as...Craciun

E Craciunul. Din nou, ca si anul trecut, dar fara ca. Nimic nu poate fi comparat cu Regina Spektor, pe On the radio. Ar putea fi melodia noastra. Ar fi, pt ca de fiecare data cand mi te am in minte aud „someone else's heart pumping someone else's blood”. Nu e normal, dar nici tu nu esti. Nu-ti place sa auzi asta de la mine, cred, dar e Craciunul si o voi spune oricum. Nu ma intereseaza cat de gresit s-ar parea unora faptul ca ador „Love actually”, filmul. Precizare uscata. Dar il ador, pt ca e despre Love, actually. Gresesc probabil cand spun anumite lucruri, si gresesc si mai mult pt ca le scriu aici. Totusi ma apar cu gandul ca nu le vei citi inca, nu le vei citi de Craciun, nici de Anul Nou, poate. Si Paw mi-a zis ca toata lumea are asa ceva. Eu as tinde sa n-o cred, desi asa e, de fapt. Mi-a zis cineva ca eu am in inima bucurie. Gresit, dar e si mai gresit ca nu neg asta. Adevarul e, si asta s-ar putea sa va socheze, ca am in inima doar...sange. Rosu, ca vinul cel bun. Ah, ce rau a fost penultimul. Si ultimul diluat. Si marginea rece. Rosu, ca parul tau sub soarele de august. Dar doar sub soarele de august. Si doar prin lentilele mele. Si nu ai parul rosu, totusi, si totusi mi-ar placea sa-l ai, dar nu mi-as dori. Pt ca parul tau ascunde stele, iar stelele sunt foc. Iar focul e rosu. Iar pt ca ascunzi focul il faci mai interesant pt mine. Si oricat de mult mi-ai arata ca nu-ti pasa, si ca de fapt tu esti asa...simpla, dreapta, banala, usoara – eu nu te-as crede. Pt ca stiu cand minti. Razi, cand minti. Razi in spatele ochilor si te simti protejata. Dar eu as pune un nu, mare, in fata a tot ce am enumerat mai sus. Numai cat ma gandesc la ala, si dup-aia la alalalt si tot asa si nu-mi vine sa te mai asociez cu Luna. Dar o fac. Si, din nou, Paw a avut dreptate. Chiar e everlasting. Oricat ai gresi, oricat te-as ura, oricat te-as dispretui, ajung sa neg totul cand te-ntalnesc. Pt ca te astept. Like Christmas. „this song is really long, but it's a pretty song”