semi-suma

E ca banda aia adeziva.. defapt nu e ca acea banda adeziva, e ca una mult mai puternica. Asta nu se dezlipeste. Stiu ca stii povestea, doar ti-am spus-o mai devreme. Dar nu conteaza, caci in fond nu e vorba despre...tine. Acu sunt derutat, pt ca nu trebuia sa iti zic. Si acum ca ti-am zis, nu mai pot zice restul lucrurilor ce le aveam de zis. Poate daca nu le-am zis eu, o sa le zica altcineva, altcuiva, evident ca altcandva.

Si mai sunt si fluturii aia, care zicea orbu ca sunt liberi. Mda..si ce daca sunt liberi? Traiesc o zi, poate doua, sau poate sunt doar tzantzari imbracati mai fancy. Si in loc sa te incante, te priveaza de cateva globule rosii ce iti colorau mai intens sangele.

Stiu ca am zis ca o sa continui serialu ala, dar acu nu mai cred ca e o idee asa de buna. S-au intamplat multe de la primul episod, si nu prea-si mai are rost..

E deja a patra idee la care am ajuns. Vezi?nu e greu.. Apoi, vroiam sa mai zic despre servetele. Nu, sa-mi aduceti aminte sa scriu alta data despre servetele. Acu vroiam sa va zic despre filmele astea “frumoase”. Care credeti voi ca sunt filmele frumoase? Si mai ales, ce trebuie sa aiba un film ca sa fiu frumos? Ca sa va ajut, o sa va zic eu cateva: Marie Antoinette (ca l-am vazut azi), The Duchess, Pride and Prejudice, Atonement, Elizabeth. Ma opresc aici pt ca daca ar fi sa continui, v-as zice mai multe filme cu Keira Knightley, si v-as plictisi. Caracteristicile unui film frumos sunt: oameni frumosi, locuri frumoase, costume frumoase, actori buni...si sa imi placa ideea.

vampiri

zboara. aluneca. stranuta. sufla. intinde. musca. impinge. e o intreaga poveste in aceste sapte cuvinte. v-as putea-o spune, dar probabil ca ati astepta mai degraba episodu doi din serialu meu. o sa vina, deocamdata e in pauza de productie datorata lipsei de inspiratie datorata faptului ca m-am apucat sa scriu versuri. e cam aiurea, si nu prea ma stiu, dar practice makes perfect. chiar si in literatura.
oricum, ati observat ca incep sa se lumineze norii? si ard frunzele, de parca rasaritul s-ar fi aratat asupra vampirilor. da, filmu ala nou cu vampiru ala fotomodel aduce foarte multa audienta unui subiect destul de ocolit si foarte reinventabil. vampirii in filme sunt ca Madonna, se schimba foarte des. si nu ma refer doar la vestimentatie, ci mai ales la identitatea lor. vorba aia, lupu-si schimba parul da' naravu ba. am vazut prin vara "interviu cu un vampir". foarte tare! ecranizarea romanului cu acelasi nume, de Anne Rice, pe care l-am citit mai demult. vampirii din filmu/romanu asta sunt exact vampirii pe care mi i-am imaginat eu dintotdeauna. genul nobilului fara blazon, foarte bogat, cu gusturi foarte fine si ... da.. dinti specifici. dar mai tarziu, tot prin vara, am vazut "30 days of night". bullshit! vampirii seamana cu monstrii din Doom, isi pierd complet eleganta si distinctia, devin pseudo-animale, incapabile sa vorbeasca, incapabile sa faca doua incizii curate in jugulara victimei pt a-si face treaba.. si mai sunt personificati si cu sentimente, cica. o vampirita era un gen de prietena a sefului "haitei" de vampiri. aiurea! nu pretind ca stiu prea multe despre vampiri..in afara de chestia cu lumina Soarelui si ... taiatul gatului, nu prea stiu cum altfel ar putea fi omorati. cat despre socializarea cu ei..da, am zis-o si pe asta. Dar totusi, dragi producatori de filme, axati-va pe un tip de vampir si tineti-va de drum.is curios cum e asta..twilight:).

asadar, cum stam cu intai februarie? ati hotarat ceva? va mai las doua zile, dupa care va scot din ceata si va bag direct in cosul cu rufe.

Episodul 1. Pilot :D

Iarna. Mult prea frig pt acest moment al zilei, in care un tanar de cel mult 18 ani se odihenste dupa o alergatura zdravana, pe marginea lacului Vertglace, intre un tei si un stalp electric. Priveste in zare, desi aceasta zare nu depaseste o aruncatura de bat. Totusi, el continua sa priveasca, sau mai bine zis sa viseze. E Oliver, elev al liceului din localitate, dar fara a avea vreo legatura cu limita scolii, cu monotonia manualelor sau cu ignoranta profesorului de desen. Are o pasiune mai putin intalnita printre pionii generatiei lui, creaturi a caror cultura se rezuma la numaratul fripturilor delicioase ale jupanesei Margareta, mama sa – pictatul. Inca de la o varsta frageda, pe cand nu cunoscuse inca mizeria televizorului sau nu vazuse inca muzeul de etnografie, a inceput sa deseneze. Fireste, orice copil face asta. Insa desenele lui pot fi interpretate astazi de catre un specialist drept opere rivale celor lui Jackson Pollock. La fel ca si cel dinainte, nu stia sa foloseasca pensula sau creionul. Creea folosindu-se doar de rezervoarele de culoare, asa cum raurile sculpteaza muntii folosindu-se numai de propria lor apa. Apoi, odata cu anii, Oliver evolueaza. Descopera pensula, apoi panza, apoi lacul si copacii. A pictat de atunci nenumarate portrete ale padurii de dincolo de apa, a pictat Soarele in zeci de culori si a mai pictat un portret. Aceste, uman prin creatie, divin prin frumusete, ii sta intiparit in minte in permanenta, la fel cum Venus se tine dupa Luna chiar si in cele mai friguroase nopti.

Sa revenim, totusi, la ziua cu pricina. De fapt la acea amiaza, cand frigul neobisnuit al iernii ardea obrazul tanarului si ii transforma plamanii in niste smochine mai mari, totusi incapabile sa absoarba aerul. Fugea, ziceam, pe malul lacului, insa nu de bunavoie si fugarit de o haita de caini ai strazii. Nu-i plac cainii, cu atat mai putin cei de pe strada, care ii rapesc o mare parte din noptile in care s-ar fi putut plimba singur, doar cu felinarele vechi si sacadante si cu refrenul unei piese auzita la radio pe buze. Acum, odihnindu-se rezemat de tei isi inchipuie un nou peisaj. Se mai uita o data la ceas si, apasat de datoria de a fi in ajutorul mamei sale, se desprinde de copac si isi continua drumul pana in dreptul cantinei. Are aici o slujba de dupa-amiaza, cu ajutorul careia spera ca intr-o zi sa lase oraselul natal in urma pt a putea calatori in lumea larga si a continua sa picteze lacuri. A mai incercat sa-si vanda si o parte din panze, insa in afara de cativa turisti in trecere si casa de cultura a orasului, nimeni nu pare a fi interesat.

Dupa ce isi aranjeaza putin hainele, intra, trecand de usa subtire si usoara si se duce direct la mama-sa, pt a-si lua uniforma si a se apuca de treaba........

coming next...

aaa..hei there!:-) aici, pe cats-engine, o sa inceapa cat de curand serialul "Arsene si Oliver picteaza marea". o sa fie interesant..cred, si sper ca o sa va placa. o sa vedeti, daca o sa vedeti, dar n-o sa scoateti de la mine niciun detaliu mai mult. Duminica insorita in continuare, pana la cinci si cinci minute cand o sa apuna Soarele, adica diseara.

Amsterdam

yee...house on fire! suna fain. si acum e Wish you were here. pe bune, Guerrilla e cel mai bun radio.
totusi, am pornit scrierea cu gandul la Amsterdam. ascultam o piesa de la morcheeba, tot pe eliberadio, si am simtit senzatia aia speciala, unica, de Amsterdam. pana nu ajungi acolo nu ai cum sa ti-o inchipui macar. eu am ajuns printr-o bunavointa a sortii, un "last call". fenomenal..acu e "Human"de la the killers. trebuie sa o iau razna. nu ma face sa nu ma gandesc si la tine...because..I'm living on the edge right now.:) da..si..Amsterdam, e a treia oara cand zic. e...ceva special acolo, mai presus de completa legalitate a tuturor ilegalitatilor, mai mult decat a scrie trei de x pe turla bisericii, mai high decat un joint de pe straduta aia ingusta, mai drunk decat nenea din gara, mai isteric decat clovnul concediat si mai work of art decat "rondul de noapte" a lui Rembrandt. wish you were here, on my glassy cloud..cautand un loc de parcare printre ingeri zambitori si pixii sexy. sa merg iar la cafeneaua aia atat de confortabila, sa mananc iar pizza aia uscata de la cel ce nu accepta carduri visa, sa te fac sa iti doresti sa fi fost acolo.
nu te gandi la Paris, nu iti imagina ca ar fi un loc romantic, nici macar nu spera sa gasesti un suvenir suficient de decent pt parintii tai. nu exista Turnul Eiffel, nu s-a construit Colloseumul, nu treci Tower Bridge-ul. trebuie doar sa te simti..tu.
de cand n-ai mai mers pe bicicleta? ar trebui sa faci asta curand, chiar daca e iarna si-ti aluneca rotile alea subtiri de crezi ca ti-a omorat cineva urechile. si sa fie cineva acolo sa iti faca o poza.
Nu numai Amsterdam, dar orice, oriunde, e vorba doar de imaginatie, doar de tine. si daca tot te imaginezi pe undeva..nu uita sa treci si pe acolo. merita :)

away

Aseara am avut o experienta foarte faina. si chiar ti-o recomand,daca te mai apuca vreo stare de-aia faina.mergi..plimba-te prin oras,incet...cum am zis,plimba-te,asculta ceva de la coldplay si priveste becurile alea de pe marginea drumului. mai trage cu ochiu si la Luna. intreaba si de Venus. si gandeste-te la...roti. nu-ti recomand altceva, desi eu ma gandeam la altceva, pt ca oricum nu conteaza. poti si sa nu te gandesti la nimic.
e foarte inconfortabil sa scriu in timp ce la tv e un film cu chuck norris.:| e intimidant.si nici nu pot schimba programu, ca se uita..tata. dar nu asta ii chiar problema. mi s-ar parea genial sa am o foaie si un creion tot timpu la mine, sa scriu cand imi vine.ideea, cand imi vine.doar ca nu am niciodata.sau daca am, is alte motive care ma impiedica sa scriu.
oare ce-ar zice profa de mate daca i-as zice ca vreau sa dau la jurnalism? e o idee aberanta,oricum. doar ca..mi s-a parut impresionata cand i-am zis azi ca nu vreau la politehnica, si ca oriunde o sa ajung, nu o sa am matematica. am zambit..cu zambetul meu invizibil. ma gandeam ca..daca i-as fi zis de jurnalism, poate si-ar fi ocupat alea cinspe minute in care a zbierat la mine cu altceva mai..educativ:). chiar cred ca se poate invata mai bine fara violenta verbala. sau fizica pt caini. sau chiar oameni.
"the days were brighter, gardens more blooming...the nights had more hope
in their silence"