eu vreau cirese

Cateodata pur si simplu trebuie sa lovesc ceva. Conteaza ca esti tu, nu conteaza ca e orice altceva, oricine altcineva. Cum poti fi asa cruda, asa mizerabila? Ca o felie de carne din cea mai gratioasa lebada, tarata prin cel mai mocirlos noroi, in care se scalda cei mai mizerabili porci. Orice pute de la o vreme. Si cateodata pute asa de tare incat e capabil sa imi arda becurile verzi si albastre de la instalatia aia din marul din fata casei. Nu e vorba de ceva personal, desi ar putea fi, desi as avea orice motiv, si orice sambure din mandarina aia acra mi-ar da dreptate. Dar nu e personal. E ceva...igienic, cred. Igiena sufletului si a timpanului. Urlete mizerabile, cuvinte parca vomitate, nu vorbite, si aburi de alcool condensandu-se in milioane de picaturi negre, aspre si respingatoare. Am in minte imaginea unui loc murdar, cu porci tarandu-se in noroi. E de mai multe minute imaginea acolo. Foarte multe. Si am si un nume. Stai linistita, nu e numele tau. E doar un nume. Si am pe limba atat de des cuvintele mocirla, noroi, mizerabil, incat am inceput sa simt gustul pamantului ud. Am incercat si cu cascaval, si nu am reusit sa scap de el. Ai tu vreun alt remediu? Sincer, nu-mi place, si nu e placut deloc nici pt mintea mea sau...altele ale mele. Ajuta-ma sa scap de glod! Si vino...vino..cu o carpa, uda si frumos mirositoare, poate...cirese? Sau orice altceva, nu prea conteaza. Doar ca fiind Craciunul imi doresc multe, si indraznesc sa am si pretentii.

ha...hazliu ca de obicei. Mirosul de scortisoara inca il mai simt, si gustul ala dulce...yummy. Nu mai stiu, parca tu nu ai gustat. Era ceva ce merita intr-adevar. Precum acum merita sa privesti stelele cazatoare si sa iti pui dorinte intr-una. Necontenit. Si sa mergi apoi la ziua unui pusti, si sa ii sufli in lumanarile de pe tort, pt a-ti mai pune o dorinta. Pt ca stiu ca ziua ta e departe. Si ultima data n-ai avut tort, doar o bere. Si o promisiune. Iar apoi sa mergi sa-ti cumperi un ravas, si sa te mai rogi o data inainte de a-l deshide. Si sa ai si putina speranta.

Si uite asa poti transforma furia in zambet sters, supararea in amintire, consolarea in ce-ti doresti cu adevarat si noroiul in cirese. Sau ce vrei tu:).