Pe roti

Cati dintre voi aveti deja permis de conducere? Asa putini? Nu vroiam sa incep chiar asa, dar nu ma pot abtine sa nu ma laud: tocmai am luat permisul de conducere. Azi am fost dupa dovada. Dar ce e totusi aceasta mitica dovada? Spun mitica pt ca absolut toti aspirantii, de indata ce vad scris pe acel formular "admis", nu fac altceva decat sa vorbeasca despre a doua zi cand vor merge la ghiseu sa isi ridice "dovada". Eu am fost a treia zi, pt ca am uitat a doua. Dar nu asta conteaza. Conteaza ca acum am si eu o dovada si ma pot folosi de ea la fel ca de un permis full-fledged.
Mai devreme, in timp ce imi savuram portia zilnica de hoinarit prin lumea fantasticului intrinsec, am gasit o posibilitate pe cat de amuzanta si practica pe atat de ilegala si revoltatoare. Poate nu chiar asa de revoltatoare totusi. Este vorba de posibilitatea de a intra in orice masina de pe marginea drumului si de a o face a ta. Mi-ar placea ca dovada asta sa poata face lucruri din astea. Din moment ce dureaza numai 14-15 zile ar putea foarte bine sa fie mai mult "editie speciala" si mai putin "editie limitata". Dar simpla insusire a unei masini de pe strada ar fi banala si oarecum lipsita de sens. E adevarat, in caz ca vrei sa ajungi undeva repede e util sa intri in una oarecare. Mai special mi s-ar parea insa sa merg pe o strada frumos incarcata cu locuinte decorate in fel de fel de stiluri si cu o fantana arteziana incercuita de un sens giratoriu pavat cu piatra cubica, si sa gasesc, parcata in fata unui chiosc cu fructe proaspete, o cabrioleta sexy. Un Jaguar E-Type ar fi o alegere inteleapta, dar o Alfa Romeo 8C Spyder ar fi alegerea inimii. Vazand-o acolo, acoperita de roua unei dimineti de iunie, stralucind sub primele raze ale Soarelui, unduindu-se prin suflul vantului proaspat incarcat cu arome de levantica si liliac, sa pot duce mana la buzunarul din spate ca sa scot dovada. Sa ma uit la ea apoi sa ma apropii incet de masina, sa-i incerc usa. Dupa primul contact sa-mi dau seama ca va fi a mea. Ma reped in habitaclu, insfac cheia din sertarul de deasupra climatizarii, pun contactul si astept ca mornaitul fioros al V8-ului sa strapunga orizontul si sa se intoarca la mine cu daruri de la zeii din Orient. O ambalez putin, cuplez a-ntaia si pornesc usor de pe loc, incercand sa nu trezesc cu zgomotul placerii mele linistitul sat alsacian. Nu are rost sa pornesc CD-playerul, e pt amatori. Focul cilindrilor si recitalul evacuarii imi sunt mai mult decat suficiente. Arunc o privire in spate, catre claile de fan insirate pe culmea dealului si imi amintesc de o cladire reala, din oras.
Ah, da, acolo am fost sa imi iau dovada. Dovada ca sunt liber si dupa ce am permis de conducere, liber sa imi imaginez o lume in care o simpla bucatica de hartie poate aduce un zambet pe buze intr-o noapte banala de miercuri. Liber sa cred ca voi intalni acea lume candva. Liber sa spun noapte buna, acum cand ultimul rand a fost scris. Pe maine!

18 - 19 (optsprezece - nouasprezece)

Citeam undeva sau poate chiar mi-a spus cineva, nu retin, ca nu e bine sa incepi o propozitie cu „nu”. Sau un paragraf sau asa ceva. In orice caz nu trebuie sa ai nu la un inceput pt ca ... nu e bine. Nu stiu cat de valida e afirmatia asta in vremurile contemporane noua cand din orice poti scoate o superstitie si poti desfiinta oricand una aducand argumente destul de slabe.
Insa nu superstitiile sunt tema scrierii de fata, si nici lumea contemporana. Este vorba de fapt despre o recapitulare sau revedere, cum vrei sa-i spui, a ultimului an acumulat in viata mea. Asa e, zvonurile sunt confirmate de cea mai sigura sursa – de astazi incolo voi putea spune ca am nouasprezece ani. Asta pana peste fix un an, cand va fi alta poveste.
Dar sa nu mai aburesc aiurea si sa trec la treaba:

Aprilie (desi parerea generala despre inceputul anului e ca acesta se intampla pe intai ianuarie, eu stiu foarte sigur ca era opt aprilie cand am inceput eu anul, in fine)
pe aceasta cale vreau sa multumesc parintilor mei, amicului care a cumparat de la mine mp3-playerul, prietenilor, bancii mele, fanilor, providentei si in general fiecarei fapturi si nefapturi cunoscute de mine, pt ca datorita mie si ... oarecum lor am ajuns sa vizitez Parisul(<-aici bag link catre articol cu Paris scris mai demult), cel mai frumos oras de la facerea lumii incoace;
mda... faza cu majoratul la Paris eclipseaza cam orice altceva din acel aprilie; NEXT!!!

Mai
probabil niste bere, nu sunt sigur cu ce ocazie dar sunt sigur ca a fost; imi place sa cred ca am mancat si o pizza extrem de delicioasa, dar sunt mari lacune in memoria mea si chiar nu-ti pot spune cu certitudine;
mai mult ca sigur am citit ceva de Al. Dumas, ca sa-mi alimentez dorul de Paris; sa fi fost Ascanio?

Iunie
ooh, iunie, draga iunie;
desi multi ar crede ca m-am bucurat de sfarsitul scolii, eu m-am bucurat de venirea vacantei; nu e un simplu joc de cuvinte, e pura realitate; intre intai si doisprezece iunie nu s-a intamplat nimic interesant; nici n-am fost la Ideci, nici in alta parte, am iesit in parc si am frecat menta pana la epuizare;
dar a venit a douazeci si doua zi a lunii iunie, si iata-ma imbarcat spre Bucuresti pt concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului; a fost superb, o ador; mentionez faptul ca in ziua concertului am vazut cu proprii-mi ochi un AC Cobra albastru, proaspat inmatriculat;

Iulie
deja?!?
seriale, seriale, seriale: Entourage, Family Guy, The Tudors; muulte filme, voie buna, caldura;
la mijlocul lunii s-au intamplat mai multe evenimente interesante: pe cincisprezece a fost majoratul alui mai bun prieten al meu si desi n-am petrecut extraordinar de zgomotos, am mancat pizza si am baut bere;da, fetele au baut vin „rosu dulce”;
pe saptesprezece – optsprezece a fost la Sibiu festivalul Artmania; iuhuu!!! Nightwish, Pain, Opeth, Tristania, stiti povestea – a fost magnific, cel mai mare concert la care am fost pana acum, la care a concertat si trupa mea preferata, Nightwish; desi cu Anette in locul Tarjei, experienta a fost completata de amintirea inca proaspata a concertului din iunie;
spre sfarsit ma tem ca iar a fost plictiseala; am iesit afara :D

August
continui sa ma relaxez in cel mai stresant mod cu putinta;
dau o raita pe la Bradu, citesc o carte despre perioada Renasterii care imi schimba viata si ma pregatesc de a doua jumatate a lunii;
pe optspreze ma sui in tren impreuna cu o droaie de prieteni; habar n-am cati am fost dar a fost una din cele mai placute experiente din viata mea; am fost in Vama, mi-am facut cativa prieteni – nu in Vama, o dispretuiesc – am intalnit niste vechi prieteni, am avut si „o iubire de-o vara”, am fost si la paintball, am jucat si biliard pana-n al unspelea ceas, am dormit pana la doua dupa-amiaza, am fost nevoit sa ma mut din patul meu :| si muulte altele; am cateva mii de poze in calculator menite sa-mi aminteasca momentele ori de cate ori am nevoie;
la final de luna majoratul unui bun prieten; party in Jazz&Blues, a doua oara cand intru acolo;

Septembrie
stiu, stiu, zic si de scoala;
in prima jumatate a lunii mi-am facut temele de vacanta, in a doua jumatate a lunii mi-am facut temele pt scoala;
si-a schimbat profa de engleza numele si avem profa noua la info care ne lasa sa ne jucam OpenArena in retea; cool!
am impresia ca am uitat un majorat; o fi in septembrie sau ... ?

Octombrie
cu cat ma apropii mai mult de prezent, cu atat tin minte mai putine detalii; citesc Cele doua Diane, de Al. Dumas;
in continuare scoala, dar o consider just another brick in the wall si nu-i dau prea mare atentie; tenebre!, iar imi stric media;

Noiembrie
dintre toata lunile, cea mai anosta imi pare a fi noiembrie; mai mult decat atat are si marele ghinion de a fi inaintea lui decembrie, deci toata lumea vrea sa treaca mai repede peste ea ca sa ajunga la Craciun; mai bine zis la cadouri, dar na, mai sunt si oameni cu idealuri improprii;
pt prima data imi dau seama ca uit mai mult decat ar trebui si decid sa fac ceva in privinta asta; week-endul urmator am repetat experienta, dar pierderile au fost mai mici; de aici am dedus: cu cat mai des, cu atat mai bine;
majoratul unui prieten si coleg;
niste glume ingrosate necontrolat;

Decembrie
pt prima data ever am trimis felicitari de Craciun, in plic, prin Posta Romana, scrise cu propria-mi mana; sentimentul e extraordinar, timpul de livrare de asemenea;
am fost cu colinda, am gasit stele in parul cret si lung, am baut vin fiert bun;
am mancat prajituri, cozonac, am primit cadouri, am mancat bomboane de pom :|;
nu vreau sa supar organizatorii, dar nu-i prea identific asa ca pur si simplu spun ca Revelionul a fost groaznic; singurul lucru fain a fost bucatica aia de panza numita pantaloni de pe curul unei petrecarete; si... faptul ca eram in munti, cred;
am stat o saptamana singur acasa :D;
majorat prematur dar nu mai putin distractiv;
era sa uit: cel mai fain majorat, doar putin prematur - totusi in carti; hint: au fost foarte multi oameni, foarte multi;

Ianuarie
sa vezi, nimic interesant; nu retin cum stateam cu viata publica, dar cea personala imi e cu totul necunoscuta;
tine cineva vreo petrecere in ianuarie? Nu cred; ca sa fiu sigur, am dat in fiecare zi pe la scoala pt a afla noutati;

Februarie
un majorat fain, al unei foarte bune prietene;
am inceput scoala de soferi si mi-am dat seama ca sunt un sofer innascut iar scoala e o simpla formalitate;
am fost la poze cumva? sa-mi zici...
cred ca am fost la Cluj la targul de universitati, dar dupa ce am constatat ca e o pierdere de vreme am mers sa mancam pizza;

Martie
martisoare, ziua mamei, ziua mamei mele, chestii-trestii;
pizza buna este „La Teo”; a naibii de scumpa, dar delicioasa;
un muschetar a implinit nouasprezece ani!
ma bate gandul sa ma apuc de Prison Brake si Lost, dar ma hotarasc ca mai bine astept pana dupa BAC;
in continuare imi caut vocatia, pt ca totusi trebuie sa iau o decizie in privinta facultatii;
in sfarsit mananc la Porcusor; cel mai bun sendvis pe care sase lei pot sa-l cumpere;

Aprilie
nu e bis;
pt ca au trecut deja sapte zile din luna, am avut timp sa ma uit la trilogia Matrix si sa o ador;
era sa-i dau foc unui nene in biserica; clar locul meu nu e acolo:|;
inca mai citesc la Portretul lui Dorian Gray; mi-a schimbat modul de a privi lucrurile prin lentilele aparatului foto, deocamdata;

Pt ca anul are douasprezece luni si aceste revederi incep sa devina un obicei, am sa te invit si peste fix un an, sau poate prin decembrie, la o noua lectura. Ca sa nu stergi blogul din history deindata ce citesti aceste randuri, am sa-ti spun ca vor urma niste alte scrieri cat de curand, so...stay tuned! ;)

Take care, bybye!