frumoasa si trolul

Povestea veche, dintre frumoasa si bestia. Foarte frumoasa poveste. Cred ca e cel mai relevant exemplu de dragoste fara granite, fara nimic altceva decat suflet. Simtire in cel mai adanc inteles al ei, traire prin cele mai mici fire ale firii si priviri, miscari superficiale si vapori.
Cred ca ai auzit de Herr Mannelig, o legenda nordica veche, cu un trol si o frumoasa. O canta mai multe trupe, eu stiu de Haggard si In Extremo. Categoric, cea mai frumoasa versiune e cea de la Haggard, datorita vocii angelice si orchestrei impunatoare. Aici e cantata in italiana, povestea, si se potriveste foarte bine cu ritmul si tonalitatea melodiei. Pur si simplu engleza ar fi stricat-o, sau germana. Sunt unii care o canta in norvegiana, cred..
Iti las aici un play, cum am tot obisnuit in ultima vreme, sa te delectezi si tu cu sunetul. Chiar daca nu-ti plac melodiile grele in general, pe asta ar trebui sa o asculti.
Auditie placuta.


Haggard - Herr Mannelig

carbon

Telefonul zbarnaie pe masa, mouseul se misca, ecranul se lumineaza. O intreaga lume a microparticulelor se pune in miscare si in cateva batai de aripi de albina de mai porneste piesa. The piece. E doar aia pe care o veti asculta daca apasati play mai jos. Dar nimanui nu-i pasa. Creionul tocit, subtire, albastru si nu in ultimul rand folosit pt a scrie biletele pe sub masa, sta acum lipsit de orice valoare si cu mintea stearsa in intuneric, pe masa, cu o fata din cele sase spre lampa. Stiloul e in extaz; volumul recent imprumutat, inca necitit, vegheaza parca de la inaltimea etajerei a doua. Lampa aprinsa, caci e 22:00, isi sacadeaza fotonii din cand in cand producand imagini neclare pe retina obosita.
Vuietul incepe, harddisk-ul se roteste, mai intai incet, apoi treptat isi creste turatia manat fiind de dorinta playerului de a trece la urmatoarea piesa. Cum? Deja? Ah, da, e la queue Leaves' Eyes - Into your light. E bine. Ma face sa uit.
Telefonul zbarnaie in continuare. E pe vibratii si lumini. Nimic mai mult. Fara sunet. Era jazz, acum e metal...in curand va fi iunie.
"You can kill me anything but love, a ny th in g but love."



Koop - Strange love

exces

Nu pot, nu mai pot. E greu, sincer. Fa ceva! Ma stii doar. Sau daca nu-ti aduci aminte acu, intreaba si o sa afli. Si atunci o sa stii ce-i de facut. Chiar trebuie. Trebuie sa ma crezi. Trebuie. E liber..libeeer, ca .. fluturele de mai, ca tot suntem in nenorocita asta de luna. Serios, uita-te la stele acum si o sa-ti spuna. Uita-te la Luna, pt Dumnezeu. Ea stie si e si vorbareata, o sa-ti spuna. Daca mai stai un pic, o sa ajunga sa-ti spuna si Venus, care e si mai departe. Da, asa e. Asteapta si-o sa vezi.

Asta se intampla dupa ce un blogger somnoros ca mine bea un pahar de suc de portocale. Acum, la 22:22. Nu cred si in cifrele astea, dar mi-e de-ajuns ca m-am uitat la fix de 'nspe mii de ori azi. Nu mint.
Cine stie?..!

o..o..original

Azi n-a fost Soare, stii. Am simtit caldura totusi.
Ma gandeam azi la originalitate si ce ar trebui sa insemne ea. Pai, e simplu in principiu: cum stim deja ca toti suntem diferiti by default, tot ce trebuie sa facem e sa fim noi insine. Nimic mai simplu. Sau greu. Oricum, am fost azi la chestia asta cu ecospeologie si inca ceva, la care omul care ne-a vorbit, detinatorul unei respectabile varste de 84 de ani, ne-a spus cum el a trait toata viata ca o copie a lui Racovita. Si, mai mult, ne indeamna sa ne gasim si noi un astfel de model in lume pe care sa-l copiem. Din cate am inteles, chiar l-a copiat pe tip. :straightface:
Bine, zici ca tu esti o copie nedemna si necunoscatoare de limba romana, dar nu cred ca e intelept sa ma indrumi si pe mine spre o soarta asemenea. Nu ii contestez cunostintele in speologie, biologie, ecologie si ce-o mai sti-ologie, pt ca sunt aceleasi cu ale lui Racovita, banuiesc. Totusi, macar acum la sfarsit de viata sa-si elibereze "fiara" si sa zica ceva de la el.
In alta ordine de idei, am auzit azi la televizor o chestie tare. Mie mi s-a parut tare. Citez: "plaga abdominala prin taiere cu flexul". Bineinteles este vorba despre un ignorant oarecare. Bineinteles, a ajuns la stiri si e pe toate posturile. Bineinteles, e ceva complet anormal sa te uiti la tv.
Suc de prune.

la fix

Nu. E aceiasi ca si ieri. Doar ca azi era mai trista.
Ei bine, nu e aceiasi, daca era mai trista. Nimic nu e la fel cu predecesorul lui de acum o secunda. Lucrurile chiar se schimba in jurul nostru. Si noi chiar nu ne dam seama. Zici ca "nu te-ai schimbat deloc". Oo, ba da! Si "a"-ul asta amarat e diferit de cel de dinainte. Normal, tu nu-ti dai seama, pt ca esti prea ocupat sa-ti descrii viata pe un blog. Bine faci, dar poate din cand in cand ar trebui sa uiti de tot ce a fost cu o secunda in urma si sa traiesti si sa iubesti acea secunda. Sa te uiti la fix intr-una.
Chiar asa, ce se-ntampla cand te uiti la ceas la fix?

PS: mi-am amintit de melodia asta:

scurta incursiune in tainele cerului

Ce vroiam eu sa spun e ca azi am avut o zi interesanta. Desi fortune cookieu mi-a zis ca ceva etraordinar mi se va intampla azi, nu cred ca s-a intamplat ceva de genul asta. Intr-adevar, matematica mi-a iesit iar in cale si m-a privat de pauza mare, care, cine stie?, poate ar fi fost insorita. Totusi, cand e Soare afara, simt caldura. Nu spun nimic mai mult.
V-am mai spus ca torsul pisicii ma inspira? nu? Ah, pai..as fi mintit :).
Apoi, dupa ce cerneala s-a stors in intregime pe bucata alba de hartie, am aflat despre cum te simti cand inventezi randuri. Cand te gandesti inainte e ca si cand s-ar intampla momentul acela chiar cand gandesti. Doar ca nu se intampla. In plus, pierzi satisfactia si prin asta cam tot ce mai are rost in acel moment. Pur si simplu pierzi momentul.
Nu e bine. S-a inserat, daca te uiti chiar acum la apus o sa ramai cu gura cascata: e albastru cu verde si portocaliu si rosu. Nici nu cred ca percep toate culorile ce mi le-arata minunatia asta de cer.
Chiar, ai remarcat ca, atunci cand zici "love is in the air", aerul e sub cer, adica ai putea zice ca aerul vine din cer si prin urmare poti zice ca love vine din cer? Fantastic! si totusi real.
Iubirea e terestra, e umana, e simpla, e contemporana, mereu reinventata, dar niciodata profana. Iubirea e doar pt cei care o au in ei tot timpul. Pt cei ca tine.
Love is the new love.

adevarul

Sunt multe de zis, si probabil nu-s de-ajuns. N-au cum sa fie de ajuns. Esti un intreg Univers, un alt Univers decat cel in care traim. Cu fructe dulci-acrisoare si covoare de nori. Fara gheata, piatra sau nimicuri de genul asta. Doar pura delicatete.
Am citit ieri un rand din Dante, mult prea adevarat pt a putea fi reprodus de o gura pacatoasa ca a mea. Dar sunt si alte randuri, alte cuvinte, alte minute ieftine, dar pretioase. De fapt, nu poti pretui o clipire pt ca ai apropia-o prea mult de profan doar prin alaturarea radacinii "pret". Ar fi erezie. Ar fi sange, sange rece, static, mort. Ar fi noapte de toamna sau dimineata de decembrie. Ar fi cupru indoit sub nori.
Dar nu e. E miros de cirese.

simple thing

Keane - Somewhere only we know


e...trebuie sa fie aici.

eu particip. incercati numai!

De curiozitate particip la concursul asta al bloggerilor organizat pe blogul lui Bobby Voicu, de unde e posibil sa ma aleg cu un LG LCD LH5000.Super.

LE: e un Concurs LG. L...G. got it?

iarba, din nou

Totul e sa fii irational. Sa nu gandesti logic, sa nu gandesti normal, sa nu gandesti...rational. Trebuie sa rupi fiecare bucata din viata si sa o pastrezi asa cum e. In niciun caz sa nu o tai. Poti sa o stropesti cu putin suc de mere, eventual. Cea mai frumoasa parte a acestui cerc vicios in care nu ne invartim, ci stam, e aceea in care ni se intampla sa spunem "bun venit" cuiva nou. Sau nu neaparat nou. De fapt, e singura parte frumoasa. Nu, e singura parte si atat. Si nu ne putem lipsi de ea.
Eu nu ma pot lipsi de ea. Si nu ma mai pot lipsi de reflexia lentilei, de fosnetul frunzelor pe asfalt, de ciocolata, de lemn, de miere, de miros, de Soare si de Luna. Ma pot lipsi de aer, ma pot lipsi de valuri. Dar vreau iarba. Si o vreau acum. Si te vreau aici, pe marginea paturii, in timp ce eu stau pe aceiasi margine si te ascult. Culmea, tu nu zici nimic. Dar eu aud.
Poate e de la iarba, poate e pt ca iarba mi-ai dat-o tu. Poate e pt ca ador cand imparti iarba cu mine. Si vreau sa auzi sunetul acela plin de tot, dar gol in ansamblu. Si vreau sa-l auzi acum.
Curbura Universului se indreapta in fata ta. De ce n-ar face-o? Si eu as face-o daca te-ar face sa nu clipesti si sa-ti afunzi privirea in strafundul Oceanului Ludic.
Ai incredere.

The spectator

I am the eternal spectator.
I don't want to do that, or maybe I do. I like to think about a sunny day, or maybe I love to do that. In the last few days, they were all sunny days. As you probably know already.
Era vorba despre The eternal spectator. Stiti voi, ala care spectate-aza totul, care respira aerul altora si isi incalzeste sangele prin priviri, nu aruncate, oferite. Paseste pe carti rasfoite si udate, nu de lacrimi ci de ploaie. Miroase, adulmeca de fapt, mireasma diminetii in parul cret sau ondulat sau drept. Nu foarte drept totusi. Vede clar, dupa o focalizare indelunga, ceea ce altii nu vad si aude prea tarziu. Dar aude. Asculta aproape niciodata, iar cand o face prefera sa filtreze totul printr-un fum dens si prin sapte straturi de sticla. Apoi adoarme, nu ca un copil, ci ca o pisica. Aiurea. Isi simte degetele pulsand sub presiunea luminii si apasa indrumat de stele. Arunca apoi, degajat, ambalajul unei ciocolate. Nu la gunoi, ci in sus. E doar vina gravitatiei ca el ajunge pe podea si ii face pe cei din jur sa se simta murdari. Asa si trebuie sa se simta, pt ca sunt.
Ce-ar fi daca ne-am simti ceea ce nu suntem? Daca am imprumuta cele cinci simturi de la o persoana cunoscuta si ne-am simti prin simturile lor? Cred ca am fi uimiti, prima data. Apoi, cu timpul, ne-am scarbi de ceea ce simtim. So, it's impossible to feel through somebody else. We shall never do that. It would be against the nature. Impotriva furnicilor care isi lasa amprenta pe nisipul arzator. Impotriva vantului care scutura frunzele de toamna. Impotriva cuvintelor ce se lovesc de pavilionul urechii.
Against the eternal spectator. And you don't want to mess with him. Or |HES| .

Portocala

Printr-o greseala. Nu, prin voia mea. Chiar daca nu exista nimic in afara de mine, chiar daca mi se pare prea putin sa iubesti neimplinit, chiar daca Soarele rasare o singura data, chiar daca roua e rece doar cand o atingi, chiar daca nu conteaza textura parului, chiar daca decizia e intotdeauna a noastra si chiar daca stii sau nu, valurile raman aceleasi. Mint. Valurile s-au schimbat, dar a fost o schimbare multipla sau mai bine spus s-a calmat marea. Dupa acel val cutremurator a urmat pacea. Dar ce poate fi mai pasnic decat un val potrivit? E pur si simplu patetic sa repet aceiasi poveste din nou si din nou si din nou. Cred ca pana si cei din Ecuador, care mi-au vizitat blogul, dupa ce l-au trecut prin Google Translate au aflat marea veste: valul a trecut. Cred ca e timpul sa trec la povesti mai serioase si mai copilaresti. Vreau sa am o stea care sa-mi lumineze ochii tot timpul. Si pt ca m-am rugat cu ardoare in repetate randuri am primit nu o stea, ar fi fost prea indepartata, ci o Luna. O Luna mult mai apropiata de mine, pe care o recunosc ziua si care e cu mine noaptea, care imi face cu ochiul si imi da lumina. Si ma gandesc la ea.
De curand, joi mai exact, s-a intamplat ceea ce noi numim "o mare bucurie". Stiti vorba "te bucuri de parca ti-a fatat matza"; ei bine, a fatat. Nu Snow, ci Sheeba(ex-Gwen). Pt lamuriri cu privire la arborele genealogic consultati un avocat. Cert este ca aceasta Sheeba e pisica unei prietene foarte bune. Nu are nicio relevanta, absolut niciuna. Mi-a placut ideea de a fi copilul cuiva, desi nu e ideea mea. Altul a avut ideea inaintea mea si si-a creat un tata. Acum cu totii avem acelasi tata, prin urmare suntem copii. Si oricat am creste, si oricati copii am avea (7), tot copii ramanem. Noi nu facem altceva decat sa aducem pe lume mai multi copii pt tatal. E adevarat, are o responsabilitate enorma, dar imagineaza-ti ca esti parintele unor copii care se joaca toata ziua cu tancurile prin nisip, a altor copii care se distreaza si danseaza si ajung tarziu acasa(sau devreme, dimineata), a zeci si sute si mii de alte tipuri de copii si in sfarsit a doi copii, dintr-un tip numai al lor. Te-ai bucura? Ii vezi unde sunt, aproape, ii vezi ce fac, se pacalesc, stii ce vor, regasire, stii ce au, iubire. Dragoste, amor, iboste, libov, patima. NEBUNIE!!! Intelegi totul si nu stii nimic. Iti aduci bine aminte ziua cand ai pierdut din mana iubirea, acea portocala cu coaja groasa, si momentul in care cei doi au gasit-o. Erau impreuna, fireste, dar nu se cunosteau. Au luat portocala, amandoi, si au incercat sa o desfaca. Nu au reusit, pt ca nu ai vrut sa reuseasca. Dar acum te-a cuprins batranetea si te-ai gandit ca daca n-o vor desface ei ar fi cea mai mare nedreptate. Si le-ai daruit puterea de a o desface. 7 secunde le-a luat. Apoi inca 7 minute au studiat-o, pipait-o, simtit-o. Acum e a lor si stii ca n-o vor da nimanui. Poate la batranete, la fel ca si tine, vor imparti cate-o felie fiecaruia din cei 7 copii. A 8-a o vor pastra pt ei, iar a 9-a o vor sfasia si-i vor scoate semintele si le vor planta in gradina. Si din gradina lor va izvora iubirea, dragostea, amorul, ibostele, libovul, patima.

agentia

Citeam ieri pe un site de gadgeturi cum ca in UK vor fi introduse in curand pt testare pe cateva masini niste limitatoare de viteza care limiteaza viteza in functie de pozitia curenta a masinii. Bineinteles, ea va fi determinata prin prea-confundatul GPS. Astfel, nimeni, oricat de sfant ar fi pe sosele, daca ajunge cumva cu viteza peste cea legala pe acea portiune de drum, i se taie imediat gazu. Mda..
Cu multi ani in urma, germanii au introdus o chestie de-asta pe supercaruri ca sa nu le lase sa treaca de 250 km/h. Dar "baietii destepti" au gasit un patent si au taiat firu ala care limita masina ca s-o poata arde cu 330 pe Autobahn.
Acuma, serios, astia chiar cred ca n-o sa fie nimeni care sa dezactiveze GPS-ul, sau sa-l pacaleasca in asa fel incat sa creada ca e in padure tot timpul? In padure nu-i limita de viteza, asa-i? Eu cred ca e foarte normal sa existe o metoda de a hackui toate sistemele astea impotriva distractiei. Si nu doar o metoda, multe. Foarte multe. Din ce in ce mai multe. Doar trebuie sa tina si mintile underground ocupate cumva. Dupa ce se gaseste o metoda, destul de rudimentara, o sa se gaseasca una mai buna. Apoi una si mai buna. Apoi vin autoritatile si introduc o noua limitare, pe care intunecatele creiere o vor sparge, la fel ca pe celelalte. E destul de plictisitoare povestea, mai ales cand te gandesti ca respectivii stau cu orele in fata ecranului codand si compiland zeci de variante de programe.
Probabil ca pe cel care reuseste primul sa ruleze un program de genu' il recruteaza vreo agentie secreta, ceva ca-n filme.
Concluzia astei scrieri e ca, oricat ne-am strofoca noi sa ne plangem de restrictiile si nedreptatile mai marilor statului, nu vom rezolva nimic pt ca ei au un plan prin care isi testeaza aparatura si cauta "geniile" destul de bine conceput.
Pana atunci, mici genii din blogosfera, cautati pe google cum faceti sa puneti mana pe cei 20.000.000 $ de la Google:). E ceva legat de niste masini ce trebuie trimise pe Luna, pt studiu, si mai apoi pt fun.
Take care!

patura

Fum. Si foc. Si fata fierarului Fanica.
Calatoria unei paturi, intr-o vantoasa zi de intai a lunii mai, a adus multa caldura si bucurie in inima unei fiinte mai mult sau mai putin lucide. Totul a inceput de la o geaca groasa. De fapt totul a inceput de la Adam, dar trecand rapid printre cateva etape ale istoriei popoarelor, ajungem in Stejarisul anului nostru, voiosi si plini de neincredere. Prima muscatura din ademenitorul cabanos a luat fiinta inainte de vreme, cu paine si fara mustar. Apoi a urmat calatoria initiatica, initierea propriu-zisa, consumarea...faptelor, si frigul. In acel moment de deznadejde, cu mainile inclestate in jurul picioarelor, cu ochii alergand in speranta de a incalzi ceva, cu o focalizare precara, dar existenta si cu un simt practic deosebit, am gasit patura.
Am ridicat-o, am scuturat-o, am invartit-o de cateva ori, pana la urma am pus-o pe mine si m-am incalzit. Aratam ca un preot incas (amatorii il numesc vrajitor) si ma simteam bine. O patura buna nu numai ca te incalzeste, dar iti da si un sentiment lipicios de siguranta si bunastare, combinate cu o trufie nemarginita.
Apoi a urmat clipa despartirii. Moment greu, dar a trebuit sa il suport si sa accept cu durere in suflet vechea geaca, grea, batrana si sufocanta. Triple niple.