Bucurestiul nu mai e ce-a fost. Acum

A fost special. M-am gandit sa scriu un gen de recenzie, daca poate fi numita asa, dar pana la urma ce-o iesi o iesi. Ideea de baza e concertul Tarjei Turunen de ieri de la Sala Palatului din Bucuresti, de care va vorbeam in articolul precedent.
Am fost acolo si va pot spune ca desi nu as numi-o tocmai o experienta unica, a fost ceva memorabil. Stiam ca are o voce foarte buna, ca doar de-aia am calatorit jumate de tara pt a o asculta live, dar nu credeam ca e chiar asa de buna. Am numai cuvinte de lauda pt ea. Si sunt multe.
Pe la cinci jumate eram deja in fata Salii, nu pt ca eram foarte nerabdator sa o vad ci pt ca nu aveam ce face chiar atunci. Desigur, as fi putut sa ma pun sa fotografiez Ateneul, Muzeul de Arta, monumentul ala din fata care am inteles ca are legatura cu Revolutia si strada. Ma bucur sa spun ca mi-am schimbat intrucatva parerea despre Bucuresti in urma acestei calatorii. Vorbeam de Loganuri tunate si alte gunoaie de genul asta, dar mi-am delectat privirea si auzul cu un AC Cobra turat pe Calea Victoriei. Vorbeam de arhitectura asfixiata si ucisa, dar am cascat gura minute in sir la casele vechi renovate si la restul palatelor si constructiilor regaliste inca in picioare. E frumos Bucurestiul, daca il privesti cu atentie. Si trebuie sa il si traiesti cu atentie, de asemenea. Mi-ar lua cel putin patru zile sa il vizitez asa cum imi place mie sa vizitez un oras, mai ales unul de o asemenea dimensiune si greutate. Sa nu uitam ca e totusi capitala unei tari de doua sute treizeci si opt de mii trei sute nouazeci si unu de km patrati suprafata si aproximativ douazeci de milioane de locuitori. Trebuie sa fie o capitala pe masura celor cateva mii de iubitori de arta, a celor alte cateva mii de iubitori de cultura si din pacate si a celor cateva milioane de ignoranti.
Revenind la eventul care a marcat prezenta mea in Bucuresti, vreau sa spun ca mi-a placut faptul ca a avut parte de o securitate multumitoare: nici o clipa nu am simtit ca ar trebui sa-mi tin aparatul foto mai strans in mana. Au fost controale la intrare, apoi agentii de paza erau imprastiati peste tot prin sala si holuri. Nu cred ca a fost excesiv, desi nu pot spune ca la un astfel de concert merge oricine. Prin "nu merge oricine" vreau sa spun ca e un concert foarte mult pt fanii Tarjei, abia apoi pt cei Nightwish sau cei ai rockului/metalului/muzicii clasice . Eu sunt un fan al Tarjei. Nu au fost probe de sunet, probabil le-au facut inainte, concertul debutand direct printr-o piesa. Abia apoi a spus "good evening" si "multumesc". Parea cu adevarat nemultumita de faptul ca nu stie mai mult decat multumesc in romana, dar probabil ca asa se intampla cu fiecare limba a carei tari o viziteaza. A cantat multe piese de pe "My winter storm", a cantat cateva si de la Nightwish din care cea mai reusita mi s-a parut a fi "Sleeping sun". Si pe restul le-a cantat bine, dar instrumentistii ei lasa loc de mai bine. De muult mai bine. I-a laudat ea dar cam degeaba. Cel putin claparul si chitaristul au fost varza. Tobosarul s-a priceput cat de cat, chiar spre bine, iar basistul a fost acceptabil. Era sa uit de violoncelist, fost membru Apocalyptica. Intr-un fel imi dau seama de ce nu mai e membru:). Oricum nu prea s-a auzit ce-a facut el acolo pt ca il acopereau tobele si chitara. Vai!, la Nemo a fost groaznic chitaristul. Trecand peste asta, Tarja, draga de ea, a interpretat in premiera o piesa de pe noul ei album, care apare in doua mii zece, si a cantat chiar ea la clape si bineinteles voce. Frumos moment. A primit si flori din public.
Sala a fost aproape plina, am inteles ca au fost peste trei mii de oameni, si au fost maini pe sus mai tot timpul si aplauze la fiecare sfarsit de piesa. A meritat. Imi pare rau ca nu am avut de unde sa-mi iau un tricou sau chiar CD care sa-mi aminteasca mai intens de event, si nici n-am reusit sa smulg un autograf. Nici n-am incercat prea tare, ce-i drept. In schimb am facut vreo doua sute de poze, din care am pastrat doar vreo cincizeci, restul fiind deplorabile. Nu prea m-a avantajat nici unghiul, nici obiectivul, dar am facut ce am putut mai bine. Le pun aici sa vedeti si voi cam ce a fost.
Inchei printr-o recomandare: vizitati Bucurestiul! Si ascultati Tarja live, pt ca merita.
Bye bye!