tentatii dulci

Zboara peste munti, inclina compasul, aluneca pe frunze, scoate capul pe geam, aprinde becul, depaseste sunetul, injunghie briosa, viziteaza blogul, declanseaza diafragma, desfa nasturele, adanceste-ti mana in nisipul ud, composteaza biletul, striveste cireasa, asculta noaptea, asculta ziua, asculta acum, asculta in continuare.
Vreau sa scriu o reteta, mai mult un indrumar gastrolovic, dar cuvintele imi sunt oprite de zgomotul negatiei. NU conteaza asta, e sambata si Soarele e sus. Printre doua picaturi de apa carbogazoasa prelinse pe esofagul uscat, reusesc oarecum sa-mi adun mintile si sa ma autoeduc in tehnica apasarii repetate a tastelor, rezultand niste cuvinte afisate cu ajutorul cristalelor lichide. Versuri incredibile, dar pe muzica nepotrivita, ajung sa fie asemanate unei bucati de carne trantita in mijlocul unui bol cu cereale si lapte.
Prajitura gelatinoasa, cu crema fina si crochete de ciocolata. Pe un blat pufos de frisca dulce-acrisoara, ca sosul pt cartofi de la McDonald's, peste stratul subtire de jeleu rosu si chiar deasupra pandispanului vulgar de dulce, aseaza cu grija spuma de zmeura amestecata cu acele diamante de ciocolata de care iti vorbeam si lasa totul sa socializeze la rece pt nu mai mult de o infinitate. Apoi, cand te vei simti pregatita sa induri cea mai evoluata placere de la inventia inghetatei incoace, musca zdravan dintr-un mar verde, mai uita-te o data pe geam si du-te la frigider. Trage cu putere de usa, s-ar putea sa fie intepenita dupa atata vreme, si elibereaza Raiul.
Asculta.