Dirty window

Nu-mi aduc aminte ultimele randuri pe care le-am citit, si nu pot spune in ce cadru se desfasura actiunea. Poate tocmai din acest motiv o sa-mi creez singur un cadru, urban de aceasta data. Nu cred sa fi scris vreodata despre ceva urban, desi majoritatea scrierilor au fost compuse tocmai in acest mediu.
Asadar sticla, fier, piatra, caldura, tuse seaca, ochi rosii, sobolani, greata, parfum, frisca, stralucire, fum, tristete, mizerie, ieftin, gust, alunecus, zahar, timp, pizza, riduri, rece, distanta, necunoscut, alb, gri, mici placeri, pret, nebunie, supa la plic.
Nu numai ca e un imagine irealizabila, dar e si o viata de tristete, cea pe care o alegi. Nu stiu de ce continui sa vad intuneric in ochii oamenilor, in spatele acestor ferestre murdare. Parca s-ar fi epuizat stocul de Rivex din toate magazinele din sticla ce ne inconjoara. Te-ar putea face sa crezi ca e o transparenta imbietoare, ca nu au nimic de ascuns. Dar ce poti sa faci, chiar daca stii ce e acolo? La fel stii si cand vezi paharul cu licoare alcoolica in fata ta, perfect transparent, totul la vedere. Dar ce mai conteaza? Oricum il bei, fie ca vrei sa nu, pt ca esti dependent. Nu neaparat dependent de licoarea in sine, ci mai ales de societate. Nu te apuci sa bei singur, pt ca nu bei pt tine. Bei pt ei. Nu iti cumperi un tricou pictat pt tine, ti-l cumperi pt ei. Sau pt ea. Si asta nu aduce fericire. "Nu lasati la indemana copiilor sub 3 ani" scrie pe spatele flaconului de Rivex. Asta inseamna ca nu ar trebui sa-l atingi, dependentule. Nu vezi ca nu mai are niciun efect asupra cristalinului tau produsul asta? Ah, nu vezi, desigur. Atunci ar trebui sa asculti. Mananca pizza cand iti e foame, nu cand te cheama cineva la o pizza, mergi la o petrecere cand te simti in stare, nu cand esti chemat. Invata sa refuzi, si invata sa accepti refuzuri. Crezi ca jeleurile sunt la fel de dulci acum, cand le primesti, ca atunci cand le vrei? Nu sunt. Crezi ca faptul ca esti injurat cand nu ar trebui sa fii doare la fel de mult ca atunci cand trebuie sa fii? Nu doare. La fel cum si o imbratisare e mai moale si mai umana atunci cand e data din nevoie. Pt ca nevoia creeaza placere.
Nu ne putem lipsi de placere. E ca la Bejeweled, daca-l stii;chiar daca aduni placeri mici, aproape insesizabile, din lucrurile care nu-ti sunt necesare, tot o sa ajungi la Game Over. Dar daca ai rabdarea si nebunia de a astepta marile placeri, cu siguranta ca o sa ajungi la You Win. Vopseste incet incet toti peretii gri din calea ta in ce culori vrei tu, si o sa-ti fie recunoscatori. O sa te ajute. Iesi la aer si ucide-ti tusea cu oxigen. Viseaza cu ochii deschisi, apoi cu ochii inchisi. Diferenta e ca visand mai intai cu ochii deschisi o sa ai mult mai multe de visat cu ochii inchisi. Traieste.

Am impresia ca in ultima vreme scriu intr-un stil putin dictatorial, recomand prea mult si dau sfaturi care uneori ma depasesc. Dar stiti vorba aia, "fa ce zice popa, nu ce face". ;)

The movie list

Mi-a trecut prin minte o idee, ca numa de-astea imi trec in ultima vreme, referitoare la un gen de notebook, undeva pe laterala, in care eu recomand un film, apoi recomanzi tu unul, apoi eu unul din nou, apoi tu ... si tot asa. Sa vad pe unde gasesc un astfel de "notebook" ca sa-i pot da drumul imediat. Scopul acestei idei e de a mai aduna niste titluri in filmo-cultura mea generala si de a avea un contact mai usor realizabil cu tine, cititorule. :)


LE: scrie la sfarsitul recomandarii numele; se pare ca widgetu asta nu te stie daca nu-i zici cum te cheama :)

argumente estivale

E veselie. Sau cel putin daca nu e veselie autentica, e o senzatie fina, delicata, de veselie. Ca atunci cand in timpul unei ceremonii solemne cuiva ii suna telefonul si are la ringtone ceva haios. Sau ca atunci cand singura fiind intr-un lan de margarete, gasesti o floare albastra si o iei cu tine. Totul se datoreaza muzicii care te inconjoara, in special celei din interiorul tau, cea care canta chiar si atunci cand in jur e liniste deplina. Hm, mi-a trecut prin minte o imagine a ta stand si ascultand o persoana oarecare in timp ce iti prezinta pe larg evenimentele petrecute in viata ei recenta. Apoi m-am gandit ca nu ai cum sa asculti ce zice acea persoana, si ca de fapt tu asculti muzica de langa vorbele sale. Un fel de cortegiu funerar, care oricat de "funerar" ar fi tot e mai interesant decat mortul.
Parca vorbeam de veselie. Un tunet a fost de ajuns sa ma incurce printre linii si puncte si sa ma faca sa ajung la chestii de domeniul intunericului. Desi chiar e intuneric in timp ce scriu aceste randuri, nu are nimic de-a face cu continutul randurilor. Ba dimpotriva, in timp ce citesti asta as vrea sa ai in fundalul mintii un peisaj de vara insorita, poate cu o plaja sau doar iarba. Sa ai langa tine apa rece, biscuiti si ciocolata dulce. Si neaparat sa-ti amintesti sa iei cu tine niste visine, poate si o piersica.
Sa nu te gandesti niciodata la nemurire in timp ce te deshidratezi in caldura viselor, pt ca e foarte posibil sa uiti menirea ta in calea lor. Sa nu astepti telefonul sa sune atunci cand bateria-ti e descarcata, pt ca nu o sa-l auzi. In fine, sa nu uiti niciodata sa tanjesti, pt ca e esenta trairii in mansarda valurilor.
Soarele din spatele norilor sa pulverizeze miezul lui cald peste ploaia rece, pt a te putea incalzi.

Now playing: Koop Island Blues
via FoxyTunes

Bucurestiul nu mai e ce-a fost. Acum

A fost special. M-am gandit sa scriu un gen de recenzie, daca poate fi numita asa, dar pana la urma ce-o iesi o iesi. Ideea de baza e concertul Tarjei Turunen de ieri de la Sala Palatului din Bucuresti, de care va vorbeam in articolul precedent.
Am fost acolo si va pot spune ca desi nu as numi-o tocmai o experienta unica, a fost ceva memorabil. Stiam ca are o voce foarte buna, ca doar de-aia am calatorit jumate de tara pt a o asculta live, dar nu credeam ca e chiar asa de buna. Am numai cuvinte de lauda pt ea. Si sunt multe.
Pe la cinci jumate eram deja in fata Salii, nu pt ca eram foarte nerabdator sa o vad ci pt ca nu aveam ce face chiar atunci. Desigur, as fi putut sa ma pun sa fotografiez Ateneul, Muzeul de Arta, monumentul ala din fata care am inteles ca are legatura cu Revolutia si strada. Ma bucur sa spun ca mi-am schimbat intrucatva parerea despre Bucuresti in urma acestei calatorii. Vorbeam de Loganuri tunate si alte gunoaie de genul asta, dar mi-am delectat privirea si auzul cu un AC Cobra turat pe Calea Victoriei. Vorbeam de arhitectura asfixiata si ucisa, dar am cascat gura minute in sir la casele vechi renovate si la restul palatelor si constructiilor regaliste inca in picioare. E frumos Bucurestiul, daca il privesti cu atentie. Si trebuie sa il si traiesti cu atentie, de asemenea. Mi-ar lua cel putin patru zile sa il vizitez asa cum imi place mie sa vizitez un oras, mai ales unul de o asemenea dimensiune si greutate. Sa nu uitam ca e totusi capitala unei tari de doua sute treizeci si opt de mii trei sute nouazeci si unu de km patrati suprafata si aproximativ douazeci de milioane de locuitori. Trebuie sa fie o capitala pe masura celor cateva mii de iubitori de arta, a celor alte cateva mii de iubitori de cultura si din pacate si a celor cateva milioane de ignoranti.
Revenind la eventul care a marcat prezenta mea in Bucuresti, vreau sa spun ca mi-a placut faptul ca a avut parte de o securitate multumitoare: nici o clipa nu am simtit ca ar trebui sa-mi tin aparatul foto mai strans in mana. Au fost controale la intrare, apoi agentii de paza erau imprastiati peste tot prin sala si holuri. Nu cred ca a fost excesiv, desi nu pot spune ca la un astfel de concert merge oricine. Prin "nu merge oricine" vreau sa spun ca e un concert foarte mult pt fanii Tarjei, abia apoi pt cei Nightwish sau cei ai rockului/metalului/muzicii clasice . Eu sunt un fan al Tarjei. Nu au fost probe de sunet, probabil le-au facut inainte, concertul debutand direct printr-o piesa. Abia apoi a spus "good evening" si "multumesc". Parea cu adevarat nemultumita de faptul ca nu stie mai mult decat multumesc in romana, dar probabil ca asa se intampla cu fiecare limba a carei tari o viziteaza. A cantat multe piese de pe "My winter storm", a cantat cateva si de la Nightwish din care cea mai reusita mi s-a parut a fi "Sleeping sun". Si pe restul le-a cantat bine, dar instrumentistii ei lasa loc de mai bine. De muult mai bine. I-a laudat ea dar cam degeaba. Cel putin claparul si chitaristul au fost varza. Tobosarul s-a priceput cat de cat, chiar spre bine, iar basistul a fost acceptabil. Era sa uit de violoncelist, fost membru Apocalyptica. Intr-un fel imi dau seama de ce nu mai e membru:). Oricum nu prea s-a auzit ce-a facut el acolo pt ca il acopereau tobele si chitara. Vai!, la Nemo a fost groaznic chitaristul. Trecand peste asta, Tarja, draga de ea, a interpretat in premiera o piesa de pe noul ei album, care apare in doua mii zece, si a cantat chiar ea la clape si bineinteles voce. Frumos moment. A primit si flori din public.
Sala a fost aproape plina, am inteles ca au fost peste trei mii de oameni, si au fost maini pe sus mai tot timpul si aplauze la fiecare sfarsit de piesa. A meritat. Imi pare rau ca nu am avut de unde sa-mi iau un tricou sau chiar CD care sa-mi aminteasca mai intens de event, si nici n-am reusit sa smulg un autograf. Nici n-am incercat prea tare, ce-i drept. In schimb am facut vreo doua sute de poze, din care am pastrat doar vreo cincizeci, restul fiind deplorabile. Nu prea m-a avantajat nici unghiul, nici obiectivul, dar am facut ce am putut mai bine. Le pun aici sa vedeti si voi cam ce a fost.
Inchei printr-o recomandare: vizitati Bucurestiul! Si ascultati Tarja live, pt ca merita.
Bye bye!

Tarja Turunen la Bucuresti - inainte cu 3 zile

Nuu...n-o sa va vina sa credeti. Luni voi merge la concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului din Bucuresti. Eternul si fascinantul nostru Bucuresti.
Sunt foarte incantat in privinta concertului, chiar foarte incantat (am bilet de 2 luni), si abia astept sa vad soprana mea preferata pe scena cantand live ceva...orice.
Ce ma ingrijoreaza insa e orasul. Da, sigur, Tg. Mures nu e chiar un orasel, are si el tiganii lui si locuri intunecate de asemenea(nu neaparat un lucru rau), dar sa fim seriosi - nu se compara. Mi-e groaza de ce oameni o sa intalnesc acolo, mi-e groaza de capitala in principiu. Niciodata nu mi-a placut Bucurestiul. Poate doar atunci cand vedeam fotografii de epoca cu el, cu trasuri, oameni imbracati la moda si cladiri maiestuoase. Acum trasurile elegante au fost inlocuite de Logan-uri "tunate" si fulgerate, Q7-uri, Mercedes-uri ostentative sau mai stiu eu ce cross-over sau SUV care nu-si are locul intr-o asemenea aglomeratie. Oamenii sunt imbracati dupa o moda intelesa gresit, probabil pornind de la ideea "lasa ca e bine si asa" si ajungand la tot felul de...arrghh...chestii...mi-am stricat seara. Apoi cladirile, vai, cladirile, frumusetile arhitecturale. Serios, cred ca ar fi fost material fotografic de foarte buna calitate cu duiumu, dar acum e doar material fotografic menit sa mai adauge o pagina in groasa carte a defectelor Romaniei. Defapt nu sunt defectele Romaniei, sunt defecti romanii.

Aici se presupune ca ar trebui sa raspunzi

Weey, a trecut ceva vreme de la ultimul articol. Chestia e ca am avut acum, marti si miercuri, probele pt CAE, you know..Cambridge exam. A fost..nu va zic, pt ca oricum nu va intereseaza.
In alta ordine de idei, nu stiu daca ati observat dar chiar a inceput nenorocita asta de vacanta. Mi-am facut atat de multe planuri dinnainte incat acum nu sunt sigur ca o sa se mai indeplineasca toate. Si asta kinda sucks. Mi-am cam iesit din mana si cu scrisul, mai ales ca pe langa stresul examenului trecut a mai dat peste mine si o raceala scurta, de doar doua zile. Doua zile al naibii de neplacute.
Totusi, ma simt cheerful si energic, oarecum. As iesi afara sa .. stau, dar e prea cald si nu-mi place. Asa ca o sa vegetez in continuare, poate apuc sa termin cartea asta pana maine ca s-o duc. In curand se face o saptamana peste termenul limita si e rusinos.

Mi se pare aiurea ca scriu ziua, chiar nu am niciun cuvant razlet prin cutia craniana. Si articolul asta, daca poate fi numit asa, e mai mult de incercare...de reintrare in mana:). Ma mai gandesc si poate pe seara o sa scriu ceva frumos despre evenimentul la care voi lua parte luni seara, in fascinantul nostru Bucuresti :-l. Evenimentul chiar e tare. Pun o intrebare asa aiurea.. stiti despre ce e vorba? si teoretic ar trebui sa raspundeti in comentariu pana scriu eu articolul urmator. sincer ma indoiesc ca o sa gasesc vreun raspuns diseara...dar speranta moare ultima.

tentatii dulci

Zboara peste munti, inclina compasul, aluneca pe frunze, scoate capul pe geam, aprinde becul, depaseste sunetul, injunghie briosa, viziteaza blogul, declanseaza diafragma, desfa nasturele, adanceste-ti mana in nisipul ud, composteaza biletul, striveste cireasa, asculta noaptea, asculta ziua, asculta acum, asculta in continuare.
Vreau sa scriu o reteta, mai mult un indrumar gastrolovic, dar cuvintele imi sunt oprite de zgomotul negatiei. NU conteaza asta, e sambata si Soarele e sus. Printre doua picaturi de apa carbogazoasa prelinse pe esofagul uscat, reusesc oarecum sa-mi adun mintile si sa ma autoeduc in tehnica apasarii repetate a tastelor, rezultand niste cuvinte afisate cu ajutorul cristalelor lichide. Versuri incredibile, dar pe muzica nepotrivita, ajung sa fie asemanate unei bucati de carne trantita in mijlocul unui bol cu cereale si lapte.
Prajitura gelatinoasa, cu crema fina si crochete de ciocolata. Pe un blat pufos de frisca dulce-acrisoara, ca sosul pt cartofi de la McDonald's, peste stratul subtire de jeleu rosu si chiar deasupra pandispanului vulgar de dulce, aseaza cu grija spuma de zmeura amestecata cu acele diamante de ciocolata de care iti vorbeam si lasa totul sa socializeze la rece pt nu mai mult de o infinitate. Apoi, cand te vei simti pregatita sa induri cea mai evoluata placere de la inventia inghetatei incoace, musca zdravan dintr-un mar verde, mai uita-te o data pe geam si du-te la frigider. Trage cu putere de usa, s-ar putea sa fie intepenita dupa atata vreme, si elibereaza Raiul.
Asculta.

Simpla complicatie

E simplu sa-ti imaginezi. E simplu si sa stai la colt de strada sa vinzi flori, sa-ti castigi painea sau..tuica. Sau ce-ti iei tu de banii aia. Eu acu mi-as lua bilet la Peninsula. Da' asta e alta vorba.
Cum ziceam, e simplu sa simulezi un val, sa "vrajesti", cum s-ar zice. Simplu e si atunci cand te apuci sa scrii noaptea, sau cand bei un pahar cu suc de capsuni. Te-ai obisnuit sa vezi, sa simti si sa traiesti totul simplu, ca si cand printre genele tale bine conturate ar trece numa adieri de levantica si raze de stele.
Nu zic ca nu e bine, de fapt nu zic nimic. Pur si simplu stau, ma complic, stau complicat, ma invart in jurul degetului si ma ascund dupa sticla, imi bat tarusi la marginile viselor pt a-i rupe mai incolo cu inconstienta, sparg valuri si mi le starnesc singur apoi. Scriu pe dos, ascult invers, dorm sucit si beau visand.
Daca totul mi-ar fi la fel de simplu precum florarului. Tu sa vii, sa te uiti, eu sa-ti dau o floare, tu sa pleci. Sa-mi trimiti o privire jucausa peste umar, sa-ti fur o a doua privire pe sub gene. Fara "vrajeli", fara suc de capsuni, fara scrieri nocturne. Fara imaginatie. Doar realitate, si cifre inexistente.
E 00:00. Iar. Poate crezi ca e facatura, dar chiar atat e.
Nici nu stii...

photoschool

Azi am fost cu my photo-camera la scoala. E destul de fain, excluzand momentele cand ajunge in mainile altora si trebuie sa duc munca de convingere pt a o recupera. Oricum, nu scriu ca sa ma plang, de fapt articolul asta e scris ca o introducere la pozele care urmeaza. Sunt poze de la scoalaaaa:D.

Aiurea

Sa invidiezi pe cineva pt dragostea pe care o poarta. Asta chiar cred ca e greu de gasit, desi in zilele voastre devin posibile multe lucruri imposibile altfel. Cum ar fi ploaia calda sub cer verde, sau sucul de portocale carbogazos. Dudes, trebuie sa va ganditi la lucruri mai simple. Mi se pare aiurea sa aleg calea cea grea, cand intotdeauna cea usoara e mai la-ndemana. Intotdeauna e mai usor sa spui totul pe fata decat sa o iei pe ocolisuri, si intotdeauna e mai usor sa actionezi dupa instinct decat dupa logica si consultari. E aiurea. Banuiesc ca "aiurea" e cuvantul de baza pt articolul asta, pt ca o sa-l mai folosesc de cateva ori. Cred.
Vroiam sa zic ca...temperatura asta ridicata nu e deloc benefica. Mi s-a sters complet memoria si mi-e chiar greu sa mi te aduc aminte. Mi se pare mai simplu sa mi te imaginez ad-hoc(merge?). Fata..da, draguta. Intelectul..tot ce poate crea o opera sau mai bine zis o scriere care sa trezeasca in mine oarecare emotii, e bine. Cea care reuseste sa faca asta si sa ma faca sa zambesc inainte sa trebuiasca, e foarte bine. Cea care are parul in vant si lasa aerul sa-i usuce picaturile de melancolie de pe frunte, e perfect. Apoi...nu stiu ce-ar mai fi de zis. Se intelege ca un aspect overall de caramida sparta de trotuar nu e un plus. La fel si cel de melc strivit din neatentie sau cireasa stoarsa. O capsuna fresh e pe gustul meu.
O aripa invizibila, fireste, face ca o patura de aer rece sa ma inveleasca si sa imi clarifice memoriile. In timp ce reciteam ultima parte a scrierii mi-am amintit de tine. Cum altfel? Rezemata de un calorifer de fonta, cu o cana mare cu lapte cald intr-o mana si mult-asteptatul castron cu capsuni fresh in cealalta. Oh, shit! Stiam ca am uitat ceva.
Aiurea.Reiau.
Rezemata de un calorifer alb de fonta, cu o cana mare cu toarta, plina cu lapte cald, pur, intr-o mana, si mult-asteptatul castron cu capsuni fresh in cealalta. Intre buzele-ti catifelate tii strans pliculetul de zahar, pudra..
Incredibil...
Las o piesa. Nu ma impresioneaza atat de mult sunetul cat o fac versurile, dar merge ascultata tare oricum. Totusi nu te uita la videoclip. E aiurea. :)

Muse - Bliss

acum. aici. nu sunt eu la mine

Nu am muzica, asa ca ma simt ca un cacat de peste pe uscat. De asemenea, tastele astea suna prea tare si tre sa ma uit la ecran din cand in cand ca sa vad de n=am mancat vreo litera.
Mi-e cam foame. De fapt nu-mi e foame, vreau doar sa ajung sa ating o stea, sa o bat pe umar eventual. Si sa-i spun asa, ca o dorinta solitara, sa stinga pt mine toate becurile din oras in seara asta. De fapt e noapte deja. Si nu conteaza.
Ai vazut vreodata un pahar gol in fata ta, pahar golit, mai bine zis? Eu l-am vazut. Si stii ce a fost in el? Ei bine, a fost jumatatea plina, aia pe care o vad mereu si voi ca niste insecte insuportabile incercati sa mi-o intoarceti pe dos si sa ma faceti sa ma uit la cealalalta parte.
Nu simt nimic acum, ma simt ca la cineva in vizita. Chiar sunt. Si nu trebuia sa scriu treburile astea, dar am vazut ca s-a scris mult zilele astea doua cat am fost eu out-of-town, si m-am simtit atins in mandria mea de blogger. Nu vreau sa raspund prin metafore fructifere, deja am zis "treburile" si nu e de la mine.
Ba chiar am mancat si prajituri azi, si am baut chiar Cola. Coca Cola. Apoi Pepsi si am putut vedea dezamagirea si sentimentu ala de "m-ai tradat" pe fata sticlei de Coca Cola.

Am incercat sa pun muzica, dar tot nu se poate. Somn usor in continuare. E 00:00, btw ;)

a patra zi din iunie

Azi, 4 iunie 2009, totul a decurs normal. De fapt, a fost mai mult decat normal pt ca am avut parte de niste mici bucurii, mai mult legate de scoala. Si inca nu-mi vine sa cred ca am reusit sa stau cinci ore la tema la mate! Poate pt unii pare putin, dar va asigur ca e mult. Mult prea mult. La fel ca orice alta materie din cele saptesprezece pe care le am in orar, conteaza fix sase (şasă) sutimi din medie pt fiecare punct. Spre deosebire de celelalte materii insa, am de dat un nenorocit dar benefic bacalaureat din mate, care la mine e de rang 1. E de rau. Nu cred ca ar fi o problema daca as fi unul din acei bastarzi care si-au asigurat admiterea la facultate printr-o mentiune la olimpiada nationala, dar eu din pacate am fost lasat balta de bunul meu profesor si nu am apucat sa am o sansa. Dar nu-i nimic, zice idiotul din mine, in timp ce celalt tip urla, sparge si fierbe de furie si indignare. Vorba aia, si la anu' e o zi!
In alta ordine de idei, mi-a trecut mie asa prin cap ca ar trebui sa ajung totusi si la Peninsula anul asta. Cel putin o zi, la Iris, eventual si la Vita. In rest mi se par trupe de cacao, inclusiv acei Prodigy care nu ma impresioneaza deloc. De Nine Inch Nails n-am nimic de zis, pt ca nu am o parere si nu vreau sa-mi fac o parere despre ei, iar de celalalt cap de afis, Tiesto... toate bune pt el si fanii lui. Eu nu-s printre ei. Fata de anul trecut cand a fost delir la Avantasia si Epica, pt mine, anul asta chiar nu am ce asculta. In afara de Iris..si Vita, evident.
Si in ultimul rand, mi-as dori ca maine sa fie pe cer doar nori de spuma de lapte, iar soarele sa straluceasca asa de puternic incat parul sa-ti scartaie si ochii sa-l auda. Vantul sa-ti sufle acea pana de mahnire de pe frunte, apa sa-ti elucideze visele si pamantul sa se inmoaie sub lacrimile tale uscate, care nu au ce cauta pe obrajii tai ca matasea mata.
O zi buna!

rosu si negru

Seara grea. Noapte fara seaman. Un licar calm, sau mai bine zis o flacara de lumanare, rasare printre degete si paleste sub rasuflarea ta. Nu exista inima capabila sa reziste unui astfel de sange. Incarcata cu energie revolutionara, sapi o groapa in pamantul afanat, cu o speranta incredibila ca cineva nu te va impinge. Mai mult incerci sa te convingi pe tine insati. Intinzi mainile murdare cu pudra, si astepti sa te spele ploaia. Ploaia care va veni repede, dar nu va ploua apa, ci sange. Sange curat, grupa 0. Ca sa-l poata lua oricine. Auzi o voce, un sunet de violoncel perfect, folosit de un padurar grosolan. Iti spune sa bei.
Te scarbesti, alergi, incerci sa prinzi din urma ultima frunza care aluneca prin aer din cele mai mare inaltimi, dar tot ce faci e sa te impiedici. Ca un copil de 3 ani care a invatat sa alerge dupa fluturi. Nu vede decat fluturii, uita de profan. Uita de metalul greu ce-ti curge prin vene, uita de fularul negru moale ce-ti inveleste gatul, uita de picaturile de absint ce se leagana bete pe limba ta. Ai uitat de groapa, si ai cazut in ea. Te-ai prabusit precum copacul care sub perseverenta fierului cedeaza si renunta la viata.
Viata nu ti-a fost luata, ai renuntat la ea.