E veselie. Sau cel putin daca nu e veselie autentica, e o senzatie fina, delicata, de veselie. Ca atunci cand in timpul unei ceremonii solemne cuiva ii suna telefonul si are la ringtone ceva haios. Sau ca atunci cand singura fiind intr-un lan de margarete, gasesti o floare albastra si o iei cu tine. Totul se datoreaza muzicii care te inconjoara, in special celei din interiorul tau, cea care canta chiar si atunci cand in jur e liniste deplina. Hm, mi-a trecut prin minte o imagine a ta stand si ascultand o persoana oarecare in timp ce iti prezinta pe larg evenimentele petrecute in viata ei recenta. Apoi m-am gandit ca nu ai cum sa asculti ce zice acea persoana, si ca de fapt tu asculti muzica de langa vorbele sale. Un fel de cortegiu funerar, care oricat de "funerar" ar fi tot e mai interesant decat mortul.
Parca vorbeam de veselie. Un tunet a fost de ajuns sa ma incurce printre linii si puncte si sa ma faca sa ajung la chestii de domeniul intunericului. Desi chiar e intuneric in timp ce scriu aceste randuri, nu are nimic de-a face cu continutul randurilor. Ba dimpotriva, in timp ce citesti asta as vrea sa ai in fundalul mintii un peisaj de vara insorita, poate cu o plaja sau doar iarba. Sa ai langa tine apa rece, biscuiti si ciocolata dulce. Si neaparat sa-ti amintesti sa iei cu tine niste visine, poate si o piersica.
Sa nu te gandesti niciodata la nemurire in timp ce te deshidratezi in caldura viselor, pt ca e foarte posibil sa uiti menirea ta in calea lor. Sa nu astepti telefonul sa sune atunci cand bateria-ti e descarcata, pt ca nu o sa-l auzi. In fine, sa nu uiti niciodata sa tanjesti, pt ca e esenta trairii in mansarda valurilor.
Soarele din spatele norilor sa pulverizeze miezul lui cald peste ploaia rece, pt a te putea incalzi.
Now playing: Koop Island Blues
via FoxyTunes
Un comentariu:
nu e veselie, e iluzie
Trimiteți un comentariu