It's been like a switch.
Sunt adult deja de ceva vreme si ar trebui sa-mi amintesc de asta, macar cateodata.
Apoi e sentimentul de uitare. Trebuie sa fie una din cele mai mari frici, aceea de a fi uitat. Lasat in urma. Chiar si lasat inainte. Ca atunci cand parintii iti promit o caramea daca iei locul intai la concursul de spus povesti, iar dupa ce reusesti nu primesti nimic de la ei. Chiar daca premiul a constat in mult mai multe dulciuri decat ai fi avut tu nevoie atunci, nu erau de la cine le vroiai tu.
Acum, sau acum cateva ore, cineva mi-a spus ca atunci cand toata povestea asta cu trecerea de la iarna la vara va fi sfarsita Luna se va arata din nou. Vestea proasta e ca vara noaptea e mai scurta. Vestea buna e ca Luna e prezenta si ziua, uneori. Revenind la prezent, observ ca ma aflu intr-un hiat intunecat, cu o singura speranta de lumina. Spre ea ma indrept, dar pot fi oricand tras inapoi. Ca un intrerupator: la un moment dat se afla undeva la mijloc, in interimar, si nu stii niciodata daca va lumina sau nu becul de la capatul firului.
Poate se va arde. Like...terminus.
The Gathering - Saturnine
3 comentarii:
tu vrei frunze. si vrei frunze. si le vrei verzi si proaspete si daca se poate, sterse de praf.
dar eu sunt o inecacioasa.
praful le poate imbunatati uneori. le poate inmuia.
da, vreau frunze, dar ma multumesc si cu copacul.
n-ai zis nimic de piesa :-?
de miercuri ascult doar Grimus.
Trimiteți un comentariu