carbon

Telefonul zbarnaie pe masa, mouseul se misca, ecranul se lumineaza. O intreaga lume a microparticulelor se pune in miscare si in cateva batai de aripi de albina de mai porneste piesa. The piece. E doar aia pe care o veti asculta daca apasati play mai jos. Dar nimanui nu-i pasa. Creionul tocit, subtire, albastru si nu in ultimul rand folosit pt a scrie biletele pe sub masa, sta acum lipsit de orice valoare si cu mintea stearsa in intuneric, pe masa, cu o fata din cele sase spre lampa. Stiloul e in extaz; volumul recent imprumutat, inca necitit, vegheaza parca de la inaltimea etajerei a doua. Lampa aprinsa, caci e 22:00, isi sacadeaza fotonii din cand in cand producand imagini neclare pe retina obosita.
Vuietul incepe, harddisk-ul se roteste, mai intai incet, apoi treptat isi creste turatia manat fiind de dorinta playerului de a trece la urmatoarea piesa. Cum? Deja? Ah, da, e la queue Leaves' Eyes - Into your light. E bine. Ma face sa uit.
Telefonul zbarnaie in continuare. E pe vibratii si lumini. Nimic mai mult. Fara sunet. Era jazz, acum e metal...in curand va fi iunie.
"You can kill me anything but love, a ny th in g but love."



Koop - Strange love