patura

Fum. Si foc. Si fata fierarului Fanica.
Calatoria unei paturi, intr-o vantoasa zi de intai a lunii mai, a adus multa caldura si bucurie in inima unei fiinte mai mult sau mai putin lucide. Totul a inceput de la o geaca groasa. De fapt totul a inceput de la Adam, dar trecand rapid printre cateva etape ale istoriei popoarelor, ajungem in Stejarisul anului nostru, voiosi si plini de neincredere. Prima muscatura din ademenitorul cabanos a luat fiinta inainte de vreme, cu paine si fara mustar. Apoi a urmat calatoria initiatica, initierea propriu-zisa, consumarea...faptelor, si frigul. In acel moment de deznadejde, cu mainile inclestate in jurul picioarelor, cu ochii alergand in speranta de a incalzi ceva, cu o focalizare precara, dar existenta si cu un simt practic deosebit, am gasit patura.
Am ridicat-o, am scuturat-o, am invartit-o de cateva ori, pana la urma am pus-o pe mine si m-am incalzit. Aratam ca un preot incas (amatorii il numesc vrajitor) si ma simteam bine. O patura buna nu numai ca te incalzeste, dar iti da si un sentiment lipicios de siguranta si bunastare, combinate cu o trufie nemarginita.
Apoi a urmat clipa despartirii. Moment greu, dar a trebuit sa il suport si sa accept cu durere in suflet vechea geaca, grea, batrana si sufocanta. Triple niple.