Pe roti

Cati dintre voi aveti deja permis de conducere? Asa putini? Nu vroiam sa incep chiar asa, dar nu ma pot abtine sa nu ma laud: tocmai am luat permisul de conducere. Azi am fost dupa dovada. Dar ce e totusi aceasta mitica dovada? Spun mitica pt ca absolut toti aspirantii, de indata ce vad scris pe acel formular "admis", nu fac altceva decat sa vorbeasca despre a doua zi cand vor merge la ghiseu sa isi ridice "dovada". Eu am fost a treia zi, pt ca am uitat a doua. Dar nu asta conteaza. Conteaza ca acum am si eu o dovada si ma pot folosi de ea la fel ca de un permis full-fledged.
Mai devreme, in timp ce imi savuram portia zilnica de hoinarit prin lumea fantasticului intrinsec, am gasit o posibilitate pe cat de amuzanta si practica pe atat de ilegala si revoltatoare. Poate nu chiar asa de revoltatoare totusi. Este vorba de posibilitatea de a intra in orice masina de pe marginea drumului si de a o face a ta. Mi-ar placea ca dovada asta sa poata face lucruri din astea. Din moment ce dureaza numai 14-15 zile ar putea foarte bine sa fie mai mult "editie speciala" si mai putin "editie limitata". Dar simpla insusire a unei masini de pe strada ar fi banala si oarecum lipsita de sens. E adevarat, in caz ca vrei sa ajungi undeva repede e util sa intri in una oarecare. Mai special mi s-ar parea insa sa merg pe o strada frumos incarcata cu locuinte decorate in fel de fel de stiluri si cu o fantana arteziana incercuita de un sens giratoriu pavat cu piatra cubica, si sa gasesc, parcata in fata unui chiosc cu fructe proaspete, o cabrioleta sexy. Un Jaguar E-Type ar fi o alegere inteleapta, dar o Alfa Romeo 8C Spyder ar fi alegerea inimii. Vazand-o acolo, acoperita de roua unei dimineti de iunie, stralucind sub primele raze ale Soarelui, unduindu-se prin suflul vantului proaspat incarcat cu arome de levantica si liliac, sa pot duce mana la buzunarul din spate ca sa scot dovada. Sa ma uit la ea apoi sa ma apropii incet de masina, sa-i incerc usa. Dupa primul contact sa-mi dau seama ca va fi a mea. Ma reped in habitaclu, insfac cheia din sertarul de deasupra climatizarii, pun contactul si astept ca mornaitul fioros al V8-ului sa strapunga orizontul si sa se intoarca la mine cu daruri de la zeii din Orient. O ambalez putin, cuplez a-ntaia si pornesc usor de pe loc, incercand sa nu trezesc cu zgomotul placerii mele linistitul sat alsacian. Nu are rost sa pornesc CD-playerul, e pt amatori. Focul cilindrilor si recitalul evacuarii imi sunt mai mult decat suficiente. Arunc o privire in spate, catre claile de fan insirate pe culmea dealului si imi amintesc de o cladire reala, din oras.
Ah, da, acolo am fost sa imi iau dovada. Dovada ca sunt liber si dupa ce am permis de conducere, liber sa imi imaginez o lume in care o simpla bucatica de hartie poate aduce un zambet pe buze intr-o noapte banala de miercuri. Liber sa cred ca voi intalni acea lume candva. Liber sa spun noapte buna, acum cand ultimul rand a fost scris. Pe maine!