Toccata e Fuga de Bach e, cred, creatia mea preferata din baroc. E atat de plina de energie incat la un moment dat explodeaza intr-o ploaie de teroare incantatoare capabila sa te inspaimante in asa hal incat sa te bucuri de mizeria ta.
E o lumina revelatoare care izbucneste brusc, de parca cineva a lovit din greseala cu cotul intrerupatorul de pe perete, si continua intr-o maniera deosebita pana cand te lumineaza complet. Nu trebuie sa te pricepi deloc la muzica pt a fi in stare sa simti asa ceva. E chiar mai bine sa nu te pricepi la muzica deoarece ai putea sesiza niste detalii tehnice care ar strica tot momentul. Insa e esential sa fi trait o emotie puternica in viata ta, ceva ce doar tu sa stii si sa fii trist ca nu poti impartasi cu restul lumii. Frica, dragoste, mila, ura, admiratie.
Ciudata chestie si lumina. Este, ca orice notiune definita din lume, opusul altcuiva. Al intunericului, de exemplu. Se vorbeste adesea despre lumina interioara, cea care ii diferentiaza pe oamenii buni de cei rai, cei rai avand desigur intuneric interior. Dar cineva a spus ca nu exista oameni buni si oameni rai pt ca fiecare om are si rau si bine in el. Cum nu se poate mai adevarat. Iar explicatia e simpla: lumina trebuie sa aiba o sursa, neaparat; daca un om ar avea doar lumina ar trebuie sa fie absolut gol, pt ca orice denivelare, orice caracteristica oricat de mica ar determina aparitia unei umbre, care e intuneric. In concluzie un om absolut bun e un om gol, un nimeni. Asta inseamna ca suntem definiti de umbrele noastre, de faptele noatre rele, de intunericul din noi. Iar lumina ramasa nu poate compensa decat daca am mari cumva acest spatiu in care se afla. Lucru destul de simplu, dar de multe ori dureaza o viata de om. Si e foarte bine, pt ca e o decizie extrem de importanta.
Acel spatiu in plus se numeste suflet pereche. El ne ajuta sa ajungem la "nimeni". Or does she?
28 decembrie 2010
19 decembrie 2010
Dau colinde
A trecut ceva timp de cand n-am mai poposit pe aceasta pagina. A trecut si mai mult timp de cand n-am mai scris ceva aici. In seara asta, dupa ce am vazut un film cu si despre idioti, am gasit un moment, o portita, prin care sa ma strecor din nou aici si sa mai intind niste randuri.Intr-adevar, a trecut atat de mult timp de la ultima mea scriere incat nu-mi mai tin minte propriile metafore. Sau propriile sabloane de scrieri. It's a mess.
Dar iata-ma aici, in preajma sarbatorilor de iarna, ascultand colinde calzi pe ContraFM Xmas - o sursa destul de satisfacatoare, zic eu. Stiu ca in curand va trebui sa scriu deja celebrul articol de sfarsit de an si de cateva pagini in care sa-mi insir stii tu ce.
Ah, uite, era sa uit ce-am mai uitat! Sau mai bine zis ce n-am uitat: pe ea. Mda, Transilvania e tot acolo si la fel e si ea, dar eu sunt aici, acasa, si e complet diferit. Anul viitor va fi diferit. E adevarat ca in fiecare an zic la fel, dar la fel de adevarat e si faptul ca in fiecare an se schimba ceva. Anul acesta de exemplu... nu-ti stric surpriza. ;)
Nu-mi place deloc sa aleg cadouri. Nu, imi place foarte mult sa fac cadouri si ma simt extraordinar de bine atunci cand cineva primeste ceva de la mine, dar trebuie sa fie lucrul potrivit. Si-mi e atat de greu sa "citesc" persoanele. De fapt, cred ca nu-mi e greu sa le citesc, ci mi-e mai greu sa ma impac cu ce-am citit. Sunt perfect si ma astept ca si ceilalti sa fie iar cand nu sunt nu stiu ce sa le daruiesc. Nu-mi place sa fiu obligat sa daruiesc. Imi place ca acum, inainte de Craciun, sa trimit carti postale to a selected few. E vorba de persoane care m-au ajutat in vreun fel special sau care mi-s dragi pur si simplu. E vorba de maxim sapte persoane. Daca citesti asta e posibil sa nu o primesti. Dar e posibil si sa o primesti. Vom vedea.
Ma aflu cateodata in situatia de a mi se cere ceva si a nu vrea sa dau acel ceva. De cele mai multe ori e vorba de teme. Sa copiezi tema e cel mai comunist lucru posibil in scoala, dar ma deranjeaza intr-o masura foarte mica. Dar nu-mi place sa ofer tema persoanelor de la care nu am nicio asteptare, iar majoritatea colegilor mei actuali se afla in aceasta pozitie. Si nu vreau sa-i dau bani unui cersetor care in ziua urmatoare va fi tot acolo. Nu e tocmai in spiritul Craciunului aceasta ultima fraza.
E simplu. S-ar putea sa scriu si maine.
5 septembrie 2010
14 iulie 2010
Peninsula/Felsziget 2010
7 iunie 2010
Originea simetriei
Nu m-am mai gandit de mult la tine in timp ce scriu un articol. Probabil ca s-a reflectat destul de mult asta in felul in care mi-am scris operele dar si in cantitatea lor.
Pentru ca nu m-am gandit la tine am avut suficient timp sa ma gandesc la alte lucruri. Unele interesante, cum ar fi subiectul acestei scrieri, altele plictisitoare iar altele dezamagitoare. Cum ziceam, cugetam in timpul trecut la simetria lucrurilor. La cum fiecare lucru, val sau raza de soare are opusul sau in lumea opusa lui. Sa iau ca exemplu un val, un simplu val. Felul in care el exista si se dezvolta e strans legat de originea lui, de miezul valului daca vrei. Acest miez al valului este nici mai mult nici mai putin decat un 0, un punct nestabilit dar stabil. E chiar mai mult decat stabil, e de nemiscat. Piatra de temelie a Universului. In esenta omul. De ce omul? Pt ca in jurul omului se invarte totul. Nu Pamantul e centrul Universului, nici Soarele, nici chiar Centrul Universului. Ci omul. Eu. Tu.
Stii ca daca vrei sa arunci cu o piatra intr-un geam trebuie sa duci putin mana in spate, sa-ti iei avant. Sau daca vrei sa sufli in lumanarile de pe un tort - tragi cu putere aer in plamani, ii umpli, apoi sufli cu putere. Sau daca vrei sa musti dintr-un sandwich - deschizi gura apoi o inchizi, muscand. E chiar atat de simplu. E chiar principiul sau regula de functionare a Universului, a intregului. E regula de functionare a ta. Mi se pare ca desi e destul de asemanatoare, chestia cu actiune-reactiune e putin cam formala si rece pt un conglomerat asa de cald ca "sufletul" omului. Nu trebuie sa faci ceva ca sa se intample altceva. Faci ceva apoi faci altceva. Mult mai simplu, mult mai uman.
Si toate astea datorita simetriei. Imagineaza-ti o lume nu paralela, ci in continuarea lumii tale. Un fel de vecin cu care ai un gard in comun. Gardul esti tu. In aceasta lume continua se intampla lucrurile cu minus in fata. Tot ce iti doresti tu sa faci, tot felul tau de a fi, toate hainele pe care le imbraci sunt purtate in aceasta lume complet pe dos. Ca sa nu ma complic in culori, daca eu port un tricou negru acum, minus eu poarta un tricou alb. In acest fel eu pot purta tricoul meu negru fara a-mi face vreo idee despre ce efect va avea fapta asta asupra vietii mele. Pentru ca nu e nicio reactiune in lumea mea. Echilibrul se pastreaza datorita vecinului. Simetricul existentei mele. Cel despre care existenta mea nu va afla niciodata nimic. Ori de cate ori va incerca sa faca un pas spre simetricul ei, viata mea se va lovi de mine si nu va putea trece mai departe. Completa ignoranta multumita noua insine. Suntem prosti din vina noastra. De fapt nu, suntem prosti si atat. Vecinul e cel destept. Dar daca e si el prost? Cu siguranta ca e si el prost. Atunci cum mai e opusul meu? Pai... e un alt fel de prost. Si totusi avem ceva in comun: pe mine.
Take care :)
29 aprilie 2010
Pe roti
Cati dintre voi aveti deja permis de conducere? Asa putini? Nu vroiam sa incep chiar asa, dar nu ma pot abtine sa nu ma laud: tocmai am luat permisul de conducere. Azi am fost dupa dovada. Dar ce e totusi aceasta mitica dovada? Spun mitica pt ca absolut toti aspirantii, de indata ce vad scris pe acel formular "admis", nu fac altceva decat sa vorbeasca despre a doua zi cand vor merge la ghiseu sa isi ridice "dovada". Eu am fost a treia zi, pt ca am uitat a doua. Dar nu asta conteaza. Conteaza ca acum am si eu o dovada si ma pot folosi de ea la fel ca de un permis full-fledged.
Mai devreme, in timp ce imi savuram portia zilnica de hoinarit prin lumea fantasticului intrinsec, am gasit o posibilitate pe cat de amuzanta si practica pe atat de ilegala si revoltatoare. Poate nu chiar asa de revoltatoare totusi. Este vorba de posibilitatea de a intra in orice masina de pe marginea drumului si de a o face a ta. Mi-ar placea ca dovada asta sa poata face lucruri din astea. Din moment ce dureaza numai 14-15 zile ar putea foarte bine sa fie mai mult "editie speciala" si mai putin "editie limitata". Dar simpla insusire a unei masini de pe strada ar fi banala si oarecum lipsita de sens. E adevarat, in caz ca vrei sa ajungi undeva repede e util sa intri in una oarecare. Mai special mi s-ar parea insa sa merg pe o strada frumos incarcata cu locuinte decorate in fel de fel de stiluri si cu o fantana arteziana incercuita de un sens giratoriu pavat cu piatra cubica, si sa gasesc, parcata in fata unui chiosc cu fructe proaspete, o cabrioleta sexy. Un Jaguar E-Type ar fi o alegere inteleapta, dar o Alfa Romeo 8C Spyder ar fi alegerea inimii. Vazand-o acolo, acoperita de roua unei dimineti de iunie, stralucind sub primele raze ale Soarelui, unduindu-se prin suflul vantului proaspat incarcat cu arome de levantica si liliac, sa pot duce mana la buzunarul din spate ca sa scot dovada. Sa ma uit la ea apoi sa ma apropii incet de masina, sa-i incerc usa. Dupa primul contact sa-mi dau seama ca va fi a mea. Ma reped in habitaclu, insfac cheia din sertarul de deasupra climatizarii, pun contactul si astept ca mornaitul fioros al V8-ului sa strapunga orizontul si sa se intoarca la mine cu daruri de la zeii din Orient. O ambalez putin, cuplez a-ntaia si pornesc usor de pe loc, incercand sa nu trezesc cu zgomotul placerii mele linistitul sat alsacian. Nu are rost sa pornesc CD-playerul, e pt amatori. Focul cilindrilor si recitalul evacuarii imi sunt mai mult decat suficiente. Arunc o privire in spate, catre claile de fan insirate pe culmea dealului si imi amintesc de o cladire reala, din oras.
Ah, da, acolo am fost sa imi iau dovada. Dovada ca sunt liber si dupa ce am permis de conducere, liber sa imi imaginez o lume in care o simpla bucatica de hartie poate aduce un zambet pe buze intr-o noapte banala de miercuri. Liber sa cred ca voi intalni acea lume candva. Liber sa spun noapte buna, acum cand ultimul rand a fost scris. Pe maine!
Mai devreme, in timp ce imi savuram portia zilnica de hoinarit prin lumea fantasticului intrinsec, am gasit o posibilitate pe cat de amuzanta si practica pe atat de ilegala si revoltatoare. Poate nu chiar asa de revoltatoare totusi. Este vorba de posibilitatea de a intra in orice masina de pe marginea drumului si de a o face a ta. Mi-ar placea ca dovada asta sa poata face lucruri din astea. Din moment ce dureaza numai 14-15 zile ar putea foarte bine sa fie mai mult "editie speciala" si mai putin "editie limitata". Dar simpla insusire a unei masini de pe strada ar fi banala si oarecum lipsita de sens. E adevarat, in caz ca vrei sa ajungi undeva repede e util sa intri in una oarecare. Mai special mi s-ar parea insa sa merg pe o strada frumos incarcata cu locuinte decorate in fel de fel de stiluri si cu o fantana arteziana incercuita de un sens giratoriu pavat cu piatra cubica, si sa gasesc, parcata in fata unui chiosc cu fructe proaspete, o cabrioleta sexy. Un Jaguar E-Type ar fi o alegere inteleapta, dar o Alfa Romeo 8C Spyder ar fi alegerea inimii. Vazand-o acolo, acoperita de roua unei dimineti de iunie, stralucind sub primele raze ale Soarelui, unduindu-se prin suflul vantului proaspat incarcat cu arome de levantica si liliac, sa pot duce mana la buzunarul din spate ca sa scot dovada. Sa ma uit la ea apoi sa ma apropii incet de masina, sa-i incerc usa. Dupa primul contact sa-mi dau seama ca va fi a mea. Ma reped in habitaclu, insfac cheia din sertarul de deasupra climatizarii, pun contactul si astept ca mornaitul fioros al V8-ului sa strapunga orizontul si sa se intoarca la mine cu daruri de la zeii din Orient. O ambalez putin, cuplez a-ntaia si pornesc usor de pe loc, incercand sa nu trezesc cu zgomotul placerii mele linistitul sat alsacian. Nu are rost sa pornesc CD-playerul, e pt amatori. Focul cilindrilor si recitalul evacuarii imi sunt mai mult decat suficiente. Arunc o privire in spate, catre claile de fan insirate pe culmea dealului si imi amintesc de o cladire reala, din oras.
Ah, da, acolo am fost sa imi iau dovada. Dovada ca sunt liber si dupa ce am permis de conducere, liber sa imi imaginez o lume in care o simpla bucatica de hartie poate aduce un zambet pe buze intr-o noapte banala de miercuri. Liber sa cred ca voi intalni acea lume candva. Liber sa spun noapte buna, acum cand ultimul rand a fost scris. Pe maine!
8 aprilie 2010
18 - 19 (optsprezece - nouasprezece)
Citeam undeva sau poate chiar mi-a spus cineva, nu retin, ca nu e bine sa incepi o propozitie cu „nu”. Sau un paragraf sau asa ceva. In orice caz nu trebuie sa ai nu la un inceput pt ca ... nu e bine. Nu stiu cat de valida e afirmatia asta in vremurile contemporane noua cand din orice poti scoate o superstitie si poti desfiinta oricand una aducand argumente destul de slabe.
Insa nu superstitiile sunt tema scrierii de fata, si nici lumea contemporana. Este vorba de fapt despre o recapitulare sau revedere, cum vrei sa-i spui, a ultimului an acumulat in viata mea. Asa e, zvonurile sunt confirmate de cea mai sigura sursa – de astazi incolo voi putea spune ca am nouasprezece ani. Asta pana peste fix un an, cand va fi alta poveste.
Dar sa nu mai aburesc aiurea si sa trec la treaba:
Aprilie (desi parerea generala despre inceputul anului e ca acesta se intampla pe intai ianuarie, eu stiu foarte sigur ca era opt aprilie cand am inceput eu anul, in fine)
pe aceasta cale vreau sa multumesc parintilor mei, amicului care a cumparat de la mine mp3-playerul, prietenilor, bancii mele, fanilor, providentei si in general fiecarei fapturi si nefapturi cunoscute de mine, pt ca datorita mie si ... oarecum lor am ajuns sa vizitez Parisul(<-aici bag link catre articol cu Paris scris mai demult), cel mai frumos oras de la facerea lumii incoace;
mda... faza cu majoratul la Paris eclipseaza cam orice altceva din acel aprilie; NEXT!!!
Mai
probabil niste bere, nu sunt sigur cu ce ocazie dar sunt sigur ca a fost; imi place sa cred ca am mancat si o pizza extrem de delicioasa, dar sunt mari lacune in memoria mea si chiar nu-ti pot spune cu certitudine;
mai mult ca sigur am citit ceva de Al. Dumas, ca sa-mi alimentez dorul de Paris; sa fi fost Ascanio?
Iunie
ooh, iunie, draga iunie;
desi multi ar crede ca m-am bucurat de sfarsitul scolii, eu m-am bucurat de venirea vacantei; nu e un simplu joc de cuvinte, e pura realitate; intre intai si doisprezece iunie nu s-a intamplat nimic interesant; nici n-am fost la Ideci, nici in alta parte, am iesit in parc si am frecat menta pana la epuizare;
dar a venit a douazeci si doua zi a lunii iunie, si iata-ma imbarcat spre Bucuresti pt concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului; a fost superb, o ador; mentionez faptul ca in ziua concertului am vazut cu proprii-mi ochi un AC Cobra albastru, proaspat inmatriculat;
Iulie
deja?!?
seriale, seriale, seriale: Entourage, Family Guy, The Tudors; muulte filme, voie buna, caldura;
la mijlocul lunii s-au intamplat mai multe evenimente interesante: pe cincisprezece a fost majoratul alui mai bun prieten al meu si desi n-am petrecut extraordinar de zgomotos, am mancat pizza si am baut bere;da, fetele au baut vin „rosu dulce”;
pe saptesprezece – optsprezece a fost la Sibiu festivalul Artmania; iuhuu!!! Nightwish, Pain, Opeth, Tristania, stiti povestea – a fost magnific, cel mai mare concert la care am fost pana acum, la care a concertat si trupa mea preferata, Nightwish; desi cu Anette in locul Tarjei, experienta a fost completata de amintirea inca proaspata a concertului din iunie;
spre sfarsit ma tem ca iar a fost plictiseala; am iesit afara :D
August
continui sa ma relaxez in cel mai stresant mod cu putinta;
dau o raita pe la Bradu, citesc o carte despre perioada Renasterii care imi schimba viata si ma pregatesc de a doua jumatate a lunii;
pe optspreze ma sui in tren impreuna cu o droaie de prieteni; habar n-am cati am fost dar a fost una din cele mai placute experiente din viata mea; am fost in Vama, mi-am facut cativa prieteni – nu in Vama, o dispretuiesc – am intalnit niste vechi prieteni, am avut si „o iubire de-o vara”, am fost si la paintball, am jucat si biliard pana-n al unspelea ceas, am dormit pana la doua dupa-amiaza, am fost nevoit sa ma mut din patul meu :| si muulte altele; am cateva mii de poze in calculator menite sa-mi aminteasca momentele ori de cate ori am nevoie;
la final de luna majoratul unui bun prieten; party in Jazz&Blues, a doua oara cand intru acolo;
Septembrie
stiu, stiu, zic si de scoala;
in prima jumatate a lunii mi-am facut temele de vacanta, in a doua jumatate a lunii mi-am facut temele pt scoala;
si-a schimbat profa de engleza numele si avem profa noua la info care ne lasa sa ne jucam OpenArena in retea; cool!
am impresia ca am uitat un majorat; o fi in septembrie sau ... ?
Octombrie
cu cat ma apropii mai mult de prezent, cu atat tin minte mai putine detalii; citesc Cele doua Diane, de Al. Dumas;
in continuare scoala, dar o consider just another brick in the wall si nu-i dau prea mare atentie; tenebre!, iar imi stric media;
Noiembrie
dintre toata lunile, cea mai anosta imi pare a fi noiembrie; mai mult decat atat are si marele ghinion de a fi inaintea lui decembrie, deci toata lumea vrea sa treaca mai repede peste ea ca sa ajunga la Craciun; mai bine zis la cadouri, dar na, mai sunt si oameni cu idealuri improprii;
pt prima data imi dau seama ca uit mai mult decat ar trebui si decid sa fac ceva in privinta asta; week-endul urmator am repetat experienta, dar pierderile au fost mai mici; de aici am dedus: cu cat mai des, cu atat mai bine;
majoratul unui prieten si coleg;
niste glume ingrosate necontrolat;
Decembrie
pt prima data ever am trimis felicitari de Craciun, in plic, prin Posta Romana, scrise cu propria-mi mana; sentimentul e extraordinar, timpul de livrare de asemenea;
am fost cu colinda, am gasit stele in parul cret si lung, am baut vin fiert bun;
am mancat prajituri, cozonac, am primit cadouri, am mancat bomboane de pom :|;
nu vreau sa supar organizatorii, dar nu-i prea identific asa ca pur si simplu spun ca Revelionul a fost groaznic; singurul lucru fain a fost bucatica aia de panza numita pantaloni de pe curul unei petrecarete; si... faptul ca eram in munti, cred;
am stat o saptamana singur acasa :D;
majorat prematur dar nu mai putin distractiv;
era sa uit: cel mai fain majorat, doar putin prematur - totusi in carti; hint: au fost foarte multi oameni, foarte multi;
Ianuarie
sa vezi, nimic interesant; nu retin cum stateam cu viata publica, dar cea personala imi e cu totul necunoscuta;
tine cineva vreo petrecere in ianuarie? Nu cred; ca sa fiu sigur, am dat in fiecare zi pe la scoala pt a afla noutati;
Februarie
un majorat fain, al unei foarte bune prietene;
am inceput scoala de soferi si mi-am dat seama ca sunt un sofer innascut iar scoala e o simpla formalitate;
am fost la poze cumva? sa-mi zici...
cred ca am fost la Cluj la targul de universitati, dar dupa ce am constatat ca e o pierdere de vreme am mers sa mancam pizza;
Martie
martisoare, ziua mamei, ziua mamei mele, chestii-trestii;
pizza buna este „La Teo”; a naibii de scumpa, dar delicioasa;
un muschetar a implinit nouasprezece ani!
ma bate gandul sa ma apuc de Prison Brake si Lost, dar ma hotarasc ca mai bine astept pana dupa BAC;
in continuare imi caut vocatia, pt ca totusi trebuie sa iau o decizie in privinta facultatii;
in sfarsit mananc la Porcusor; cel mai bun sendvis pe care sase lei pot sa-l cumpere;
Aprilie
nu e bis;
pt ca au trecut deja sapte zile din luna, am avut timp sa ma uit la trilogia Matrix si sa o ador;
era sa-i dau foc unui nene in biserica; clar locul meu nu e acolo:|;
inca mai citesc la Portretul lui Dorian Gray; mi-a schimbat modul de a privi lucrurile prin lentilele aparatului foto, deocamdata;
Pt ca anul are douasprezece luni si aceste revederi incep sa devina un obicei, am sa te invit si peste fix un an, sau poate prin decembrie, la o noua lectura. Ca sa nu stergi blogul din history deindata ce citesti aceste randuri, am sa-ti spun ca vor urma niste alte scrieri cat de curand, so...stay tuned! ;)
Take care, bybye!
Insa nu superstitiile sunt tema scrierii de fata, si nici lumea contemporana. Este vorba de fapt despre o recapitulare sau revedere, cum vrei sa-i spui, a ultimului an acumulat in viata mea. Asa e, zvonurile sunt confirmate de cea mai sigura sursa – de astazi incolo voi putea spune ca am nouasprezece ani. Asta pana peste fix un an, cand va fi alta poveste.
Dar sa nu mai aburesc aiurea si sa trec la treaba:
Aprilie (desi parerea generala despre inceputul anului e ca acesta se intampla pe intai ianuarie, eu stiu foarte sigur ca era opt aprilie cand am inceput eu anul, in fine)
pe aceasta cale vreau sa multumesc parintilor mei, amicului care a cumparat de la mine mp3-playerul, prietenilor, bancii mele, fanilor, providentei si in general fiecarei fapturi si nefapturi cunoscute de mine, pt ca datorita mie si ... oarecum lor am ajuns sa vizitez Parisul(<-aici bag link catre articol cu Paris scris mai demult), cel mai frumos oras de la facerea lumii incoace;
mda... faza cu majoratul la Paris eclipseaza cam orice altceva din acel aprilie; NEXT!!!
Mai
probabil niste bere, nu sunt sigur cu ce ocazie dar sunt sigur ca a fost; imi place sa cred ca am mancat si o pizza extrem de delicioasa, dar sunt mari lacune in memoria mea si chiar nu-ti pot spune cu certitudine;
mai mult ca sigur am citit ceva de Al. Dumas, ca sa-mi alimentez dorul de Paris; sa fi fost Ascanio?
Iunie
ooh, iunie, draga iunie;
desi multi ar crede ca m-am bucurat de sfarsitul scolii, eu m-am bucurat de venirea vacantei; nu e un simplu joc de cuvinte, e pura realitate; intre intai si doisprezece iunie nu s-a intamplat nimic interesant; nici n-am fost la Ideci, nici in alta parte, am iesit in parc si am frecat menta pana la epuizare;
dar a venit a douazeci si doua zi a lunii iunie, si iata-ma imbarcat spre Bucuresti pt concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului; a fost superb, o ador; mentionez faptul ca in ziua concertului am vazut cu proprii-mi ochi un AC Cobra albastru, proaspat inmatriculat;
Iulie
deja?!?
seriale, seriale, seriale: Entourage, Family Guy, The Tudors; muulte filme, voie buna, caldura;
la mijlocul lunii s-au intamplat mai multe evenimente interesante: pe cincisprezece a fost majoratul alui mai bun prieten al meu si desi n-am petrecut extraordinar de zgomotos, am mancat pizza si am baut bere;da, fetele au baut vin „rosu dulce”;
pe saptesprezece – optsprezece a fost la Sibiu festivalul Artmania; iuhuu!!! Nightwish, Pain, Opeth, Tristania, stiti povestea – a fost magnific, cel mai mare concert la care am fost pana acum, la care a concertat si trupa mea preferata, Nightwish; desi cu Anette in locul Tarjei, experienta a fost completata de amintirea inca proaspata a concertului din iunie;
spre sfarsit ma tem ca iar a fost plictiseala; am iesit afara :D
August
continui sa ma relaxez in cel mai stresant mod cu putinta;
dau o raita pe la Bradu, citesc o carte despre perioada Renasterii care imi schimba viata si ma pregatesc de a doua jumatate a lunii;
pe optspreze ma sui in tren impreuna cu o droaie de prieteni; habar n-am cati am fost dar a fost una din cele mai placute experiente din viata mea; am fost in Vama, mi-am facut cativa prieteni – nu in Vama, o dispretuiesc – am intalnit niste vechi prieteni, am avut si „o iubire de-o vara”, am fost si la paintball, am jucat si biliard pana-n al unspelea ceas, am dormit pana la doua dupa-amiaza, am fost nevoit sa ma mut din patul meu :| si muulte altele; am cateva mii de poze in calculator menite sa-mi aminteasca momentele ori de cate ori am nevoie;
la final de luna majoratul unui bun prieten; party in Jazz&Blues, a doua oara cand intru acolo;
Septembrie
stiu, stiu, zic si de scoala;
in prima jumatate a lunii mi-am facut temele de vacanta, in a doua jumatate a lunii mi-am facut temele pt scoala;
si-a schimbat profa de engleza numele si avem profa noua la info care ne lasa sa ne jucam OpenArena in retea; cool!
am impresia ca am uitat un majorat; o fi in septembrie sau ... ?
Octombrie
cu cat ma apropii mai mult de prezent, cu atat tin minte mai putine detalii; citesc Cele doua Diane, de Al. Dumas;
in continuare scoala, dar o consider just another brick in the wall si nu-i dau prea mare atentie; tenebre!, iar imi stric media;
Noiembrie
dintre toata lunile, cea mai anosta imi pare a fi noiembrie; mai mult decat atat are si marele ghinion de a fi inaintea lui decembrie, deci toata lumea vrea sa treaca mai repede peste ea ca sa ajunga la Craciun; mai bine zis la cadouri, dar na, mai sunt si oameni cu idealuri improprii;
pt prima data imi dau seama ca uit mai mult decat ar trebui si decid sa fac ceva in privinta asta; week-endul urmator am repetat experienta, dar pierderile au fost mai mici; de aici am dedus: cu cat mai des, cu atat mai bine;
majoratul unui prieten si coleg;
niste glume ingrosate necontrolat;
Decembrie
pt prima data ever am trimis felicitari de Craciun, in plic, prin Posta Romana, scrise cu propria-mi mana; sentimentul e extraordinar, timpul de livrare de asemenea;
am fost cu colinda, am gasit stele in parul cret si lung, am baut vin fiert bun;
am mancat prajituri, cozonac, am primit cadouri, am mancat bomboane de pom :|;
nu vreau sa supar organizatorii, dar nu-i prea identific asa ca pur si simplu spun ca Revelionul a fost groaznic; singurul lucru fain a fost bucatica aia de panza numita pantaloni de pe curul unei petrecarete; si... faptul ca eram in munti, cred;
am stat o saptamana singur acasa :D;
majorat prematur dar nu mai putin distractiv;
era sa uit: cel mai fain majorat, doar putin prematur - totusi in carti; hint: au fost foarte multi oameni, foarte multi;
Ianuarie
sa vezi, nimic interesant; nu retin cum stateam cu viata publica, dar cea personala imi e cu totul necunoscuta;
tine cineva vreo petrecere in ianuarie? Nu cred; ca sa fiu sigur, am dat in fiecare zi pe la scoala pt a afla noutati;
Februarie
un majorat fain, al unei foarte bune prietene;
am inceput scoala de soferi si mi-am dat seama ca sunt un sofer innascut iar scoala e o simpla formalitate;
am fost la poze cumva? sa-mi zici...
cred ca am fost la Cluj la targul de universitati, dar dupa ce am constatat ca e o pierdere de vreme am mers sa mancam pizza;
Martie
martisoare, ziua mamei, ziua mamei mele, chestii-trestii;
pizza buna este „La Teo”; a naibii de scumpa, dar delicioasa;
un muschetar a implinit nouasprezece ani!
ma bate gandul sa ma apuc de Prison Brake si Lost, dar ma hotarasc ca mai bine astept pana dupa BAC;
in continuare imi caut vocatia, pt ca totusi trebuie sa iau o decizie in privinta facultatii;
in sfarsit mananc la Porcusor; cel mai bun sendvis pe care sase lei pot sa-l cumpere;
Aprilie
nu e bis;
pt ca au trecut deja sapte zile din luna, am avut timp sa ma uit la trilogia Matrix si sa o ador;
era sa-i dau foc unui nene in biserica; clar locul meu nu e acolo:|;
inca mai citesc la Portretul lui Dorian Gray; mi-a schimbat modul de a privi lucrurile prin lentilele aparatului foto, deocamdata;
Pt ca anul are douasprezece luni si aceste revederi incep sa devina un obicei, am sa te invit si peste fix un an, sau poate prin decembrie, la o noua lectura. Ca sa nu stergi blogul din history deindata ce citesti aceste randuri, am sa-ti spun ca vor urma niste alte scrieri cat de curand, so...stay tuned! ;)
Take care, bybye!
13 februarie 2010
Optiunile de maine
E un fel de promotie ziua de paisprezece februarie. E ceva neasteptat. Tu ce crezi ca e?
Ma aflu sub plina de insemnatate zi de treisprezece februarie, anul curent. Nu ca ar avea vreo relevanta anul, dar sa stii totusi ca nu vorbesc despre vreun viitor apropiat sau despre vreun trecut pitoresc, poate chiar idilic. Nu. Purul prezent, enuntat prin cuvinte care nu au nicio legatura cu el. Sau e o legatura foarte slaba. Vezi tu, sunt mai multe optiuni, deci ai de unde alege. [suna telefonul]
Ca atunci cand te intorci de la scoala, dupa ce ai ales sa mergi la scoala, si te afli in fata cutiei postale. Ai posibilitatea sa treci mai departe, lasand-o inchisa, ferecata, ca Ileana Cosanzeana, sau poti sa o deschizi. Nu o va ajuta cu nimic pe Ileana decizia ta, in schimb te vei trezi cu niste noi optiuni. Cum ar fi o bucata de hartie pe care scrie un indemn la consum. La consumul de Mall. (nu folosesc rozul fluturas pt ca sigur nu ar supravietui pe o vreme ca asta; e totusi treisprezece februarie, anul curent) Ai din nou posibilitatea sa alegi intre a merge la Mall si a face altceva. Ai putea de exemplu sa stai acasa si sa mananci pop-corn pe canapea. Sau sa scrii ceva in timp ce mananci Kit-Kat, cum fac eu acum. Dar astea sunt si mai multe optiuni, si tu nu ai nevoie de si mai multe optiuni. Tu ai nevoie de mai putine optiuni. Una, pe cat posibil. O optiune-neoptiune, pt ca daca e una singura nu prea mai e optiune, nu-i asa?
Asa ajung la ce vroiam sa ajung de la inceput, si anume paisprezece februarie, maine. Ai prea multe optiuni pt ziua de maine. Poti sa o incepi de azi, apucandu-te sa cumperi nu stiu ce inimi de plus sau de carton sau de hartie sau de ciocolata pt a le darui unei "pisi". Poti sa faci surprize, poti sa fii surprins, poti sa fii "pe val" si sa sarbatoresti Sf. Valentin catolicul sau poti sa fii impotriva valului si sa zici ca tu roman fiind nu esti catolic si nu-l sarbatoresti pe sfantul mai sus mentionat. Tu sarbatoresti Dragobetele, un non-sfant, o creatura plictisitoare. [tocmai am aflat ca Sf. Valentin catolicul e de fapt azi, treisprezece februarie; WTF? de ce azi?]
Nu-mi plac serbarile, nu-mi plac sarbatorile. Imi plac, vreau sa zic, dar nu-mi place sa stiu ca in fiecare an, intr-o anumita data, sarbatoresc ceva. Ar fi mult mai interesant sa stiu eu cand sa dau flori si sa fiu alaturi de cineva drag, nu sa-mi spuna niste mosi craciuni corporatisti. Muult mai interesant ar fi sa fiu surprins, sa pot surprinde. Situatiile de genu "oaaaiii!!! mi-ai adus flori de ziua indragostitilor!!! ce surprizaaa!! " sunt penibile. Bineinteles ca stiai ca-ti aduc flori. Sau ca te sun. Si te cam enerveaza situatia, dar nu zici nimic pt ca esti de parere ca m-ai supara. Ca si cu scutul anti-racheta: stiam ca-l vor pune la noi, nu ne place, dar nu zicem nimic ca poate se supara. Ce carpe suntem! Ar trebui sa ma apuc sa ascult hip-hop pt ca ma simt revoltat si simt nevoia ca cineva sa vorbeasca pt mine, prin muzica. Da.
In concluzie, nu stiu ce vrei tu sa faci maine, ai multe posibilitati, stii, si te-as sfatui sa alegi cu grija. Sa fii responsabil pt tine insuti, sa nu te gandesti decat la fericirea ta (copiii din Haiti supravietuiesc si fara tine) si sa ... faci ce vrei. Nu stiu. Mergi si cumpara-ti bilet la concertul AC/DC. Gandeste-te la paisprezece februarie ca la saisprezece minus doi. Iar din saisprezece februarie mai sunt fix trei luni pana la concert. Un sfert de an.
Eu inca nu stiu ce voi face maine, poate te anunt ;).
Ma aflu sub plina de insemnatate zi de treisprezece februarie, anul curent. Nu ca ar avea vreo relevanta anul, dar sa stii totusi ca nu vorbesc despre vreun viitor apropiat sau despre vreun trecut pitoresc, poate chiar idilic. Nu. Purul prezent, enuntat prin cuvinte care nu au nicio legatura cu el. Sau e o legatura foarte slaba. Vezi tu, sunt mai multe optiuni, deci ai de unde alege. [suna telefonul]
Ca atunci cand te intorci de la scoala, dupa ce ai ales sa mergi la scoala, si te afli in fata cutiei postale. Ai posibilitatea sa treci mai departe, lasand-o inchisa, ferecata, ca Ileana Cosanzeana, sau poti sa o deschizi. Nu o va ajuta cu nimic pe Ileana decizia ta, in schimb te vei trezi cu niste noi optiuni. Cum ar fi o bucata de hartie pe care scrie un indemn la consum. La consumul de Mall. (nu folosesc rozul fluturas pt ca sigur nu ar supravietui pe o vreme ca asta; e totusi treisprezece februarie, anul curent) Ai din nou posibilitatea sa alegi intre a merge la Mall si a face altceva. Ai putea de exemplu sa stai acasa si sa mananci pop-corn pe canapea. Sau sa scrii ceva in timp ce mananci Kit-Kat, cum fac eu acum. Dar astea sunt si mai multe optiuni, si tu nu ai nevoie de si mai multe optiuni. Tu ai nevoie de mai putine optiuni. Una, pe cat posibil. O optiune-neoptiune, pt ca daca e una singura nu prea mai e optiune, nu-i asa?
Asa ajung la ce vroiam sa ajung de la inceput, si anume paisprezece februarie, maine. Ai prea multe optiuni pt ziua de maine. Poti sa o incepi de azi, apucandu-te sa cumperi nu stiu ce inimi de plus sau de carton sau de hartie sau de ciocolata pt a le darui unei "pisi". Poti sa faci surprize, poti sa fii surprins, poti sa fii "pe val" si sa sarbatoresti Sf. Valentin catolicul sau poti sa fii impotriva valului si sa zici ca tu roman fiind nu esti catolic si nu-l sarbatoresti pe sfantul mai sus mentionat. Tu sarbatoresti Dragobetele, un non-sfant, o creatura plictisitoare. [tocmai am aflat ca Sf. Valentin catolicul e de fapt azi, treisprezece februarie; WTF? de ce azi?]
Nu-mi plac serbarile, nu-mi plac sarbatorile. Imi plac, vreau sa zic, dar nu-mi place sa stiu ca in fiecare an, intr-o anumita data, sarbatoresc ceva. Ar fi mult mai interesant sa stiu eu cand sa dau flori si sa fiu alaturi de cineva drag, nu sa-mi spuna niste mosi craciuni corporatisti. Muult mai interesant ar fi sa fiu surprins, sa pot surprinde. Situatiile de genu "oaaaiii!!! mi-ai adus flori de ziua indragostitilor!!! ce surprizaaa!! " sunt penibile. Bineinteles ca stiai ca-ti aduc flori. Sau ca te sun. Si te cam enerveaza situatia, dar nu zici nimic pt ca esti de parere ca m-ai supara. Ca si cu scutul anti-racheta: stiam ca-l vor pune la noi, nu ne place, dar nu zicem nimic ca poate se supara. Ce carpe suntem! Ar trebui sa ma apuc sa ascult hip-hop pt ca ma simt revoltat si simt nevoia ca cineva sa vorbeasca pt mine, prin muzica. Da.
In concluzie, nu stiu ce vrei tu sa faci maine, ai multe posibilitati, stii, si te-as sfatui sa alegi cu grija. Sa fii responsabil pt tine insuti, sa nu te gandesti decat la fericirea ta (copiii din Haiti supravietuiesc si fara tine) si sa ... faci ce vrei. Nu stiu. Mergi si cumpara-ti bilet la concertul AC/DC. Gandeste-te la paisprezece februarie ca la saisprezece minus doi. Iar din saisprezece februarie mai sunt fix trei luni pana la concert. Un sfert de an.
Eu inca nu stiu ce voi face maine, poate te anunt ;).
26 ianuarie 2010
Maratonul cuvintelor citate
Stiu ca e frig afara. Si mie imi e. Dar e un sentiment putin cam minor. Putin mai mult. Prin comparatie, Luna e miiica fata de Soare. La fel si frigul e miiic fata de premiul pe care l-am primit cu cateva ore in urma, probabil sub douazeci si patru. Sunt foarte foarte entuziasmat ori de cate ori imi e pomenit numele undeva, iar cand se intampla sa fie pomenit intr-un premiu entuziasmul creste ca painea in cuptor. Acum sa ma explic:
" Si ca sa respect regula jocului, astea-s (stiu, numa’) doo-trei bloguri...super-bloguri :) :
In aceiasi ordine de idei, vreau sa-i multumesc inca o data(cred) Ioanei pt minunata distinctie si sa-i cer iertare pt lipsa mea de seriozitate. Ioana, pisica pe care o vroiai tu si care ar fi trebuit sa ajunga la tine e acum in fata ecranului tanjind dupa orezul meu cu lapte si dulceata de visine. E incredibil de pofiticioasa, nu ti-ai fi dorit-o pe-aproape.
Acum, incheind dialogul acesta imaginar cu Ioana, ar trebui sa livrez un top si regulile jocului. Ca deh, se poarta democratia iar regulile trebuie stiute de toti jucatorii. Asadar...
Locul I: Artys - pt ca sunt egoist si vreau sa mai primesc un premiu, dar si pt ca acolo scriu si alti oameni minunati, pt ca sunt mereu pusi pe intrebari si sunt 'ai mai buni prieteni ai mei;
Locul II: un alt blog... - pt ca la ea am auzit de cercei din cirese pt prima oara, pt ca scrie foarte frumos, pt ca foloseste cuvinte bine imbracate si pt ca ma striga tot timpul ca la catalog;
Locul III: wet match - ca sa vezi, inca un premiu pt mine; dar cel mai important este ca nouazeci si noua la suta din premiu merge catre Melania, chibritul care niciodata nu se aprinde dar iti aprinde mintea din cauza asta; si ca sa nu ies din "pt ca", pt ca are cele mai alegorizate povesti despre micile evenimente din viata ei;
Locul IV: Umblu liber - pt ca e un blog interesant, pt ca Petru e de la Guerrilla, pt ca raspunde la comentarii, desi are foarte multe si pt ca e intrigat de masonerie;
Locul V: ramane liber; as mai putea pune un blog din lista de watch-uri, dar inafara de cele mentionate mai sus, si de cele cateva pe care le mai citesc dar care au primit deja premiu nu mai am nimic de premiat;
Iti scriu aici jos si regulile, in caz ca vrei sa duci mai departe toata chestia asta :
Deocamdata iti multumesc pt atentie, draga cititorule, si te mai astept pe blog.
Take care!
" Si ca sa respect regula jocului, astea-s (stiu, numa’) doo-trei bloguri...super-bloguri :) :
- Bigiu's chronicles – pentru ca reusesti sa ma faci sa rad in hohote [râsoterapia :x] . Iar asta e cam greu cu mine...:-s. Pentru ca in ce scrii esti tu, tu , tu. Te aud vorbind cand te cetesc. Si pentru ca nu te cramponezi in sabloane.
- Mancare pt pisici si pistoane - pentru ‘Amsterdam in jeg profund’ si mai ales pentru gandirea in spirala pe care o ai atunci cand scrii...c-o fi asa, ca n-o fi, nu stiu. Mi se pare ca gandesti ca o tornada, faci mix perfect din cuvinte din tagme diferite. Si bineinteles, pentru ‘miocardul scrijelit’ care ruleaza. :)
- peisaj bucolic- pentru frecventa redusa :)) Si pentru ca gandesti pozitiv. Si pentru moonwalk :>:> >:D< :* "
In aceiasi ordine de idei, vreau sa-i multumesc inca o data(cred) Ioanei pt minunata distinctie si sa-i cer iertare pt lipsa mea de seriozitate. Ioana, pisica pe care o vroiai tu si care ar fi trebuit sa ajunga la tine e acum in fata ecranului tanjind dupa orezul meu cu lapte si dulceata de visine. E incredibil de pofiticioasa, nu ti-ai fi dorit-o pe-aproape.
Acum, incheind dialogul acesta imaginar cu Ioana, ar trebui sa livrez un top si regulile jocului. Ca deh, se poarta democratia iar regulile trebuie stiute de toti jucatorii. Asadar...
Locul I: Artys - pt ca sunt egoist si vreau sa mai primesc un premiu, dar si pt ca acolo scriu si alti oameni minunati, pt ca sunt mereu pusi pe intrebari si sunt 'ai mai buni prieteni ai mei;
Locul II: un alt blog... - pt ca la ea am auzit de cercei din cirese pt prima oara, pt ca scrie foarte frumos, pt ca foloseste cuvinte bine imbracate si pt ca ma striga tot timpul ca la catalog;
Locul III: wet match - ca sa vezi, inca un premiu pt mine; dar cel mai important este ca nouazeci si noua la suta din premiu merge catre Melania, chibritul care niciodata nu se aprinde dar iti aprinde mintea din cauza asta; si ca sa nu ies din "pt ca", pt ca are cele mai alegorizate povesti despre micile evenimente din viata ei;
Locul IV: Umblu liber - pt ca e un blog interesant, pt ca Petru e de la Guerrilla, pt ca raspunde la comentarii, desi are foarte multe si pt ca e intrigat de masonerie;
Locul V: ramane liber; as mai putea pune un blog din lista de watch-uri, dar inafara de cele mentionate mai sus, si de cele cateva pe care le mai citesc dar care au primit deja premiu nu mai am nimic de premiat;
Iti scriu aici jos si regulile, in caz ca vrei sa duci mai departe toata chestia asta :
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.
Trebuie sa recunosc ca penultima regula mi-a dat cele mai multe batai de cap.Deocamdata iti multumesc pt atentie, draga cititorule, si te mai astept pe blog.
Take care!
19 ianuarie 2010
Marti - zi cu fulgi
Draga mea, esti o scanteie. Chiar acum cand ma gandeam ca nu mai am ce scrie, toate ideile fiindu-mi ingropate sub maldarul de carti de pe birou, vii tu si-mi spui ca undeva exista niste fluturi care chiar stiu sa zboare. Mai sa fie! Tocmai ai aprins flacara creatiei din interiorul meu. Probabil ca te simti putin flatata dar nu e chiar asa mare lucru, sincer. Trebuie sa mai trec pe la tine, sa mai fur din meserie acum ca "m-am intors".
M-am intors!!!
Posted from my iPod touch
M-am intors!!!
Posted from my iPod touch
Abonați-vă la:
Postări (Atom)