Multi dintre voi stiu ca in urma cu aproximativ o saptamana mi-am petrecut o alta saptamana in, si zic din prima, superba capitala a Frantei. De fapt e mult mai mult decat capitala Frantei, e o stare de spirit. Prin stare de spirit definesc, orice ar fi, acel ceva care m-a facut sa ma simt altfel. Eu cred ca m-a schimbat Parisul.
Nu are rost sa va insir tot ce am vizitat si tot ce am vazut, multe dintre ele o sa le gasiti intr-un ghid foarte bine structurat, cred ca de la ed. Teora. Chiar si asa, sunt atat de multe de zis incat nici nu stiu cu ce sa incep. Am vazut foarte multe Citroen-uri C6 si Mini de toate felurile. Masinile frantuzesti umplu strazile, care sunt destul de goale de altfel. M-am speriat initial, cand am vazut cat de multi negri are orasul! Prea multi..cred. Si au un metrou foarte bun. Da..foarte bun.
Ne-am suit in Turnul Eiffel noaptea, chiar inainte sa-l inchida. Nu mi-am imaginat vreodata ca e asa de mare. Vreau sa spun...E MARE! Si cand stai sub el, fix sub varf doar cu vreo cateva sute de metri mai jos, e si mai mare. Satisfactia, desigur. El ramane la fel de mare. Foarte mare. Insa, Luvrul nu mi s-a parut chiar asa de mare. Ma asteptam sa fie mai mare, dar patru ore cat am stat acolo mi-au fost suficiente sa-l vad cam pe tot. Cam un sfert. Si ala pe fuga. Totusi, nu e foarte mare. Nici Versailles nu e foarte mare, ca palat. Dar gradinile, vai, gradinile sunt imense! Neaparat daca ajungi acolo sa folosesti cu grija dar fara scrupule bicicleta. Altfel nu apuci sa vezi nimic. Sau sa simti aerul rece si curat cum iti invadeaza plamanii si imprejurimile datorita faptului ca pedalezi ca un descreierat pe aleile drepte si tunse mult mai ingrijit decat mine, sau ala care cica l-o tuns sorasa-n baie. :)) .
Si Parisul e mare, asa, in general. Si oamenii sunt interesanti, si peisajele sunt multiple. Iar daca ai o camera foto “slabuta” si o pofta mare de poze, asteapta-te sa-ti ia foc in mana. Sau pe fata, poate.
Trebuie sa te sui peste tot pe unde poti, si poti in multe locuri, pt ca poti vedea ceva ce nu vezi altundeva: mai mult decat foarte mult. E ceva special. Si apoi sunt parcurile, nu exagerat de multe, si bancile, aproape inexistente. Gasesti totusi cateva in Sainte Chapelle, si ai ce vedea daca stai jos cateva minute. Poate chiar vreo doua ore, ca dup-aia te doare capul. Daca-ti mai ramane timp, e fain sa mananci niste dulciuri, ceva. Arata...yummy. Daca ai vazut filmu Marie-Antoinette, ala cu Kirsten Dunst, sunt acolo niste prajituri faine cu capsuni intregi prin ele: sa stii ca-s bune :D. Cam foarte bune chiar. Din pacate nu au KFC, ca-ntr-o vreme mi se facuse pofta de niste Crispies si n-am avut de unde lua. Am ajuns sa mananc “pain au chocolat”, un gen de corn cu cioco, numa ca sub alta forma. Si Cola parca era mai dulce. Si parca avea o anumita aroma...de parca Ludovic IX insusi ar fi binecuvantat-o.
Plecand de la mancare si alte de-ale gurii, involuntar am ajuns pe o alee numita Champs-Elysees. Dar nu era acolo Hard Rock Cafe-ul, cum as fi crezut, ci tocmai la mama naibii in Montmartre, langa muzeul de ceara. Unde Schumacher nu arata deloc ca el, Papa la fel, Marilyn Monroe parea destul de jolie iar muschetarii si-o cam luau de la oamenii lui Richelieu.
Totusi, daca ai noua ani sau inca mai crezi in Mos Craciun, nu prea ai ce face in Paris. Eventual sa mergi sa te dai in trenulete la Disneyland, not my choice though. Nu zic ca trebuie sa fii un mare om de cultura, se vede ca nu zic ca doar ii negru pe alb scris, dar ceva ceva trebuie sa stii. Macar sa recunosti o catedrala gotica, de care sunt multe si mult prea superbe. Sau sa stii un rege al Frantei. 18 poti zice cam in 20 de secunde. Cat despre Mos Craciun, ei bine, nu trebuie sa va explic chiar totul.
Prin urmare, si in concluzie, si “mergand agale pe cararea 66, dau peste un mos strain care-mi intinde o para”, VREAU SA MA MUT LA PARIS!!! (cu cativa prieteni, daca vor sa vina).
~FIN~
