Bucuria e ca un licurici. n-am vazut de foarte mult timp licurici. tin minte ca eram la mare, si prin boschetii aia de pe faleza erau licurici. pe-atunci nu mi-am dat seama ce is. sau mi-am dat, dar nu le-am dat prea multa importanta. oricum, ziceam ca bucuria e ca un licurici.. nu e, apoi brusc se aprinde, incalzeste prin culoarea ei, lumineaza prin stralucire, cucereste prin frumusete acaparanta, unica, si sfarseste prin a se stinge, mai devreme sau mai tarziu, mai repede sau mai lent, cu sunet sau fara."and they were all yellow..uu...". stii ca sunt unii care prind licuricii in borcane. egoistii! poate unul din ei era licuriciul meu, care urma sa ma inveseleasca pt azi, si maine, Mos Nicky fiind. dar de data asta, printr-un efort supranatural al naturii, si supraomenesc al meu, am reusit sa fiu mai rapid decat egoistii, si m-am asezat de pe la ora 13 sa imi privesc licuriciul. de atunci, numai bucurii. a avut mai inainte o tentativa de stingere, dar si-a revenit.
Dar eu sunt prevazator oricum, si am tot timpul un licurici pe care sa il privesc in caz de mahnire ;). si nu il tin in borcan. e liber, si cu mine. asa cum ar trebui orice licurici sa fie, liber si dependent.
"and the spies came out of the water..."
3 comentarii:
Io pana amu am vazut un singur licurici..fain..la tulghes eram cu bicicletele intr.o seara..:x..:(ti.am mai zis ca.mi place f tare cum suna)b-)
dependent? de ce?independent..licurici8->
nu..dependent de mine, de tine, de oricine:)
Trimiteți un comentariu