un asa zis Carbon E7. hmm...o fi ea in continuare dimineata, dar e cam mare si-asa contrastul intre ce are a lor si ce are a noastra. Pentru inceput, a lor are un pret MULT MAI MIC, undeva in jur de 70 000 dolari. de fapt ei sustin ca pretul o sa fie intre 20 000 si 70 000 dolari. 20 000 dolari!!! pt o masina cu 300 CP, diesel - da, diesel! - si foarte multe gadgeturi. desigur, foarte multe gadgeturi are versiunea de 70k, dar sunt foarte multe. de exemplu...consola centrala e un mare touch-screen, mai jos mai are un touch screen,:), recunoaste numarul masinii din fata, si ziua si noaptea ( ma indoiesc ca Loganul 70k o face), poate sa ruleze cu farurile stinse, noaptea, fara sa izbeasca o caprioara sau un copil de pe margine, pt ca are Night Vision :> si mai are "girofarurile" alea cu LED-uri care arata..foaaaaarte bine. numai alea arata mai bine ca un Logan per total:|.
Si revin la intrebarea initiala. Da' pana cand?

----------------
Now playing: Various Artists - 06 - Dearest
via FoxyTunes