26 octombrie 2009

despre mancare si alte feluri de cuvinte

Sunt aiurea fetele ca tine. Serios. Te-as putea compara inca din prima linie (sau a doua,depinde de rezolutia ecranului) cu o punga de porumb prajit cu aroma de barbeque. Sau chipsuri thai. Sau orice alt tip de "rontzaiala" pe care o poti gasi pe piata, inafara de cea cu aroma de sare. Adica cu sare de-a binelea pusa pe ea. Pe "rontzaiala". Cuvantul insusi ma duce cu gandul la tine: sunete interesante, ademenitoare, foarte perceptibile dar comune in esenta lor. Lipsite de o individualitate atractiva, cu un trecut de canal. Ai putea fi raperita sau hip-hop-erita, dar te pierzi printre detalii de suprafata despre care se vorbeste cu dispret in randurile lor. Nu te poti decide asupra unui stil, ca sa ti-l faci al tau propriu, ci te iei dupa fiecare ingredient si ajungi un ghiveci de arome, precum snacks-urile cu pizza. Aroma de pizza. Ai putea asculta alte genuri de muzica, mai culte, cum ar fi rock-ul:D sau muzica clasica, dar nu ai suficienta sare. Obosesti pe ringul de dans, sau mai bine zis te extenuezi acolo pt ca piperul nu ti-a intrat in sange. Poate ar trebui sa-ti tai venele si sa pui putin piper, ca sa te tina plamanii.
Oricum, mie nu-mi place de tine. Si nu neaparat in sensul ala, cu valuri si chestii, ci asa in general. Nu-mi placi pt ca esti ca prostiile astea de grauntze cu aroma de barbeque. Intr-adevar, incep cu placere punga, savurez primele bucatele, beau niste Cola rece dupa, dar si mai dupa nu-mi mai trebuie. Asta se intampla cam dupa un sfert de punga. Cateodata nici nu ajung acolo. Esti mult prea cliseica, dumnezeule! Imprevizibil ar fi raiul pe pamant, in Vama. Un ghiveci.
Sper sa nu se indrepte vreodata spre mine valurile tale sau ale unei nefericite ca tine, pt ca nu le-as putea rasplati cu ale mele. Sorry, mie imi place sa fac "comert" cu sare:)).

13 octombrie 2009

Priveste de jos in sus. Sau de sus in jos, dar sa ajungi neaparat si jos

"Give a bit of mmm to me, and I'll give a bit of mmm to you"

Am aflat ca ninge. Tocmai. Ca-n bancul ala cu doi "informaticieni" care nu ies din casa:
1-dude, ninge!
2-trimite link.
Dar chiar ninge de data asta, desi eu nu am vazut inca niciun fulg. Asa ca n-o pot numi prima ninsoare. De fapt, gresesc ca vorbesc despre ninsoare si am sentimentul asta de bucurie, pt ca nu vine iarna. Nici macar nu ninge in Mures. Am aflat ca ninge in Cluj. Si, mai mult sau mai putin, asta e ca si cum as fi aflat ca ninge in Norvegia. Norway is a beautiful country. :))
In momentul asta ascult o piesa norvegiana, nu doar a unui artist norvegian. V-as fi lasat-o, dar trilulilu n-o are, si link de youtube nu va las. Eventual daca vreti voi s-o cautati, va zic cum ii zice: Leaves Eyes - Ankomst.

Mi se pare cam aiurea sa scriu lucruri atat de banale. Nu-s obisnuit. Si sunt foarte constient de faptul ca nimic din ce-am scris pana acum n-ar trebui sa va intereseze nici macar la nivel de plictiseala. Foarte mari banalitati. Sub-banalitati as putea zice. Imi e dor de scrierile alea in care va povesteam tot felu de tampenii, dar in care ma regaseam de fiecare data cand reciteam. Imi e dor de iernile alea pline de zapada pe care nu le-am prins. Imi e dor sa ma uit la poze cu mine cand eram mic si sa rad. Sa rad din interior, cum am ras azi la ora de romana. Era sa fim dati afara, dar radeam prea bine. Nu va spun gluma, pt ca n-ati intelege-o. Contextul a fost totul in acel moment. Asa cum dimineata de Craciun e totul pt Craciun. Nu poti avea Craciun fara dimineata de Craciun. Si nu doar pt ca pt a ajunge la pranz e nevoie sa treci prin dimineata, ci pt ca asa e. E o emotie, e un fir de iarba rasarit printre troiene de zapada, cu mult inaintea ghiocelului caruia i se atribuie prea multa atentie. Mie mi se pare o floare urata. Mai multe flori mi se pare urate. La fel cum mai multe genuri muzicale mi se par urate. La fel cum Jackson Pollock mi se pare urat. Lucrarile lui. Si actorul care-l interpreteaza in filmul omonim. E gresit sa te gandesti la rosii in mijlocul iernii? Dar inca nu e iarna, pt ca nu a cazut prima zapada decat la doua ore de aici. De mers cu masina. N-as putea aproxima cat mi-ar lua sa merg pe jos, pt ca e foarte posibil sa intalnesc stralucirea Lunii pe drum, desi e innorat si ploua. Si daca vad Luna, te vad pe tine. Pt ca si tu te uiti la Luna. Si atunci m-as opri si as sta de vorba cu tine. Ba nu. M-as opri sa te privesc, pt ca intre atatia nori grei, puternici, masivi precum luptatorii greci imortalizati pe diferite vaze tu echilibrezi cerul. Nu pt ca esti usoara, ci pt ca esti usoara ca o pana. Nu pt ca esti slaba, ci pt ca ai o altfel de putere. Nu pt ca esti marunta, ci pt ca esti ca o nimfa.
Totul a pornit de la zapada. Totul a sfarsit cu zapada. Ca si zapada, viata vine din cer si sfarseste in pamant. Dar tot ca si zapada, viata se va intoarce intr-un rau de apa sticloasa care va umezi gaturile celor mai luminosi ingeri, celor mai frumoase zane si va insufleti cele mai verzi fire de iarba.
:)



----------------
Now playing: Leaves Eyes - Mourning Tree
via FoxyTunes
----------------
Now playing: Leaves Eyes - Elegy
via FoxyTunes

6 octombrie 2009

Pisica mea e un caine

Nu. Mint. N-are cum sa fie pisica mea caine din cel putin doua motive: unul este fotografia de mai sus, care o infatiseaza in toata splendoarea ei somnoroasa, pozand in fata prea-luminosului blitz; iar al doilea motiv este ca sunt un cat-person convins. Nici in o mie de ani nu m-ai putea convinge sa plac cainii mai mult decat plac* pisicile.
De fapt, titlul se refera la capacitatea unor caractere de a se confunda cu altele, astfel creand confuzie in mintile celorlalte caractere. Sunt unele persoane (nu stiu de ce imi tot vine sa scriu "anumite" in loc de "unele", pt ca in fond toata lumea are aceasta abilitate, deci nici "unele" nu e tocmai corect; totusi, de ce scriu in paranteza?:| ) care mai mult sau mai putin intentionat se transforma intr-o cu totul alta persoana in niste circumstante speciale. Fie isi schimba limbajul, fie nu vorbesc de loc, fie vorbesc prea mult sau se uita in alte directii, necunoscute. De obicei e vorba de schimbarea modului de a vorbi, si multi examinatori (persoane care examineaza) gresesc de multe ori spunand "just be yourself". Intr-adevar, nu sunt eu insumi in ochii tai, dar in spatele peretelui asta subtire de os sunt eu insumi. Si sunt atat de mult eu insumi incat reusesc sa fiu si altcineva in acelasi timp. Pt ca defapt nu sunt altcineva, doar folosesc cuvinte pe care le foloseste si altcineva. Si nici macar nu le folosesc pe toate, doar cateva. Sau mai multe, depinde de caz, dar in general gresesti cand spui ca sunt exact ca A sau B (fuck x & y). Conteaza foarte mult cuvintele pe care le folosesti, asa ca ai grija ce spui! Nu sunt sigur in ce fel de lume traim, dar lumea in care traiesc eu e foarte atenta la cuvinte. Si la expresia fetei uneori, lucru care ma induce in eroare. Ai ascultat atat de mult poker face=cocksucking face incat nu-mi pot da seama ce vrei numai dupa privirea pe care mi-o arunci. Sau mi-o dai. Cu niste ochii calzi, veseli si pasionali imi spui sa-ti aduc ceva de la magazin. Mda...eu asteptam un "hei...:)". In schimb, aia doi fraieri din curte se-ncrunta si se pupa. Wtf? Bineinteles, tu nu asculti poker face, sper, si nici nu te incrunti, decat cateodata. Nici nu mi-ai spus vreodata sa-ti aduc ceva de la magazin, pt ca intotdeauna ma chemi cu tine. Si zici "hei..." dar nu pui un smile acolo intre buze, pt ca degeaba l-ai pune - sunt prea adanc in ochii tai ca sa mai vad si altceva. Nici nu te uiti pe geam sa vezi curtea, tu esti in curte. Sau stai intr-un jilt de matase in fata geamului si privesti cerul, in gol. Apoi, fara sa stii, pisica vine spre tine, pasind pe pernutele ei moi ca o plapuma de trandafiri. Dintr-un salt e la tine in brate. Iti versi ceaiul verde-smarald in poale si tipi. Te linisteti imediat, observand ca pisica e doar o umbra, iar ceaiul e oglindirea ochilor tai pe fundul cestii de argint.







*plac = ador :)