Portocala

Printr-o greseala. Nu, prin voia mea. Chiar daca nu exista nimic in afara de mine, chiar daca mi se pare prea putin sa iubesti neimplinit, chiar daca Soarele rasare o singura data, chiar daca roua e rece doar cand o atingi, chiar daca nu conteaza textura parului, chiar daca decizia e intotdeauna a noastra si chiar daca stii sau nu, valurile raman aceleasi. Mint. Valurile s-au schimbat, dar a fost o schimbare multipla sau mai bine spus s-a calmat marea. Dupa acel val cutremurator a urmat pacea. Dar ce poate fi mai pasnic decat un val potrivit? E pur si simplu patetic sa repet aceiasi poveste din nou si din nou si din nou. Cred ca pana si cei din Ecuador, care mi-au vizitat blogul, dupa ce l-au trecut prin Google Translate au aflat marea veste: valul a trecut. Cred ca e timpul sa trec la povesti mai serioase si mai copilaresti. Vreau sa am o stea care sa-mi lumineze ochii tot timpul. Si pt ca m-am rugat cu ardoare in repetate randuri am primit nu o stea, ar fi fost prea indepartata, ci o Luna. O Luna mult mai apropiata de mine, pe care o recunosc ziua si care e cu mine noaptea, care imi face cu ochiul si imi da lumina. Si ma gandesc la ea.
De curand, joi mai exact, s-a intamplat ceea ce noi numim "o mare bucurie". Stiti vorba "te bucuri de parca ti-a fatat matza"; ei bine, a fatat. Nu Snow, ci Sheeba(ex-Gwen). Pt lamuriri cu privire la arborele genealogic consultati un avocat. Cert este ca aceasta Sheeba e pisica unei prietene foarte bune. Nu are nicio relevanta, absolut niciuna. Mi-a placut ideea de a fi copilul cuiva, desi nu e ideea mea. Altul a avut ideea inaintea mea si si-a creat un tata. Acum cu totii avem acelasi tata, prin urmare suntem copii. Si oricat am creste, si oricati copii am avea (7), tot copii ramanem. Noi nu facem altceva decat sa aducem pe lume mai multi copii pt tatal. E adevarat, are o responsabilitate enorma, dar imagineaza-ti ca esti parintele unor copii care se joaca toata ziua cu tancurile prin nisip, a altor copii care se distreaza si danseaza si ajung tarziu acasa(sau devreme, dimineata), a zeci si sute si mii de alte tipuri de copii si in sfarsit a doi copii, dintr-un tip numai al lor. Te-ai bucura? Ii vezi unde sunt, aproape, ii vezi ce fac, se pacalesc, stii ce vor, regasire, stii ce au, iubire. Dragoste, amor, iboste, libov, patima. NEBUNIE!!! Intelegi totul si nu stii nimic. Iti aduci bine aminte ziua cand ai pierdut din mana iubirea, acea portocala cu coaja groasa, si momentul in care cei doi au gasit-o. Erau impreuna, fireste, dar nu se cunosteau. Au luat portocala, amandoi, si au incercat sa o desfaca. Nu au reusit, pt ca nu ai vrut sa reuseasca. Dar acum te-a cuprins batranetea si te-ai gandit ca daca n-o vor desface ei ar fi cea mai mare nedreptate. Si le-ai daruit puterea de a o desface. 7 secunde le-a luat. Apoi inca 7 minute au studiat-o, pipait-o, simtit-o. Acum e a lor si stii ca n-o vor da nimanui. Poate la batranete, la fel ca si tine, vor imparti cate-o felie fiecaruia din cei 7 copii. A 8-a o vor pastra pt ei, iar a 9-a o vor sfasia si-i vor scoate semintele si le vor planta in gradina. Si din gradina lor va izvora iubirea, dragostea, amorul, ibostele, libovul, patima.

agentia

Citeam ieri pe un site de gadgeturi cum ca in UK vor fi introduse in curand pt testare pe cateva masini niste limitatoare de viteza care limiteaza viteza in functie de pozitia curenta a masinii. Bineinteles, ea va fi determinata prin prea-confundatul GPS. Astfel, nimeni, oricat de sfant ar fi pe sosele, daca ajunge cumva cu viteza peste cea legala pe acea portiune de drum, i se taie imediat gazu. Mda..
Cu multi ani in urma, germanii au introdus o chestie de-asta pe supercaruri ca sa nu le lase sa treaca de 250 km/h. Dar "baietii destepti" au gasit un patent si au taiat firu ala care limita masina ca s-o poata arde cu 330 pe Autobahn.
Acuma, serios, astia chiar cred ca n-o sa fie nimeni care sa dezactiveze GPS-ul, sau sa-l pacaleasca in asa fel incat sa creada ca e in padure tot timpul? In padure nu-i limita de viteza, asa-i? Eu cred ca e foarte normal sa existe o metoda de a hackui toate sistemele astea impotriva distractiei. Si nu doar o metoda, multe. Foarte multe. Din ce in ce mai multe. Doar trebuie sa tina si mintile underground ocupate cumva. Dupa ce se gaseste o metoda, destul de rudimentara, o sa se gaseasca una mai buna. Apoi una si mai buna. Apoi vin autoritatile si introduc o noua limitare, pe care intunecatele creiere o vor sparge, la fel ca pe celelalte. E destul de plictisitoare povestea, mai ales cand te gandesti ca respectivii stau cu orele in fata ecranului codand si compiland zeci de variante de programe.
Probabil ca pe cel care reuseste primul sa ruleze un program de genu' il recruteaza vreo agentie secreta, ceva ca-n filme.
Concluzia astei scrieri e ca, oricat ne-am strofoca noi sa ne plangem de restrictiile si nedreptatile mai marilor statului, nu vom rezolva nimic pt ca ei au un plan prin care isi testeaza aparatura si cauta "geniile" destul de bine conceput.
Pana atunci, mici genii din blogosfera, cautati pe google cum faceti sa puneti mana pe cei 20.000.000 $ de la Google:). E ceva legat de niste masini ce trebuie trimise pe Luna, pt studiu, si mai apoi pt fun.
Take care!

patura

Fum. Si foc. Si fata fierarului Fanica.
Calatoria unei paturi, intr-o vantoasa zi de intai a lunii mai, a adus multa caldura si bucurie in inima unei fiinte mai mult sau mai putin lucide. Totul a inceput de la o geaca groasa. De fapt totul a inceput de la Adam, dar trecand rapid printre cateva etape ale istoriei popoarelor, ajungem in Stejarisul anului nostru, voiosi si plini de neincredere. Prima muscatura din ademenitorul cabanos a luat fiinta inainte de vreme, cu paine si fara mustar. Apoi a urmat calatoria initiatica, initierea propriu-zisa, consumarea...faptelor, si frigul. In acel moment de deznadejde, cu mainile inclestate in jurul picioarelor, cu ochii alergand in speranta de a incalzi ceva, cu o focalizare precara, dar existenta si cu un simt practic deosebit, am gasit patura.
Am ridicat-o, am scuturat-o, am invartit-o de cateva ori, pana la urma am pus-o pe mine si m-am incalzit. Aratam ca un preot incas (amatorii il numesc vrajitor) si ma simteam bine. O patura buna nu numai ca te incalzeste, dar iti da si un sentiment lipicios de siguranta si bunastare, combinate cu o trufie nemarginita.
Apoi a urmat clipa despartirii. Moment greu, dar a trebuit sa il suport si sa accept cu durere in suflet vechea geaca, grea, batrana si sufocanta. Triple niple.