Tremur. Ma simt in pozitia in care ar trebui sa fii tu si asta ma nelinisteste. Dar exista speranta.
Speranta este, probabil, ultimul lucru spre care ar trebui sa ma indrept in privinta ta. Tu mananci sperante pe paine la micul dejun. Te hranesti cu visele tinerilor si le hranesti imaginatia cu resturile persoanei tale. Am auzit ca persoana-ti intreaga, miezul cum s-ar zice, ti-a cunoscut-o o singura faptura. Firava si ciudata.
Nu ma pot abtine, cel putin subconstient, de la tine. Esti ca un drog, nu ca as sti eu care-i treaba cu ele. Dependenta mea de tine e la nivelul firelor electrice, acolo unde aerul incarcat cu wi-fi mangaie in trecere sarmele pline cu energie electrica, banala. Eu nu stiu de aceasta dependenta, mi-e necunoscuta si o neg din aceasta cauza de fiecare data. Poate ar trebui sa stiu de ea si sa ma prefac ca nu stiu, de dragul aparentelor. Dar aparentele nu mi-s dragi. In plus, cui ii mai pasa de aparente in zilele noastre? Centrul universului nostru cotidian e socializarea, raspandirea ideilor, gandurilor, idioteniilor si vulgaritatilor noastre pe o arie cat mai larga. Socializarea e malefica pt ca e o minciuna. Omul nu a trait niciodata impreuna cu inca o suta de semeni de-ai lui in aceiasi casa, nu si-i impartasit starea de spirit cu atat de multi oameni. Si nu pt ca nu ar fi avut posibilitatea, ci pt ca nu e vital. Singurul lucru vital omului e perechea lui. De acolo porneste totul.
O fi magic, o fi poetic, poate alegoric, dar cu siguranta e uman. Da, dragostea e umana in primul rand, chiar acolo in fata. Cand Dumnezeu isi arunca betele in public, dragostea il prinde pe primul. Dragostea e baza. Despre ea se scriu cele mai multe cantece, poezii, piese de teatru, scenarii de filme etc. Nici nu stiu daca ar trebui sa-i spun "ea". Ar trebui zamislit un pronume nou pt dragoste, special. Generatia noastra ar putea fi prima care se bucura de acest nou cuvant.
Eu cred ca tu l-ai gasit deja si ti-e frica. E un secret prea mare pt tine, esti in pericol. Ai nevoie de protectie si simti ca eu nu ti-o pot oferi. Probabil ca asa e, dar lucrurile se schimba. La fel cum nimeni nu si-a inchipuit ca am putea folosi candva un pronume special pt dragoste, motivul pt care traim.
Lucrurile sunt mai complicate decat par, mereu vor fi. Astazi am simtit pt prima oara, dupa inimaginabil de mult timp, dorinta de a scrie avand bucurie pura in inima. Pana acum totul a fost intunecat, trist, pt ca nu am stiut si singurele cuvinte care-mi izvorau din degete erau nascute fie din regret, fie din dorinte fara speranta.
Iti cer mai putin decat imi poti da, dar tu vrei sa-ti cer mai mult ca sa ma poti refuza.
Nu ma voi conforma dorintei tale, nu acesteia. Ma simt prea bine ca sa aud un nu, asa ca nu-ti irosi respiratia si spune direct da.
Un comentariu:
teama asta de care vorbesti tu nu e ceva propriu impus. nu e o alegere pe care o poti face. ea exista independent de tine, de fiinta din tine si de ratiunea ta.
se spune ca trebuie sa astepti putin, pentru a primi mult. gresit. daca astepti putin, oricat ai primi, chiar daca foarte putin, ti se va parea mult. eu vreau sa fie mult, nu sa mi se para mult.
ceri mult pentru a primi mult, pentru a ridica un standard. si pentru ca atunci cand vei primi cat ceri, vei stii ca ti-ai gasit locul.
Trimiteți un comentariu