E un beculet aprins. Ce trebuie sa fac?

Se intampla uneori sa nu am chef. Adesea, mai bine zis. Stau o zi intreaga cu un ecran in fata ochilor, pe care il vad fara sa il privesc. Mai dau peste un blog fain cateodata sau ma apuc sa citesc ce scriam eu mai demult. In trecut, cand totul era diferit. Cand zilele erau insorite doar pt ca aflasem o veste buna, nu pt ca era Soare. Cand drumul pana la scoala era la fel de linistit si de placut precum statul in varful patului toata ziua, cu gandul la stele de frisca si cai lactee. Cand iarba era verde, asfaltul ud si aerul atat de proaspat. Atat de proaspat!

Sunt melancolic in aceste zile de toamna cardiaca si am redescoperit-o pe Katie Melua, desi la radio ascult din ce in ce mai mult Kiss FM. Ma uit la covorul crem-maro, ars de carbunele incins, pe care sta intinsa Anna, the lady in charge si ma gandesc din ce in ce mai mult la faptul ca am aproape douazeci de ani dar as vrea sa am saisprezece. As vrea sa fiu iar in cafeneaua 74, sau in centru, sau in parc.

Vreau sa-mi regasesc umanitatea, sa o renasc, Camelia. Asta daca a fost vreodata acolo. Daca nu, sa am un inceput, de la saisprezece ani pt ca am deja planul facut pt toata viata mea de acolo inainte. In linii mari e acelasi cu cel aplicat deja pana acum dar as face niste schimbari care i s-ar putea parea evidente oricui ma cunoaste bine. Dar eu cred ca nimeni nu ma cunoaste bine, pt ca nu mi se pare posibil ca cineva sa ma cunoasca atata timp cat nici eu nu ma cunosc. Ma las influentat si imi spun ca eu aleg sa se intample asa, dar de fapt e singurul lucru la care ma pricep. Am revazut seria Harry Potter pt ca am avut impresia ca va schimba ceva in viata mea, cum a schimbat cand aveam treisprezece ani, dar se pare ca nu. Acum boala e putin mai grava si necesita o pastila mult mai tare. Dupa experienta Schmitt ma gandeam sa citesc Evangheliile, dar nu mai cred ca o carte m-ar putea ajuta vre-un pic. In fond, e scrisa tot de un om, chiar daca scriitorii sunt diferiti de ceilalti oameni. Scriitorilor le place sa fumeze, sa fie boemi si sa-si cheltuie timpul pe cele mai productive activitati. Sau pasivitati.

Sunt student la facultatea de mecanica, iar desi nu cred ca mi se potriveste continui sa-i gasesc calitati care sa ma faca sa raman. Apoi mai e si groaza de schimbare. E nevoie sa fii om ca sa te poti schimba. Tot mai multe persoane imi spun ca m-am schimbat groaznic de cand am venit la Cluj, dar eu nu-i cred. Nu au cum sa aiba dreptate. Ei nu stiu ce eram eu inainte sa vin la Cluj. Nici eu nu stiu. Si nu stiu in continuare, deci nu poate fi nimic schimbat.

Daca incercati sa ma schimbati sunteti niste insensibili manipulatori si ma considerati un robot programabil dupa bunul plac. Ajutati-mi sa ma cunosc, eventual. Apoi, vom vedea.