cicatrice. pe bune

Mi-am amintit azi, printr-un concurs de imprejurari, de o intamplare mai veche. Chiar veche. O intamplare care mi-a lasat un semn care sper ca-mi va ramane acolo pt toata viata. Anumite persoane-imi vin in minte doar doua-se vor gandi mai intai la o situatie ceva mai recenta, dar care a lasat o urma mai adanca si mai vizibila. Ca sa clarific de la inceput totul, desi nu-mi sta in obicei, o sa iti spun ca este vorba despre niste urme/cicatrice fizice. Adica daca vii acum si ma rogi frumos, pot sa-ti arat cicatricea. Sau daca vin eu si ma ofer sa ti-o arat, ai face bine sa accepti pt ca e o ocazie care o ai o data-n viata.
Uite ca am zis cicatrice, si v-am vorbit mai apoi la singular. Oricum nu v-ati dat seama. Bun.. Prima cicatrice cu care va voi face cunostinta este chiar cea despre care mi-am adus aminte azi, in timp ce imi descriam in proza familiara anumite evenimente recente. O poti gasi destul de greu, fiind plasata pe varful degetului aratator de la mana dreapta. In plus, nici nu sunt sigur ca e o cicatrice, pt ca e prea putin vizibila. Am dobandit-o in urma cu vreo doi ani, intr-un pet-shop autohton. Ma uitam la animale(da, poti face si altceva intr-un pet-shop) cand am vazut intr-un colt puternic luminat dihorul. Erau vreo cinci in cusca. Pareau furiosi si fiorosi. Unul dintre ei purta bandana gangsta-style, cu mici strumfi albi pe ea. Era de-a dreptul infricosator. Dar pe el l-am observat ultimul, dupa ce mi-am intins degetul spre un alt dihor paros. L-am mangaiat un pic pe cap, pana si-a dat seama ca sunt om defapt, si pot fi muscat cu foarte mare usurinta. De deget. Noh...m-a muscat, mi-a curs sange doua-trei zile, m-am intors la pet-shop, am intrebat daca-i vaccinat, mi-au zis ca da, am iesit pe usa, am plecat spre casa, am ajuns acasa si banuiesc ca am deschis calculatorul. :)
Cea de-a doua cicatrice despre care vreau sa zic in bucatica asta nesemnificativa de scriere am capatat-o in urma unor altercatii primejdioase in incinta Colegiului Papiu. Mai exact, m-am luptat vitejeste cu colegul de banca pana cand cotul meu s-a apropiat nedorit de mult de perete. Iar in perete era un cui. Apoi cuiul nu mai era doar in perete, ci si in cotul meu stang. Cicatricea e de toata frumusetea, inca mai pastreaza niste umbre rosiatice si e oarecum in relief. De fapt, cam toate cicatricele sunt in relief.
In speranta ca cel mai plictisitor post postat de mine vreodata nu v-a plictisit chiar asa de tare, va invit cu caldura si poate niste Coke cu lamaie proaspat culeasa sa cititi ce voi scrie in continuare pt ca va fi ceva foaaarte interesant. O sa descriu ....... si o sa mai vorbesc despre....... .
Destule indicii. Hai, la culcare ca e tarziu. 22:46 ca sa fiu precis, precum un ceas elvetian din secolul trecut.