31 martie 2011

There's More Than One of Everything





Carne. Carne vie. A venit un gand care a taiat in gandurile mele precum un cutit taie painea proaspata. A lasat marginile zimtate, rupand nepasator bucati din ele si lasandu-le sa cada la intamplare pe bucata de lemn atent finisata.

Nu poti sa sustii ca nu insemni nimic pt nimeni, niciodata, pt ca tocmai ai luat locul unei persoane extrem de importante in viata mea. Cu totii stim despre cine e vorba. La cat de usor ma las descoperit probabil ca si portarul liceului stie despre cine e vorba. Asta in cazul in care a intrebat vreodata. Dar acum pot spune ca era vorba, nu mai e. Sa explic:
In urma cu cativa ani imi gaseam inspirarea de a mazgali in pixeli in cele mai nepopulare piese de la Coldplay. Si mazgaleam cu ceea ce mi se parea mie a fi talent. A fost cea mai prolifica perioada a vietii mele de pana acum, visam intr-o zi cati altii in sapte. Fotografiam fara sa stiu ce fotografiez, dar intotdeauna ieseau poze bune. Ma plimbam pe munti si dealuri si imi era frica de masini, desi le iubeam. Eram chiar incantat ca sunt posesorul unui blog pe care pot sa-mi exprim ilegal de liber opiniile si .. sentimentele banuiesc. Aveam un fel de tel, desi nu era chiar un tel. Nu sunt capabil de trairi ordinare pt ca nu-mi e in fire. Aveam atat cat imi trebuia.
Apoi:
A venit o seara in care am considerat suficienta suferinta inexistentei si m-am hotarat sa ma indrept spre ceva mai real, mai palpabil. Zeii m-au ascultat si mi-au dat ce mi-am dorit, dar nu era ce aveam nevoie. Intotdeauna punem dorintele in fata nevoilor, doar pt ca suntem oameni. Eu am nevoie de tine, dar acum nu te doresc. Mi-a spus "nu sunt suficient de feminina". Am raspuns naiv "ba sigur ca esti", chiar daca habar nu aveam despre ce vorbea.
Amintirile ma gonesc in coloseumul mintii mele acum ca ascult mizeriile astea.
As vrea ... mi-ar placea ...
Vreau sa te ascult, sa-ti sorb fiecare cuvant cum sorb ciocolata calda, chiar inainte sa se transforme in budinca. Vreau sa te ascult inainte sa te transformi intr-o femeie pe care sa n-o mai pot recunoaste dintre mii. Pentru ca acum pot. Mi-am dat seama si de ce iti place sa mergi in J., cand iti place. Zgomotul iti acopera identitatea iar multimea nu cere niciodata detalii. Te vede ca pe un intreg, un intreg pe care tu esti dispusa sa-l cedezi. Apropos de voi: am aflat dintr-o comedie mild ca sunteti capabile de sentimente. E o crima faptul ca nu le folositi. Ati putea cuceri lumea, eventual. Ati putea ...
Cu aceasta greseala editoriala I go "back to square one" in privinta multor lucruri. Tradez, dezvalui, nu mint si presupun. Imi ramane sa mai astept, de dragul strazii care da in piata obeliscului. Cat?
"not swallowed in the sea, no .."

17 martie 2011

ipocrizie.marinimie.tarie

Tremur. Ma simt in pozitia in care ar trebui sa fii tu si asta ma nelinisteste. Dar exista speranta.

Speranta este, probabil, ultimul lucru spre care ar trebui sa ma indrept in privinta ta. Tu mananci sperante pe paine la micul dejun. Te hranesti cu visele tinerilor si le hranesti imaginatia cu resturile persoanei tale. Am auzit ca persoana-ti intreaga, miezul cum s-ar zice, ti-a cunoscut-o o singura faptura. Firava si ciudata.
Nu ma pot abtine, cel putin subconstient, de la tine. Esti ca un drog, nu ca as sti eu care-i treaba cu ele. Dependenta mea de tine e la nivelul firelor electrice, acolo unde aerul incarcat cu wi-fi mangaie in trecere sarmele pline cu energie electrica, banala. Eu nu stiu de aceasta dependenta, mi-e necunoscuta si o neg din aceasta cauza de fiecare data. Poate ar trebui sa stiu de ea si sa ma prefac ca nu stiu, de dragul aparentelor. Dar aparentele nu mi-s dragi. In plus, cui ii mai pasa de aparente in zilele noastre? Centrul universului nostru cotidian e socializarea, raspandirea ideilor, gandurilor, idioteniilor si vulgaritatilor noastre pe o arie cat mai larga. Socializarea e malefica pt ca e o minciuna. Omul nu a trait niciodata impreuna cu inca o suta de semeni de-ai lui in aceiasi casa, nu si-i impartasit starea de spirit cu atat de multi oameni. Si nu pt ca nu ar fi avut posibilitatea, ci pt ca nu e vital. Singurul lucru vital omului e perechea lui. De acolo porneste totul.

O fi magic, o fi poetic, poate alegoric, dar cu siguranta e uman. Da, dragostea e umana in primul rand, chiar acolo in fata. Cand Dumnezeu isi arunca betele in public, dragostea il prinde pe primul. Dragostea e baza. Despre ea se scriu cele mai multe cantece, poezii, piese de teatru, scenarii de filme etc. Nici nu stiu daca ar trebui sa-i spun "ea". Ar trebui zamislit un pronume nou pt dragoste, special. Generatia noastra ar putea fi prima care se bucura de acest nou cuvant.

Eu cred ca tu l-ai gasit deja si ti-e frica. E un secret prea mare pt tine, esti in pericol. Ai nevoie de protectie si simti ca eu nu ti-o pot oferi. Probabil ca asa e, dar lucrurile se schimba. La fel cum nimeni nu si-a inchipuit ca am putea folosi candva un pronume special pt dragoste, motivul pt care traim.

Lucrurile sunt mai complicate decat par, mereu vor fi. Astazi am simtit pt prima oara, dupa inimaginabil de mult timp, dorinta de a scrie avand bucurie pura in inima. Pana acum totul a fost intunecat, trist, pt ca nu am stiut si singurele cuvinte care-mi izvorau din degete erau nascute fie din regret, fie din dorinte fara speranta.

Iti cer mai putin decat imi poti da, dar tu vrei sa-ti cer mai mult ca sa ma poti refuza.
Nu ma voi conforma dorintei tale, nu acesteia. Ma simt prea bine ca sa aud un nu, asa ca nu-ti irosi respiratia si spune direct da.