Portocala

Printr-o greseala. Nu, prin voia mea. Chiar daca nu exista nimic in afara de mine, chiar daca mi se pare prea putin sa iubesti neimplinit, chiar daca Soarele rasare o singura data, chiar daca roua e rece doar cand o atingi, chiar daca nu conteaza textura parului, chiar daca decizia e intotdeauna a noastra si chiar daca stii sau nu, valurile raman aceleasi. Mint. Valurile s-au schimbat, dar a fost o schimbare multipla sau mai bine spus s-a calmat marea. Dupa acel val cutremurator a urmat pacea. Dar ce poate fi mai pasnic decat un val potrivit? E pur si simplu patetic sa repet aceiasi poveste din nou si din nou si din nou. Cred ca pana si cei din Ecuador, care mi-au vizitat blogul, dupa ce l-au trecut prin Google Translate au aflat marea veste: valul a trecut. Cred ca e timpul sa trec la povesti mai serioase si mai copilaresti. Vreau sa am o stea care sa-mi lumineze ochii tot timpul. Si pt ca m-am rugat cu ardoare in repetate randuri am primit nu o stea, ar fi fost prea indepartata, ci o Luna. O Luna mult mai apropiata de mine, pe care o recunosc ziua si care e cu mine noaptea, care imi face cu ochiul si imi da lumina. Si ma gandesc la ea.
De curand, joi mai exact, s-a intamplat ceea ce noi numim "o mare bucurie". Stiti vorba "te bucuri de parca ti-a fatat matza"; ei bine, a fatat. Nu Snow, ci Sheeba(ex-Gwen). Pt lamuriri cu privire la arborele genealogic consultati un avocat. Cert este ca aceasta Sheeba e pisica unei prietene foarte bune. Nu are nicio relevanta, absolut niciuna. Mi-a placut ideea de a fi copilul cuiva, desi nu e ideea mea. Altul a avut ideea inaintea mea si si-a creat un tata. Acum cu totii avem acelasi tata, prin urmare suntem copii. Si oricat am creste, si oricati copii am avea (7), tot copii ramanem. Noi nu facem altceva decat sa aducem pe lume mai multi copii pt tatal. E adevarat, are o responsabilitate enorma, dar imagineaza-ti ca esti parintele unor copii care se joaca toata ziua cu tancurile prin nisip, a altor copii care se distreaza si danseaza si ajung tarziu acasa(sau devreme, dimineata), a zeci si sute si mii de alte tipuri de copii si in sfarsit a doi copii, dintr-un tip numai al lor. Te-ai bucura? Ii vezi unde sunt, aproape, ii vezi ce fac, se pacalesc, stii ce vor, regasire, stii ce au, iubire. Dragoste, amor, iboste, libov, patima. NEBUNIE!!! Intelegi totul si nu stii nimic. Iti aduci bine aminte ziua cand ai pierdut din mana iubirea, acea portocala cu coaja groasa, si momentul in care cei doi au gasit-o. Erau impreuna, fireste, dar nu se cunosteau. Au luat portocala, amandoi, si au incercat sa o desfaca. Nu au reusit, pt ca nu ai vrut sa reuseasca. Dar acum te-a cuprins batranetea si te-ai gandit ca daca n-o vor desface ei ar fi cea mai mare nedreptate. Si le-ai daruit puterea de a o desface. 7 secunde le-a luat. Apoi inca 7 minute au studiat-o, pipait-o, simtit-o. Acum e a lor si stii ca n-o vor da nimanui. Poate la batranete, la fel ca si tine, vor imparti cate-o felie fiecaruia din cei 7 copii. A 8-a o vor pastra pt ei, iar a 9-a o vor sfasia si-i vor scoate semintele si le vor planta in gradina. Si din gradina lor va izvora iubirea, dragostea, amorul, ibostele, libovul, patima.