13 februarie 2010

Optiunile de maine

E un fel de promotie ziua de paisprezece februarie. E ceva neasteptat. Tu ce crezi ca e?

Ma aflu sub plina de insemnatate zi de treisprezece februarie, anul curent. Nu ca ar avea vreo relevanta anul, dar sa stii totusi ca nu vorbesc despre vreun viitor apropiat sau despre vreun trecut pitoresc, poate chiar idilic. Nu. Purul prezent, enuntat prin cuvinte care nu au nicio legatura cu el. Sau e o legatura foarte slaba. Vezi tu, sunt mai multe optiuni, deci ai de unde alege. [suna telefonul]
Ca atunci cand te intorci de la scoala, dupa ce ai ales sa mergi la scoala, si te afli in fata cutiei postale. Ai posibilitatea sa treci mai departe, lasand-o inchisa, ferecata, ca Ileana Cosanzeana, sau poti sa o deschizi. Nu o va ajuta cu nimic pe Ileana decizia ta, in schimb te vei trezi cu niste noi optiuni. Cum ar fi o bucata de hartie pe care scrie un indemn la consum. La consumul de Mall. (nu folosesc rozul fluturas pt ca sigur nu ar supravietui pe o vreme ca asta; e totusi treisprezece februarie, anul curent) Ai din nou posibilitatea sa alegi intre a merge la Mall si a face altceva. Ai putea de exemplu sa stai acasa si sa mananci pop-corn pe canapea. Sau sa scrii ceva in timp ce mananci Kit-Kat, cum fac eu acum. Dar astea sunt si mai multe optiuni, si tu nu ai nevoie de si mai multe optiuni. Tu ai nevoie de mai putine optiuni. Una, pe cat posibil. O optiune-neoptiune, pt ca daca e una singura nu prea mai e optiune, nu-i asa?
Asa ajung la ce vroiam sa ajung de la inceput, si anume paisprezece februarie, maine. Ai prea multe optiuni pt ziua de maine. Poti sa o incepi de azi, apucandu-te sa cumperi nu stiu ce inimi de plus sau de carton sau de hartie sau de ciocolata pt a le darui unei "pisi". Poti sa faci surprize, poti sa fii surprins, poti sa fii "pe val" si sa sarbatoresti Sf. Valentin catolicul sau poti sa fii impotriva valului si sa zici ca tu roman fiind nu esti catolic si nu-l sarbatoresti pe sfantul mai sus mentionat. Tu sarbatoresti Dragobetele, un non-sfant, o creatura plictisitoare. [tocmai am aflat ca Sf. Valentin catolicul e de fapt azi, treisprezece februarie; WTF? de ce azi?]
Nu-mi plac serbarile, nu-mi plac sarbatorile. Imi plac, vreau sa zic, dar nu-mi place sa stiu ca in fiecare an, intr-o anumita data, sarbatoresc ceva. Ar fi mult mai interesant sa stiu eu cand sa dau flori si sa fiu alaturi de cineva drag, nu sa-mi spuna niste mosi craciuni corporatisti. Muult mai interesant ar fi sa fiu surprins, sa pot surprinde. Situatiile de genu "oaaaiii!!! mi-ai adus flori de ziua indragostitilor!!! ce surprizaaa!! " sunt penibile. Bineinteles ca stiai ca-ti aduc flori. Sau ca te sun. Si te cam enerveaza situatia, dar nu zici nimic pt ca esti de parere ca m-ai supara. Ca si cu scutul anti-racheta: stiam ca-l vor pune la noi, nu ne place, dar nu zicem nimic ca poate se supara. Ce carpe suntem! Ar trebui sa ma apuc sa ascult hip-hop pt ca ma simt revoltat si simt nevoia ca cineva sa vorbeasca pt mine, prin muzica. Da.
In concluzie, nu stiu ce vrei tu sa faci maine, ai multe posibilitati, stii, si te-as sfatui sa alegi cu grija. Sa fii responsabil pt tine insuti, sa nu te gandesti decat la fericirea ta (copiii din Haiti supravietuiesc si fara tine) si sa ... faci ce vrei. Nu stiu. Mergi si cumpara-ti bilet la concertul AC/DC. Gandeste-te la paisprezece februarie ca la saisprezece minus doi. Iar din saisprezece februarie mai sunt fix trei luni pana la concert. Un sfert de an.
Eu inca nu stiu ce voi face maine, poate te anunt ;).