6 februarie 2009

Verde si fum

Minunat! Am si uitat ca sunt voluntar in maimultverde.ro, de cand m-am inregistrat, acu vreo trei luni cred. Oricum, am primit azi un e-mail de la ei, in care ma informau ca pot raspunde, in calitate de blogger, la patru intrebari legate de "Bilantul Responsabilitatii Sociale".
De cand cu proiectul "Tg. Mures - Un oras ecologic" de anu trecut, nu prea am dat atentie proiectelor, actiunilor si altor...activitati legate de mediu. Desi nicio clipa nu am incetat sa imi pese de mediu, am avut altele mai ademenitoare pe cap.
Insa, fara indoiala, mediul si protectia sa sunt un subiect de actualitate incepand cu vremuri de demult. Citeam deunazi intr-o carte despre judetul Mures subiecte diverse, si am dat peste un capitol intitulat "Protectia mediului inconjurator". De aici imi dau seama, poate mai tarziu decat altii, ca desi problema mediului se pune de ani buni (cartea citita de mine dateaza din 1975), ea a luat amploare odata cu...nu stiu, explozia industriei chineze, poate, sau iminenta golire a pungilor de petrol, sau poate chiar odata cu "amenintarea terorista". Irelevant. Ce e relevant, insa, e faptul ca noi inca nu suferim, dar daca vreodata ne-am gandit cat de mult ne iubesc parintii nostri si ca ar face multe pt noi, si ne vor tot binele din lume, trebuie sa ne gandim ACUM ca ne-a placut, si ar fi daca nu dragut, cel putin omenesc sa le vrem si noi la randul nostru tot binele copiilor nostri, cand vor fi. Si o mare parte din acest "tot bine" reprezinta mediul in care traiesc, si care, din admiratie pt stramosii nostri cel putin medievali, care traiau intr-un regal verde, fara urma de fum petrolier deasupra coifului si care nu alunecau pe bucati de hartie sau PET-uri cand mergeau la vanatoare, li-l dorim noi. Eu, cel putin. Zic cel putin medievali, pt ca odata cu era industriala au aparut fabricile si poluarea a inceput. Un gen de.."Let the game begin!".
Oribil. Conclud printr-un indemn cat se poate de pertinent si realizabil: Pastrati curatenia! Ma adresez in primul rand voua, cititorilor (oricat de putini sunteti, stiu ca sunteti oameni cu initiativa si putere de gandire), apoi, pe scara larga, marilor industriasi care pot avea grija ca deseurile uzinelor lor sa ajunga intr-un loc sigur si controlat. Ultima parte e ca o vocaliza, imi incerc doar vocea, pt ca stiu ca nu o sa citeasca niciodata cine trebuie sa citeasca, si mai stiu ca ei au grija doar ca banii lor sa fie spalati si curati, iar despre vietile restului lumii prezente si viitoare nu le pasa nici cat ii pasa unei omizi de bolul meu de cereale. Integrale. :)

PS: da, am uitat sa va zic unde gasiti intrebarile de care va ziceam la inceput, ca poate vreti sa raspundeti :) : uite aici :D (just click)

1 februarie 2009

macar atat. poate acum o sa il vedeti ...

Zboara, din nou. aminteste-ti cand ai vazut ultima data razele ascutite ale Soarelui trecand printre crengi strambe si urate. frumoase, in felul lor, dar urate. nu te-a durut, pt ca nu are ce. nu stii ce e pielea, nu stii ce sunt ochii, nu stii ce e gura. desi pe toate le atingi, le mangai sau chiar le zgarii. iti e tot una, nu-ti pasa, nu ai suflet, nu ai nici macar o inima. in schimb esti foarte bun la acrobatii si te joci cu aerul cum nici cel mai nebun pilot nu a facut-o. this is what you do, actually. te joci cu orice, si orice e o joaca pt tine. te lasi manipulat foarte usor, de oricine in orice fel, dar pt tine e tot o joaca. nu poti fi crud, nu poti fi rau. cel mai rau ti-a fost cand erai murdar, dar si atunci erai fericit in sinea ta. si cum sa nu fii, cand te imbraci in zeci de culori vii, deschise, vesele. culori multicolore!
apoi, noaptea vine subit, cand te astepti mai putin. faci o ultima acrobatie, apoi intuneric. niciodata nu stii cat dureaza, pt ca nu depinde de tine. aici nu mai esti tu stapanul, nu mai esti liber. devii incarcerat langa alti cativa de-ai tai, sau poate singur. sau stai pur si simplu langa o bucata de plastica, sau langa niste coloane metalice crenelate. macar simti caldura...
esti intr-o continua criza de identitate, nu ai varsta, nu poti expira, nu poti muri. chiar de esti sfasiat ca o gazela ordinara in savana fierbinte, reusesti sa iti pastrezi o farama de viata. viata care nu iti apartine, dar care vine in ajutorul altor vieti. si daca ai fi venit mai repede, ai fi putut alina alte suflete, ai fi putut vedea multe mai multe scene triste sau vesele. oricum traiesti un teatru permanent si neintrerupt. oricum esti multicolor sau alb. oricum esti moale.
esti un servetel...:)