Novation

E un sentiment ciudat pe care adesea il confund cu insasi starea normala a lucrurilor. Pe parcursul unei zile ma incearca tot felul de situatii si trec prin tot felul de stari de spirit. Un buchet de emotii si trairi care alcatuiesc aceasta minunata opera numita viata. Viata mea. Ma bucur de ea in fiecare zi, chiar si atunci cand nu imi ofera ceea ce societatea ar considera ca fiind ce va "bun". Sunt o persoana normala, incerc sa ma integrez cat de bine pot in orice situatie, uneori incerc chiar prea mult si ajung sa emulez personalitati si caractere sau franturi din ele. Stiu ca suntem un amestec de culori pe Pamant, dar cumva cu totii reusim sa ne incadram in stereotipuri si tipare.  Apoi e chestia asta. Nu stiu cum sa o numesc, nu cred ca i s-a dat un nume pana acum si nu ma voi aventura eu acum in decizii atat de mari. Presupunand ca e posibil sa nu ma gandesc la nimic, sa am o claritate impecabila in minte, sa fiu complet in afara timpului, ea ramane acolo. Nici nu s-a clintit din loc. Apoi mi se aduna diferite ganduri, cum se aduna norii deasupra unui lac de munte. Nu trebuie sa caut mai departe de prima perdea difuza ca am si gasit-o. In timp ce ascult o piesa, ma uit la un film, citesc un rand, conduc, port o conversatie banala, port o conversatie interesanta, ma uit la meci, fac dus, ma plimb prin camera, ma plimb prin Piata Muzeului, beau o bere sau stau pe o canapea. E acolo.  Mi-e frica sa o pierd asa ca-mi plasez repere temporale in telefon. Apoi imi schimb telefonul si pierd reperele, dar ea nu dispare.   In timp ce scriu ca nu va disparea niciodata superstitia mea va incerca sa o stearga, sa o alunge. Poate odata cu divulgarea acestor randuri ea se va speria si va fugi. Daca dimineata va fi tot acolo voi sti ca sunt bine.  Nu e nimic de inteles din randurile scrise de mine pana acum pt ca eu insumi nu inteleg despre ce vorbesc. Mi-ar placea sa o fac, chiar in fata unei fantani cantatoare, dar sunt doar vise. Multe vise, multe sperante, lucruri cu care ma identific. As spune ca ma identific cu ea dar nimeni nu m-ar crede.  Candva, fara poate.