In jumatatea rasariteana a Romaniei se intampla intotdeauna lucruri interesante. Sunt nenumarate si de cele mai multe ori neinsemnate, dar interesante. Ca sa fiu mai precis, am sa precizez ca ma refer in exclusivitate la partea sudica e jumatatii estice a Romaniei. Nu ca mai spre Nord n-ai avea ce vedea, asculta, vorbi sau simti. Doar ca e putin mai rece. Si fiindca vara tocmai s-a terminat, mi-ar placea sa mai pastrez un dram din caldura ei in cateva randuri scrise de mine, pentru Mare. Sau despre Mare.
Incepand cu inceputul, vreau sa spun si chiar spun ca cel mai bun mod de a ajunge la Mare e cu trenul. Si nu doar pt ca anul asta am fost eu cu trenul si mi-a placut. Defapt, nu e nimic de placut la o calatorie cu trenul, la clasa a II-a, in Romania. Sau din inima Transilvaniei pana in coada pestelui, Costinesti. Pur si simplu e inconfortabil. Dar tot acel disconfort fizic e compensat de confortul psihic oferit de prezenta a inca treizeci de copii majori, sau nu, care au o mentalitate oarecum apropiata de a ta.
Trecand cu repeziciune peste sutele de kilometri parcursi pe sinele usor denivelate si indoite, ajungem in fata Marii. O intindere albastra, greu de cuprins in cei doi ochi daruiti de natura caldului corp al nostru. Fiecare soapta spusa pe plaja se reflecta intr-unul din nenumaratele dealuri moi de la suprafata apei. Fiecare cearta se transpune intr-un val urat. Fiecare sarut, intr-un val frumos. Valuri. In sfarsit am ajuns sa vad valurile, dupa atatea luni de scris despre ele. Am fost, le-am vazut, mi-au placut. Nu le-am cucerit, insa.
Toate zilele - fiecare zi, mai exact - au trecut foarte usor sub un Soare atat de stralucitor, o briza aproape inexistenta si niciun nor suficient de indraznet. Am reusit sa-mi fac un obicei din trezitul cu cinci-zece minute inainte de ora pranzului. Instant. Am citit chiar si ziarul, doar pt a afla ca lucrurile nu erau suficient de roz in restul tarii. Nu l-am mai citit apoi. Nu e firesc sa afli lucruri murdare, neplacute atunci cand traiesti intr-un paradis pseudo-chill in care galbenul Soarelui si al berii nimiceste orice alta culoare. E foarte usor sa traiesti in galben.
M-am intors cu acelasi tren, aceaiasi ruta vreau sa zic, dar sub un semn mult mai urat. Un semn ciudat, condimentat cu cateva situatii awkward si un somn amuzant. S-a si terminat urat. Bineinteles, toti ne-am bucurat de o imbratisare cordiala, dar eram uscati. De parca tot sangele ne-a ramas la Mare. De parca fiecare globula alba s-a ascuns printre scoicile albe si fiecare globula rosie printre razele rosii ale rasaritului. Ca si cand toata seva, bruta si elaborata, s-a scurs in nisipul fin, pana la placile tectonice. Am ramas numai cu amintirile, fructele acestui dezordonat copac al augustei luni august.
"let's elope today
we'll find a secret hideaway
summer's here to stay
leaves will fall on another day...
another day" ~ Let's elope, Koop.
2 comentarii:
deci DA! yellow power. beer power. tequilla power. Summer love power. Ce mai vrei? 7 nopti= 7 betii, defapt 6+1, ca una a fost undeeee?? in vamaaaaa. :))
De ce?
De Mereeeee :))
feher lo ruleeeeeezzzz (white horse/calu' balan) :))
nu se pare. asa e. fiecare celula e imprastiata pe infinit de particule.
Trimiteți un comentariu